Anatol Țăranu // România și Republica Moldova în perspectiva extinderii agresiunii ruse
Anatol Țăranu, pentru IPN: „Despre aceasta a prevenit și președintele Franței Macron, care în ultimele sale declarații le-a transmis rușilor un mesaj tranșant în acest sens: „nu credeți că ne vom opri aici, dacă nu vă opriți voi”.
Unul din cei mai influenți lideri ai Europei, președintele Franței Emmanuel Macron, până în ultimul moment a mizat pe negocierile cu Putin pentru a pune capăt războiului din Ucraina. Anume lui îi aparține afirmația că „Rusia nu trebuie umilită” în procesul de căutare a soluției păcii. Însă ultimele evoluții a situației din Ucraina l-au determinat pe președintele francez să-și schimbe optica prin care privește războiul din această țară. Aparențele vorbesc despre schimbarea percepției lui Macron în privința liderului rus Putin, pe care nu-l mai vede azi ca pe un partener de negociere previzibil și care recunoaște doar limbajul forței.
Premieră pentru un lider occidental
Încă la sfârșitul lunii februarie, Macron a surprins opinia publică cu o declarație care a făcut valuri atât printre statele europene, cât și în Rusia. Președintele Franței a spus că nu este exclus ca NATO să trimită trupe pe teritoriul Ucrainei, pentru ca Rusia să nu câștige războiul. „Nu suntem în război cu poporul rus” a mai spus președintele Franței în aceeași intervenție la o conferință din Paris pe 26 februarie, dar pentru prima dată a evocat nu numai obiectivul ca Rusia să nu câștige războiul, ci și necesitatea ca aceasta să fie învinsă: „Avem convingerea că înfrângerea Rusiei este indispensabilă pentru securitatea și stabilitatea Europei”, a adăugat Macron.
Această declarație a președintelui Franței este o premieră pentru un lider occidental, care pentru prima dată a menționat posibilă opțiunea de a trimite trupe NATO în Ucraina. Prima reacție a mai multor lideri europeni la acest demers al președintelui francez a fost rezervată. Totuși, această inițiativă franceză nu numai a spart un tabu încetățenit în sferă publică occidentală, dar a venit să constate, pe fundalul înaintării trupelor ruse pe frontul ucrainean, eșecul strategiei aplicată până acum de occidentali, care a urmărit prioritar evitarea escaladării. În esență, asistăm la o acțiune calculată a lui Macron de a iniția un proces de inflexiune a strategiei occidentale față de războiul dus de Rusia în Ucraina.
... nu va exista securitate în Europa
Indiferent de reacțiile dezaprobatoare ale mai multor lideri europeni la inițiativa sa, săptămâna trecută, Macron și-a reluat ideea folosirii trupelor occidentale în Ucraina, mai ales că situația de pe front s-a înrăutățit pentru ucraineni, iar armata rusă avansează și cucerește noi localități. "Nu exclud nimic, pentru că ne confruntăm cu cineva care nu exclude nimic. (...) Eu am un obiectiv strategic: Rusia nu are voie să învingă în Ucraina. Dacă Rusia câștigă în Ucraina, nu va exista securitate în Europa. Cine poate pretinde că Rusia se va opri acolo? Ce securitate va exista pentru alte țări vecine, Moldova, România, Polonia, Lituania și alții?, a declarat Macron, citat de The Economist.
El a mai precizat că problema trimiterii de trupe va apărea "în mod legitim", dacă Rusia ar rupe linia frontului și "dacă Ucraina va cere acest lucru". „Dacă rușii ar fi străbătut frontul și dacă ar fi existat o cerere din partea Ucrainei – și acum nu este cazul – ne-am pune în mod legitim această întrebare. Prin urmare, cred că excluderea unui astfel de scenariu ar însemna că nu am învățat lecțiile din ultimii doi ani”, a explicat Macron.
Un vorbitor de rusă „cu grijă” pentru alți vorbitori de rusă
Ultimele evoluții de pe frontul ucrainean au provocat un nou val de neliniști în Republica Moldova, legate de o posibilă înaintare a trupelor ruse spre Odesa cu scopul de a continua centura rusească până în Transnistria și dincolo de Nistru. La Chișinău și-au adus aminte de afirmațiile debordante ale generalului rus Rustam Minnekaev, comandantul adjunct al Districtului militar central al Rusiei, care a declarat în primăvara anului 2022, că Moscova vrea să creeze un culoar terestru spre autoproclamata republică separatistă transnistreană. „Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă cale spre Transnistria, unde există, de asemenea, dovezi că populația vorbitoare de limbă rusă este oprimată”, a susținut atunci belicosul Minnekaev, citat de TASS.
Deci, rușii ca de obicei invocă pentru justificarea agresiunii militare falsul pretext de apărare a cetățenilor săi după hotarele Rusiei, drepturile cărora, chipurile, sunt oprimate. Rectiliniului general rus nici prin cap să-i treacă că el invoca oprimarea drepturilor rușilor în Transnistria, controlată de un regim separatist categoric pro-rus, dezavuând și pe această cale pretextul mincinos al agresiunii militare în Ucraina și a posibilii agresiuni împotriva Republicii Moldova. Dar dincolo de digresiunile stupide ale generalului rus transpar planurile reale ale Kremlinului de recucerire a teritoriilor cândva aparținând imperiului de la răsărit. Republica Moldova până la proclamarea independenței a făcut parte din acest spațiu și, deci, este potențialul subiect al agresiunii ruse.
Un avertisment dur
Este evident că jucătorii globali realizează foarte bine consecințele străbaterii de către armata rusă a unui culoar terestru spre Transnistria, fapt ce ar duce la căderea Odesei, motiv de analiză privind introducerea trupelor străine în contextul apărării acestui oraș port la Marea Neagră. Recent, într-un interviu pentru The Economist președintele Franței a susținut că, în cazul în care Ucraina ar cere ajutor militar la sol, Occidentul nu ar putea ignora acest lucru, altfel tot flancul estic de la țările baltice și Polonia până în România, plus Republica Moldova ar fi în pericol.
Astăzi aproximativ 100.000 de militari americani sunt dislocați în toată Europa, inclusiv aproximativ 20.000 au fost transferați în țări precum Polonia și România ca răspuns la invazia rusă. Alți 40.000 de soldați NATO sunt staționați în Europa de Est, în sprijinul eforturilor de securitate ale țărilor din regiunea Ucrainei. În România, baza militară Mihail Kogălniceanu, cu o capacitate de 10.000 de militari, după o investiție în valoare de 2,5 miliarde de euro, va ajunge cea mai mare bază militară aliată din zona estică a Alianței. Masarea acestor forțe militare occidentale servește ca avertisment dur la adresa Rusiei agresoare, dar și garantează un răspuns efectiv la o posibilă deteriorare a frontului ucrainean.
Peste un milion de cetățeni reali
În strânsă legătură cu pericolele la adresa Republicii Moldova pot fi văzute și dezbaterile publice organizate de Ministerul Apărării de la București pe marginea proiectului de lege, care prevede posibilitatea ca România să-și protejeze cetățenii în afara țării. Potrivit articolului 4 al acestui proiect de lege, guvernul român poate să ceară președintelui României, care este comandantul armatei, să ordone trimiterea unor trupe pentru a salva cetățenii români aflați în pericol în afara granițelor. Iar dacă luăm în calcul cei peste un milion de cetățeni români din Republica Moldova, apărarea lor de către România, inclusiv de către armata română va avea o dezlegare legală în cazul adoptării acestei legi de către Parlament.
Evident, viitoarea lege românească nu poate să nu țină seama de statutul României de membru al Uniunii Europene și de membru al NATO, dar și, totodată, de noile realități geopolitice. Această nouă legislație nu poate fi o amenințare pentru Republica Moldova, la București nimeni nu are de gând să invadeze Republica Moldova, dar România nici nu poate să rămână indiferentă față de cetățenii săi stabiliți în stânga Prutului. De aceia, acțiunile României de protejare a cetățenilor săi din Republica Moldova nu poate să nu fie perfect coordonată și concertată ca acțiune cu factorii decizionali ai UE și NATO.
„Nu ne vom opri, dacă nu vă opriți”
După aprecierea analiștilor internaționali, deznodământul conflictului din Ucraina provoacă temeri că în cazul unei victorii, Putin se va îndrepta către Moldova, iar în situația în care va simți că „operațiunea militară specială” stagnează, nu va ezita să ațâțe un conflict interetnic, de exemplu, în Găgăuzia, cu scopul destabilizării Moldovei și distragerii atenției de la situația de pe front. Însă Occidentul deja nu mai este tentat să permită Rusiei lui Putin să sfideze la nesfârșit dreptul internațional și suveranitatea statelor.
Un șir de declarații și acțiuni ale factorilor decizionali occidentali din ultimul timp demonstrează că Republica Moldova nu va fi cedată, chiar dacă apărarea ei va necesita introducerea forțelor militare din exterior. Despre aceasta a prevenit și președintele Franței Macron, care în ultimele sale declarații le-a transmis rușilor un mesaj tranșant în acest sens: „nu credeți că ne vom opri aici, dacă nu vă opriți voi”. Acum rămâne ca și Chișinăul să fie pregătit, inclusiv în plan legislativ, să se adreseze partenerilor occidentali și, în speță, României după ajutor pentru a-și garanta securitatea și însăși existența în fața pericolului agresiunii ruse.
