Iulian Chifu // Dolarul, Trump și economia globală
Efectele au fost imediate într-o pierdere record a capitalizării pieței de aproape 20%, peste 9 triliarde de dolari, dar și cu amenințarea recesiunii gobale. Deciziile din 2 aprilie au fost inversate peste nici o săptămână, cu excepția sancțiunilor asupra Chinei, care au rămas un fel de caz test pentru a verifica unde se duce și cum se poate derula un asemenea război economic, comercial și financiar, cu toate componentele militarizării, dacă nu măcar transformării în armă a avantajelor puterii economice americane. Impactul cel mai important rămâne cel asupra dolarului ca valută de referință globală, chiar dacă nu există alternative. Credibilitatea, regulile, raportarea la dolar au fost grav afectate, perspectiva fiind în continuare nesigură.
Dolarul – valuta de referință a economiei mondiale
De mai bine de 70 de ani, mai exact de la acordurile de la Bretton Woods, Dolarul a devenit formal valuta de referință a finanțelor și comerțului global. În fapt, dolarul a înlocuit lira sterlină din anii 20, iar cât timp a păstrat referențialul aur – o rată constantă a prețului aurului - până în anii 71, nu s-a pus problema stabilității sale. Asta a dus la încrederea perpetuată de până astăzi. În ultimii 30 de ani, între 85-90% din comerțul între diverse valute pe piețele de schimb globale implică dolarul ca referențial, în timp ce în sistemul de mesaje de transferuri de fonduri SWIFT, utilizat de băncile internaționale, zeci de trilioane de dolari se transferă în fiecare zi, adică circa 50% din tranzacții au loc în dolari, în urcare de la 35% în urmă cu 10 ani.
Dolarul are relevanță dincolo de a fi moneda americană pentru că lumea a avut nevoie de un referențial solid și de încredere, care să fie lichid – lesne transformabil în orice monedă, bunuri și servicii și ușor de comercializat global ca unitate de cont și măsură pentru producția economică și tranzacțiile comerciale. Orice schimb internațional e estimat în dolari sau și în dolari, iar peste 54% din facturile din comerțul global se fac în dolari, Și asta în condițiile în care doar 10% din comerțul global implică Statele Unite.
Cifrele sunt relevante și pe altă dimensiune, cea a burselor și acțiunilor. SUA are cea mai mare piață de acțiuni, cu peste 63 triliarde la sfârșitul lui 2024, aproximativ jumătate din valoarea acțiunilor listate în lume. Piața de titluri de valoare americane este și ea cea mai mare a lumii, în jur de 28 triliarde de dolari, un sfert din piața globală a datoriilor guvernamentale, în jur de 900 miliarde de dolari tranzacții zilnice. Toate aceste date validează forța competițională asigurată dolarului și instrumentelor asociate, inclusiv unor instituții post-belice precum FMI și Banca Mondială, legate de America și de dolar.
Spre comparație, competitorul SWIFT, numit CIPS-Cross-Border Interbank Payment System, construit de către China, are doar 0,2% din volumul tranzacțiilor SWIFT, și asta în condițiile sancțiunilor și eliminării băncilor rusești din sistemul SWIFT după lansarea războiului, în 2022. Nici necesitatea și nici nevoia unei alternative pentru a ocoli sistemele controlate de către SUA/Occident nu au determinat o creștere a numărului tranzacțiilor, chiar dacă se desfășoară între state autoritare, unde deciziile guvernului și conducătorilor se aplică rapid și fără comentarii foarte importante.
Iată totuși că deciziile din 2 aprilie ale lui Donald Trump au determinat primele răsturnări ale realităților economice curente, lucru greu de prezis. Nici moneda alternativă a BRICS, nici criptomonedele, nici euro, nici o altă criză și competiție anterioară nu a putut cutremura mai mult rolul dolarului în sistemul global pe cât a făcut-o decizia introducerii tarifelor majorate. Desigur, impactul a vizat mult mai multe alte domenii, dar efectele asupra dolarului au fost fie nescontate, fie minimalizate de absența monedei alternative unde s-ar fi putut refugia piețele, fie chiar planificatorii mișcării Trump să se fi bazat pe această soliditate dominantă riscând încrederea în dolar.
Cert este că, după întâlnirea Șefului Rezervei Federale, cu rol de bancă centrală a SUA și a lumii legată de dolar, președintele Trump a introdus pauza de 90 de zile, acceptând testul chinez pentru a decide ulterior formulele de repliere sau de continuare a planului său. Între timp, ca rezultat al politicilor sale, indexul acțiunilor americane a fost depășit în premieră cu peste 20% de cel al burselor europene, cea mai mare diferență în 30 de ani și semnal al replierii investitorilor spre piețe altele decât cea a SUA.
Militarizarea puterii economice în sancțiuni: testul China
Utilizarea tarifelor în importurile din terțe state a mai fost exersată ca instrument de influență și de putere în istorie, dar se referea exclusiv la sancționarea unui actor minor din sistem, eventual prin sancțiuni secundare descuraja tranzacțiile terților cu cel sancționat. Instrumentul sancțiunilor a fost nu rareori criticat, dar s-a dovedit atât puternic și de impact, cât și neantrenând confruntare armată, deci utilizabil în soluționarea conflictelor. Desigur, criticile la adresa sancțiunilor au vizat și costurile implicate pentru cel care sancționează, dar și eficiența atinsă în timp îndelungat sau capacitatea celui vizat de sancțiuni de a dezvolta sisteme alternative de ocolire sau formule de adaptare la sancțiuni.
De această dată, Casa Albă și Trezoreria sub Administrația Trump au lansat decizia de a impune tarife numite "reciproce" împotriva câtorva zeci de state ale lumii, peste 75, dacă ar fi să credem afirmațiile purtătorului de cuvânt al Casei Albe, solicitând negocieri separate. Marți, 8 aprilie a apărut și pauza, anterioară oricărei asemenea negocieri. O singură excepție notabilă, China, care reprezintă 14% din importurile americane și are tratamentul cel mai dur, prin escaladare, ajungându-se la 125% creștere a tarifelor. Beijingul a reacționat cu propriile taxe, ajunse joi la 84% pentru bunurile americane. Reacția președintelui Trump a fost că introducerea tarifelor escalatorii are loc pentru că marele rival a dovedit lipsă de respect pentru persoana președintelui american și pentru America.
Desigur, China are propriile politici care au deteriorat sistemul global, inclusiv spațiile de liber schimb și piețele, odată ce produce pe anumite componente peste nivelul consumului mondial, inundând piețele cu produse ieftine, nu rareori contrafăcute și furate, fără respect față de drepturile de autor. În plus, condițiile investițiilor interne în China reclamă cedarea a 50% plus o acțiune și a patentelor către companii sau chiar statul chinez, asta însemnând inclusiv constrângerea în transferul tehnologic practic gratuit. Astfel, numai la nivelul mașinilor electrice, noua modă a lumii, China produce 60% din producția lumii și 80% din baterii. Iar politica sa de acaparare a resurselor de metale rare ale lumii este, de asemenea, reprobabilă și criticată unanim.
Totuși niciodată până la 2 aprilie, postura dominantă în comerțul mondial și economia respectiv finanțele globale nu a fost militarizată și transformată în armă cum s-a întâmplat cu introducerea noilor tarife la 2 aprilie. Aici Trump a trecut Rubiconul din multe puncte de vedere. Efectele au fost prăbușirea piețelor de acțiuni, lansarea inflației globale, reducerea consumului, alungarea investitorilor de pe piața americană, cu precădere, dar și depresiunea cronică pe această dimensiune și perspectiva recesiunii globale. Și nici acțiunile colaterale nu au ajutat: amenințarea cu lovitura în Iran a adus petrolul sub 62 dolari barilul, în scădere, acțiune suprapusă pe decizia deja asumată cu OPEC plus de creștere a producției și pentru subminarea resurselor financiare ale Rusiei.
Împreună cu acțiunile interne de subminare a coloanei vertebrale profesionale a statului American, funcționarii de diferite grade, profesii și pregătiri, și aducerea adepților președintelui în funcțiile eliberate a dus la acțiunea negândită până la capăt și fără calculul de impact a introducerii tarifelor, și tot din dorința Președintelui de a nu fi limitat în acțiunea executivă și de a combate “elita nealeasă” în numele reprezentării poporului, cu cel mai important impact asupra statului de drept și tentației de a ignora hotărâri judecătorești, de a le ocoli sau de a ataca judecătorii și independența acestora. Toate au lovit în statutul dolarului de valută de referință globală. Iar acțiunea nu afectează doar America lui Trump, ci în întreaga lume, dependentă de fluxurile financiare, așa cum afectează și creșterea globală, dar și evoluțiile fondurilor de pensii și rezervele cetățenilor americani investite în acțiuni. Și orice declin al dolarului duce la declinul fundamental chiar a puterii economice americane, folosită excesiv și negândit în confruntările generale actuale.
Datorie, predictibilitate, piață, dolar: Impactul politicilor tarifare ale importurilor în SUA
Statutul dolarului drept valută de referință vine din mai multe condiții pe care nici o altă valută nu a reușit să le îndeplinească pe deplin. Mai întâi lichiditatea, capacitatea imediată de a fi cumpărat și vândut, combinată cu încrederea oamenilor, băncilor, afacerilor care sunt toți interesați să-l folosească în tranzacții. Desigur, Băncile centrale ale statului sunt cel puțin la fel de interesate. A doua condiție este existența unor piețe deschise și mari care să susțină dolarul, să ofere oportunități de investiții și să aibă predictibilitate, dată cu precădere de elementele de stat de drept. Aici și o inflație redusă joacă un rol solid pentru că va garanta că valuta și valorile introduse în ea nu se evaporează peste noapte.
America îndeplinește, după cum am văzut, toate aceste criterii și, mai mult, le îndeplinește cel mai bine din lume. Economia americană este deschisă către investiții străine, există puține restricții pentru aducerea de capital în SUA, Rezerva Federală este considerată independentă și credibilă, iar instanțele și instrumentele de reglementare sunt previzibile, sustenabile, independente și credibile. Ușurința de a cumpăra și vinde dă liniște băncilor centrale. Deci lichiditate, răspândire și siguranța sunt caracteristicile care definesc statutul de valută de referință globală.
Mai mult, credibilitata tradițională a dolarului, creată pe condițiile anterioare, nu are egal. Remnibi chinez, moneda pentru tranzacții extene, e departe de aceste credențiale deoarece nu are piețe deschise și lichide și nu îndeplinește principalele condiții, cu precădere din cauza resrângerii fluxurilor de capital de către guvernul chinez, care domină și justiția și restricționează tranzacțiile externe de capital și conturi. Sistemul de reglementare este descurajator, aleator și impredictibil iar lipsa de lichiditate vine și din controlul politic al accesului străinilor la piața de bonuri de tezaur sau lipsa de transparență și adâncime a pieței de împrumuturi ale statului. Nici criptomonedele sau măcar bitcoin-ul nu a preluat acest rol, fiind o problemă de emitere și valoare, fluiditate și nivel crescut de risc.
Euro pare moneda cea mai apropiată în calitate de competitor, totuși construcția euro e complexă și legată de piețe lichide și deschise, predictibile, stat de drept, organisme independente și transparente, fiind a doua cea mai comercializată valuta a lumii și a doua cea mai deținută. Totuși UE nu are o uniune fiscal iar criza datoriilor suverane și lipsa unei piețe de datorii mutuale în euro-mutualizarea datoriilor – lasă limite în raport cu dolarul. Cât despre BRICS; orice formulă se lovește de situația monedelor statelor membre și de autoritarismul, corupția și lipsa statului de drept și a predictibilității în aceste state.
Pe termen scurt se poate paria sigur pe dominația dolarului. Însă evenimentele din 2 aprilie au afectat fundamental încrederea actorilor internaționali în dolar, instabilitatea și impredictibilitatea dată de politicile Trump și senzația absenței argumentelor și alegerii rationale în materie. Pericolul nu este imediat, dar se vede, chiar și după revenirea asupra deciziei. Lumea a văzut cum arată situația după o asemenea decizie – șoc. Administrația Trump a început cu un dolar puternic, fapt subminat astăzi de mișcările agresive și nescontate, interne și externe, ale administrației. Impactul asupra afacerilor și sentimentelor consumatorilor sunt evidente și merg în spectrul negativ spre catastrofal pentru o perioadă așa scurtă de timp precum cea scursă de la preluarea postului de către actualul președinte.
