Nicolae FEDERIUC // Pe 3 noiembrie, trebuie să votăm în așa fel, încât să păstrăm șansa reunirii, singura noastră șansă de supraviețuire
Ca să nu par prea fatalist, am să fac o precizare – vorbesc despre Republica Moldova ca entitate statală, ca structură birocratică, instituționalizată, nu neapărat despre organismul nostru social, pentru că, în realitate, statul nostru și cetățenii reprezintă două entități distincte care nu se suprapun. Baraca cu pretenție de stat, care chipurile ar fi trebuit să-i adăpostească pe oamenii noștri, smulși cu forța din familie și obligați să cerșească în drum, scârțâie acum din toate încheieturile și e pe cale să se prăbușească peste capul nostru și să ne prindă sub dărâmături.
Or, în această situație, sarcina oamenilor responsabili, care înțeleg ce se întâmplă, este să pună rapid niște proptele care să oprească temporar prăbușirea, astfel încât să aibă timp să evacueze oamenii și astfel să-i salveze. Nu salvăm parcursul european, terminați cu prostiile, nu există un astfel de parcurs, salvăm o construcție provizorie, care și-a depășit de mult termenele de exploatare, dar care ne-ar putea permite să ne transferăm într-o zonă sigură și astfel să supraviețuim, să salvăm organismul nostru social. Nu de soarta statului trebuie să ne preocupăm acum, ci de soarta oamenilor care locuiesc în acest stat!
Ca să fac o altă analogie, putem compara statul Republica Moldova cu barcă ce plutește în derivă și care începe să ia apă, din cauza uzurii tot mai pronunțate, și care, dacă nu o ducem spre un pământ, se va scufunda cu tot cu oamenii din interior. Nu mai poate fi reparată această ambarcațiune, dar încă ne mai poate scoate la un liman.
Cel mai apropiat mal la care putem ajunge cu această barcă găurită este România. E prea departe Uniunea Europeană, dacă o luăm pe ocolite, în plus, nu se știe ce va fi și cu ea mai încolo. Dar, indiferent cum vor evolua lucrurile în plan geopolitic, România este un spațiu cum mult mai sigur pentru noi, iar faptul că o avem și-i a noastră reprezintă un avantaj uriaș, pe care nu îl au alți confrați de suferință, cum sunt ucrainenii sau georgienii. De aceea, va fi o eroare fatală dacă nu vom profita de acest mare privilegiu.
Este Maia Sandu unionistă? De departe nu. Dar ea cel puțin nu se va opune, dacă, la un moment dat, factorii de decizie din occident vor conștientiza în sfârșit că încorporarea și integrarea în România a acestei comunități de oameni, cu tot cu teritoriul pe care încă îl controlează, este cea mai sigură și eficientă cale de a pune punct acestei incertitudini cronice și securiza zona în fața tentativelor permanente ale Rusiei de a se revanșa și a-și crea noi platforme de unde să atace vestul și implicit să prindă Ucraina în chingi. Este adevărat, Maia Sandu și cu tot partidul ei „euro-statalist”, nu prea ascultă de București și nici nu se identifică cu România. Totuși, ea nu va îndrăzni să spună NU, dacă acest lucru i-l vor cere stăpânii ei din occident.
De aceea, este foarte important ca Bucureștiul și Chișinăul să rămână împreună și să fie pe aceeași lungime de undă, atunci când se vor tranșa lucrurile. Pentru că, dacă Rusia preia cârma bărcuței noastre hodorogite, primul lucru pe care îl va face va fi să ne îndepărteze de acest mal salvator. Și atunci degeaba! Nu va mai conta nici dacă „partenerii” noștri din vest vor lăsa nazurile deoparte și vor accepta să facă ceea ce trebuia demult făcut, adică ne vor lăsa pe noi, românii, să ne adunăm grămăjoară.
S-a văzut acum, foarte clar, că, după ce au făcut boroboața cu această guvernare incompetentă, „partenerii” noștri occidentali au băgat România la înaintare, au pus-o să salveze situația. „Faceți ceva, că pe voi vă ascultă mai mult, pe noi nu ne mai ascultă moldovenii voștri!”, cam așa pare să fi sunat rugămintea de la centrală către cei de la București. De aici și reacția tuturor liderilor politici de peste Prut, care i-au îndemnat la unison pe cetățenii moldoveni să o voteze pe Maia Sandu. Nu-i vorba că le place de ea sau că n-ar avea ce să-i reproșeze. E vorba despre altceva – că tăvălugul rusesc vine puternic peste noi, iar ea este singura astăzi care poate fi apucată de mânuță și astfel să ne tragă pe toți într-o parte.
Cred că, după ce trece urgia și dacă scăpăm teferi, Maia Sandu va trebui să explice niște lucruri și să răspundă la multe întrebări incomode. Dar nu acum, acum bărcuța trebuie trasă spre mal.
Eu știu că multă lume din această bărcuță a noastră chiar crede sincer că ea, bărcuța adică, mai poate fi reparată și modernizată și, astfel să-și aleagă singură unde să meargă și unde nu. De vină-s politicienii, toți, fără excepție, de vină-i propaganda, și cea rusească, și cea occidentală, de vină e prostia omenească. De aceea, e foarte greu de de luat o decizie responsabilă acum, prin vot universal. În general, votul universal a devenit, în era internetului și a post-adevărului, groparul democrației și am mai vorbit despre asta.
Prin urmare, noi, moldovenii, trebuie să o lăsăm, deocamdată, pe Maia Sandu să stea acolo unde stă. Și să o pedepsim pentru tot ce ne-a făcut un pic mai încolo. Cred că așa va fi cel mai înțelept.
