Anatol Petrencu: Ocupația sovietică din 1940, marcată de multe tragedii
Potrivit istoricului, basarabenii și nord-bucovinenii care și-au părăsit casele de frica puterii sovietice, au fost primiți de autoritățile române cu empatie. Din start, România a pus la dispoziția refugiaților trenuri pentru a facilita venirea acestora în dreapta Prutului.
Potrivit istoricului Anatol Petrencu, ocuparea de către puterea sovietică a Basarabiei și Nordului Bucovinei din 1940 a fost marcată de un exod masiv al populației. Potrivit unor surse, numărul basarabenilor și nord-bucovinenilor refugiați ar fi fost între 100 de mii și 200 de mii. Istoricul Anatol Petrencu a explicat că autoritățile române au alocat fonduri pentru hrana refugiaților, ulterior s-au depus eforturi pentru a facilita integrarea acestora în comunitate.
„Basarabenii și nord-bucovinenii care s-au refugiat în România au fost primiți cu căldură atât de populația de dincolo de Prut, cât și de autorități. S-a creat un Comisariat al Refugiaților din Basarabia și Nordul Bucovinei, s-au implicat instituțiile de stat, biserica, partidele politice, și basarabenii au fost primiți în condiții omenești. Mulți dintre ei au fost angajați în câmpul muncii. Această solidaritate a românilor și autorităților române față de basarabenii refugiați trebuie menționată. În 1940, când au venit rușii, i-au declarat pe basarabeni cetățeni sovietici. Rușii considerau că până în 1918 aici era putere sovietică, iar când au intrat românii în anul 1918 a fost răsturnată puterea sovietică. Iată de ce față de acești oameni s-a aplicat legislația sovietică. Soarta basarabenilor care au vrut să se refugieze și au fost opriți, a fost diferită, unora li s-a permis să treacă Prutul, altora – nu. Au fost mii de cazuri când basarabenii dornici de a se refugia au fost trimiși în Siberia în perioada 1940-1941. Primul an de ocupație sovietică a adus multe tragedii”, a spus doctorul habilitat în istorie, Anatol Petrencu.
Începând cu 28 iunie 1940, din teritoriile ocupate, s-au evacuat structurile militare române și cele administrative. Anatol Petrencu a explicat că de frica sovieticilor din Basarabia și Bucovina de Nord au fugit persoanele care puteau fi considerate ostile regimului.
„Primii care s-au retras au fost militarii. A fost ordin de retragere și ei au fost primii care au plecat. Ulterior a fost vorba de oameni înstăriți care au avut posibilitatea să treacă Prutul. Unii dintre ei erau etnici evrei care au aflat mai devreme decât românii că rușii vor ataca România, iar ei având posibilități, deja erau la Suceava și Câmpulung Moldovenesc, înainte de a veni tancurile rusești aici. Ulterior a fost vorba de primari. Și primari care erau în funcție, dar și foști primari, pentru că și ei erau considerați ca fiind ostili puterii sovietice. Au plecat membrii Sfatului Țării, cei care au votat Unirea cu România. Oamenii de vază au făcut în România tot ce au putut ca să-i ajute pe refugiații basarabeni să se adăpostească. Trenuri au fost puse la dispoziția refugiaților, spitalele au fost puse la dispoziția celor bolnavi”, a mai spus istoricul.
Istoricul a mai precizat că în 1940 zeci de mii de evrei au fugit din România în Basarabia, încercând astfel să se salveze de politica antisemită a autorităților de la București de atunci.
„De cealaltă parte, din România, au venit 50 de mii de etnici evrei în Basarabia crezând că aici este raiul pe pământ. În România era o legislație antisemită, propagandă antisemită și o atitudine pro-Germania. Frica evreilor persista. Ei credeau că vin în Uniunea Sovietică, care s-a lățit peste Basarabia, și se vor salva. Totuși, atitudinea autorităților sovietice față de evrei a fost diferită. Existau niște lagăre de triere în care au fost triați, iar în 1941 când a început războiul, marea majoritate a evreilor a fost evacuată în interiorul URSS”, a explicat Anatol Petrencu.
Dezbaterea publică la tema „Dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
