Vitalie VOVC // 2024 – an de război
Fără îndoială, anul care e pe sfârșite a trecut sub semnul războiului. 2024 a sigelat definitiv caracterul războiului din Ucraina: el s-a transformat ireversibil într-o luptă până la epuizarea resurselor. Despre caracterul total al războiului au scris mulți, dar cel mai simplu ar fi fost să-l ascultăm pe putler şi afirmaţiile din interviul acordat lui Tucker Carlson. Șansele pentru un sfârșit rapid al războiului, cu costuri mult mai mici și, cel mai important, cu un număr incomensurabil mai mic de victime umane, au fost lamentabil ratate în toamna anului 2022, atunci când Ucrainenii au eliberat regiunea Hersonului și a Harkivului. Nu vom strădui inutil asupra cauzelor din care contraofesiva ucraineană a capotat. În 2024 am intrat într-o configurație similară cu cea din Primul Război Mondial. Ceea ce nu înseamnă neapărat că sfârșitul acestui război va urma același pattern…
Al doilea aspect care s-a cristalizat în 2024 : războiul a devenit unul mondial. Legăturile dintre focarele mondiale au devenit evidente. Atacul asupra Israelului din octombrie 2023 perpetrat de Hamas și vizita reprezentanților săi la Moscova a mondializat factual războiul din Ucraina. Victoriile militare ulterioare ale Israelului asupra teroriștilor din Hamas și Hezbollah, implicarea directă a Nord-Coreenilor în Ucraina, căderea regimului Assad din Syria, Yemen și Sudan, chiar și Venezuela, la un moment dat, toate au apărut clar și evident drept fire împletite în aceeași funie. Partea bună e că anul 2024 a fost marcat de o serie de infrângeri dure ale aliaților lui putler, cea mai usturătoare fiind pierderea bazelor din Siria.
În 2024 lumea a înțeles că rusia lui putler poate fi învinsă și că toate amenințările lui nu fac doar să alimenteze o spaimă tot de slugile lui putler creată! Prăbușirea regimului Assad din Siria, prezența armatei Ucrainei în regiunea Kursk de 4 luni deja, atacul cu racheta „Oreshnik” care s-a dovedit a fi steril, toate astea ar trebui să convingă lumea că “liniile roșii” ale lui putler sunt doar vorbe goale și că războiul trebuie oprit!
În același timp anul 2024 a adus dovezi clare că regimul putlerist e în război, cel puțin hibrid, nu doar cu Ucraina, ci cu toată lumea occidentală. Susținerea regimului Hamas în Europa și manifestări regulate anti-Israel, ingerință directă în procese electorale, atacuri și diversii asupra infrastructurii europene... Oricât de mult nu ar încerca să-i convingă pe alții și să se shooteze cu discursuri sedative, europenii ar trebui să recunoască că sunt în război. Din păcate, repetarea la nesfârșit „noi nu suntem în război” nu schimbă nimic: nici ucrainenii nu au decis să intre în război.
Apropo, despre războiul hibrid: pentru Republica Moldova și România anul 2024 au însemnat alegeri. Rusia putleristă a încercat din răsputeri să încline balanța în favoarea sa în ambele cazuri. Dacă ar mai putea exista dubii, vom nota faptul că acei „influenseri” (să le spunem astfel în acest context) care au chemat să se voteze cu stoianoglo în RM, ca prin miracol, au militat pentru georgescu în România. Fara exceptii. Din fericire, putler nu a reușit nici în RM, nici în România.
Dar câte ceva ar trebui să menționăm. Dacă în Republica Moldova războiul electoral e ceva cu care ne-am obișnuit de mai bine de 30 de ani, căci în mare parte combaterea candidaților kremliniști e o îndeletnicire locală de la Independență încoace, în România ne-am confruntat cu o surpriză de proporții. Am considerat cu toții că România e mult mai solidă şi sigură decât Republica Moldova. Am greşit. Lipsită de imunitate, România a apărut extrem de vulnerabilă. Mult mai vulnerabilă decât Republica Moldova şi procesele de acolo sunt cu efecte de lungă durată mult mai perverse şi mai periculoase.
Realitatea ne-a demonstrat următoarele: în pofida injectărilor masive financiare, Republica Moldova a rezistat. Cel puțin până la scrutinul parlamentar. România însă a cedat nervos. Primul tur a fost anulat. În principiu, ambele state au fost confruntate cu același adversar și cam cu aceleași metode. Dar într-un caz (poate din cauza deficitului instituțional) acel care a rezistat a fost poporul, iar în celălalt s-a mers pe calea rezistenței instituționale. Viitorul ne va arăta care cale e mai viabilă...
Până atunci însă, marea bătălie se va da în Germania. Și de rezultatele scrutinului vor depinde dacă nu toate, atunci foarte multe, inclusiv pentru Republica Moldova și România.
Și un ultim aspect care merită menționat: Ucraina a anunțat că nu va mai permite transitul gazelor rusești, ceea ce înseamnă că Transnistria va rămâne fără sursă gratuită energetică și fără o finanțare indirectă, prin intermediul Chișinăului, care plătea metodic și regulat pentru energia electrică produsă în Transnistria (30% din necesitățile Republicii Moldova, cum n-ai da). Chișinăul a și anunțat stare de urgență și sunt posibile deconectări. Vom menționă că deficitul de energie este suplimentat de către România. Noutăţi foarte bune pentru Republica Moldova, care are o şansă istorică să rupă definitiv cordonul ombilical energetic cu rusia! Și vom saluta curajul Ucrainei!
Evident, am putea încheia acest text cu o sentință zeflemitoare și jubilatorie, ceva de genul „nu vă spuneam eu?”... dar ne vom abține. Vom insista doar asupra unui singur cuvânt: UNIREA.
Vă doresc un an 2025 mai bun ca 2024. Nu cred că va fi complicat...
