Iulian Chifu // Cum oprește Putin războiul din Ucraina?
Ultimul interviu al trimisului special Steve Witkoff, agreat de Putin, este indicator în acest sens. Dar realitatea arată că, din motive economice, dar în special din rațiuni politice, de control al puterii, Vladimir Putin, administrația sa septuagenară din primul cerc și Rusia însăși nu-și pot permite nici să oprească războiul, nici să-l continue, fiind într-un șah etern. Că are nevoie de o pauză pentru a se reface și a merge mai departe. Către statele din flancul estic, provocând NATO și verificând astfel răspunsul Americii.
Reîntoarcerea eroilor: impact major asupra societății ruse
Între cele mai periculoase elemente de impact la stoparea războiului este reîntoarcerea militarilor de pe front, eroii Rusiei lui Putin, victorioși, desigur. Deja revenirile de pe front după demobilizări, acolo unde au fost făcute, au arătat capacitățile la limită ale Rusiei de a gestiona integrarea, mai ales în privința posturii propagandistice speciale care trebuie acordată acestora, a posibilităților reduse de integrare și mai ales a costurilor sociale ale acestei întoarceri, venită cu creștere de criminalitate, violență, neadaptabilitate, un Afghanistan post 1989, după retragere, amplificat de zeci de ori.
Este vorba despre câteva sute de mii de oameni implicați pe front, care revin în cazărmi la rotație, sunt la odihnă sau la pregătire înainte de a fi relansați în linia întâi. Revenirea soldaților ruși acasă înseamnă haos și probabilul colaps al sistemului actual, chiar în condițiile economiei de război, injecției de capital și a funcționării asistate a creșterii economice de astăzi. Este vorba, în primul rând, despre traumele pe care le poartă acești soldați și cu care vin, într-un posibil influx al reîntoarcerii acasă. Experiențele anterioare nu sunt doar cele din cărți și filme cu Rambo și războiul din Vietnam al Americii, ci din propria experiență post- Afghanistan, la revenirea după 10 ani de război al Uniunii Sovietice contra mudjahedinilor, dar și recentele experiențe cu cei reîntorși din războiul actual, în ultimii trei ani.
După cum o arată datele deja existente, o mare parte dintre cei reveniți suferă de sindrom post-draumatic (PTSD) și se manifestă constant agresiv și violent, cu tendințe de escaladare fizică a oricărei contradicții. Experiențele din sistemul rus de reintegrare actual arată probleme societale majore deja întâmpinate, și asta punând deoparte criminalitatea celor eliberați din închisori și duși pe front, apoi lăsați în libertate acasă, dacă au scăpat cu viață sau au fost răniți serios pe front. Programele ruse de reabilitate arată cu precădere obișnuința pentru un consum major de alcool în primul an, modalitatea cea mai ieftină și la îndemână pentru a gestiona trauma, potrivit datelor Ministerului Muncii.
Integrarea în viața civilă, cu precădere în zonele rurale, este cu atât mai dificilă atunci când cei în cauză sunt răniți sau și-au pierdut membrele și au dizabilități mai mari sau mai mici, cu atât mai grav dacă sunt în imposibilitatea de a munci și a se întreține. În plus, se adaugă sentimentul cultivat al unicității, al excepționalismului, al elementelor care i se cuvin veteranului reîntors din război pentru că a luptat spre deosebire de civilii fricoși care au rămas acasă, iar azi lui i se cuvine respectul, avantajele și întreținerea de către societate.
Iar următoarele probleme sunt șomajul, criminalitatea și datoriile, potrivit statisticilor: banii din contractele militare se epuizează repede, integrarea în locuri de muncă cu salarii medii este respinsă, iar lipsa de venituri pentru cei traumatizați și obișnuiți cu armele îi fac rapid recruți ai rețelelor de criminalitate organizată, dacă nu trec singuri la fapte de această natură, fapt care duce la creșterea criminalității, în paralel cu dificultățile financiare ce duc la împrumuturi greu de returnat, violență domestică și copii neplanificați fie găsiți acasă, fie rezultat al baby-boom-ului post- război sau al tendințelor de a-și reface viața familială.
Dacă autoritățile ruse recunosc amploarea problemei, lucru reflectat de numirea nepoatei lui Putin, Anna Tsivileva, în fruntea fundației Apărătorilor Patriei, pentru sprijinirea foștilor soldați, capacitatea de adaptare este redusă. În Rusia este o lipsă acută de psihologi, cu atât mai mult de psihologi pregătiți pentru a asista veteranii demobilizați. Iar noii psihologi pregătiți pe băncile școlilor sunt cu precădere tinere fete sub 25 de ani, fără experiență, necredibile pentru pacienții aceștia și expuse primele reacțiilor acestor soldați. Problemele se văd deja, dar un aflux masiv de foști soldați va fi critic pentru explozia sistemului actual, ca și a propagandei eroilor de război, cum îi prezintă regimul. Ca să nu vorbim despre efectele cooptării lor în funcții de decizie chiar și numai la nivel local.
Războiul perpetuu și interesul lui Putin pentru menținerea puterii, în ciuda pierderilor economice
În 2021, scriam deja că Putin are nevoie de un război. După sancțiunile determinate de anexarea Crimeii și agresiunea militară în regiunile estice ale Ucrainei, în Donbas, în 2014, creșterea reală a economiei Rusiei era zero, în condițiile injectării permanente de resurse și a menținerii fondurilor de stabilizare și a prețurilor energiei, inclusiv a piețelor lucrative europene de la acea oră. Această stagnare reală a nivelului de trait imp de 7 ani, într-o Rusie care își obișnuise cetățenii cu creștere constantă și prosperitate relativă, ba chiar cu acces la resursele importante odată ce accesau funcții publice, au diminuat sensibil susținerea publică pentru regim promovată de mândria întreținută a recâștigării de teritorii. De aceea Putin avea nevoie deja de un război, odată ce contractul social al său cu cetățenii era fragil.
Pentru a-și menține regimul, Putin trebuia să vină cu ceva nou. Desigur, nu fusese gândit un război pe scară largă și de durată, mai ales că nici Rusia nu era pregătită pentru așa ceva. Trebuia să fie un câștig sigur teritorial, de dominare a Ucrainei, de avantaje economice, de calmare rapidă a Vestului ca după Crimeea – a durat trei luni pentru reluarea relațiilor după anexarea Crimeii, chiar dacă setul de sancțiuni rămânea. Nu s-a întâmplat așa, iar intrarea în război lung și nevoile de militari și carne de tun pentru război nu au mai putut fi acoperite din voluntari și închisori, ci a fost nevoie de mobilizarea numită parțială și de formule creative de continuare a mobilizărilor prin obligarea semnării contractelor de voluntari de către conscripții la finalul serviciului militar obligatoriu, dar și de sume tot mai consistente oferite doritorilor din regiunile mai defavorizate.
În plus, susținerea occidentală pentru Ucraina și mai ales încăpățânarea de a rezista și de a nu se preda a administrației Zelenski, susținută de întreaga țară, care-și apăra dreptul la existență și identitate ucraineană, a schimbat realitățile. Putin adusese deja războiul la ușa fiecărui rus prin recrutări și costuri, sancțiuni, inflație și scădere a nivelului de trai, a intervenit apoi incursiunea ucraineană în Kursk și războiul de drone care a adus palpabil războiul la nivelul celei mai mari părți a Rusiei europene populate. Toată lumea a fost conștientă de război, de costuri, de morți, de efortul făcut pentru a susține regimul Putin. Desigur, represiunea s-a adâncit și s-a trecut de la o autocrație la o adevărată dictatură personală a lui Putin, încă pe dimensine soft, dar cu reprimarea opoziției de orice fel și a oricui punea sub semnul întrebării deciziile liderului.
Dsigur, injectarea de resurse din fondurile de stabilizare a adus și câștigători în economia rusă, respectiv a creat o economie de război ai cărei beneficiari sunt obstacole principale pentru încetarea conflictului. Războiul din Ucraina a îmbogățit și a avantajat personajele cele mai apropriate regimului, care au știut să împacheteze idei și să vândă la Kremlin avantaje și implicări constructive în război, în mașinăria de propagandă, în instrumentele de război hibrid împotriva Occidentului, menite să faciliteze atingerea țintelor lui Putin: perpetuarea puterii sale și a cercului apropiaților, câștiguri teritoriale și controlul Ucrainei, influențarea și divizarea Occidentului, perspectiva recunoașterii unui (fals) statut de Mare Putere. Întoarcerea din drum este extrem de dificilă, cu excepția încetării existenței resurselor pentru această categorie de industrie și construcții cu scop geopolitic.
Economia de război a Rusiei - distructivă pentru modernizare și industriile viitorului, pacoste pentru viitoarea economie de pace
Transformarea structurală a economiei ruse a adus, firește, câștigători și perdanți, într-o economie văduvită tot mai mult de forța de muncă angrenată în război, dar și de costurile derulării acestui război. Economia de război construită ad hoc de Rusia a fost una improvizată pe nevoi imediate, nicidecum una planificată din timp pe baza avantajelor estimate pe care le aduce cucerirea de teritorii și preluarea de resurse din Estul Ucrainei și teritoriile ocupate. A fost natural construită pe funcționarea mașinăriei de război și nevoile administrației de a-și atinge obiectivele, nicidecum pe o estimare la rece a costurilor și beneficiilor economice care să facă sistemul funcțional și fără pierderi.
Agenția rusă de rating ACRA a fost cea care a făcut estimările interne, în lipsa capacității independente de acces la date reale ale economiei ruse pe fiecare dimensiune în parte. ACRA a evaluat sectoarele economice care au crescut și pe cele care s-au contractat. Astfel, câștigătorii sunt administrația publică, construcțiile și producția militară, în timp ce sănătatea și distribuția, alături de comerț, au colapsat, se arată în raportul său Schimbările Structurale în Economia Rusă în perioada 2022-2024. Și în acest caz, lucrurile trebuie luate sub beneficiul de inventar, odată ce datele publicate trec și ele prin filtrul propagandei naționale.
Cea mai mare creștere, de 18,5%, a revenit administrației publice, potrivit bugetului consolidat care include cheltuielile locale, regionale și naționale. Cheltuielile au crescut la nivel guvernamental și de 2,5 ori, pe baza fondului de stabilizare din resursele energetice constituit în timp, cheltuielile reale depășind 50%. Asta în timp ce economia rusă a încetinit simțitor pas cu pas. Totuși în cea de-a doua jumătate a anului 2024 – date inexistente la data realizării raportului – estimarea este că deja cheltuielile guvernamentale mari nu mai sunt suficiente pentru a susține creșterea industrială.
Construcțiile au crescut cu 15% în ultimii trei ani și au intrat în recesiune pe deplin în 2024, chiar dacă au beneficiat de o creștere a cererilor de apartamente pe baza subvențiilor la dobânzi și existența fondurilor de garantare și împrumuturi. Nici reconstrucția din teritoriile ocupate nu a reușit să mențină creșterea, nici creșterea facilităților de producție de armament sau substituția exporturilor prin producție proprie, în timp ce proiectele de infrastructură pentru pivotarea spre est și Asia a comerțului s-au cam epuizat deja. Tracțiunea acestor procese de război s-a încheiat, așa cum subvențiile pentru case s-au încheiat în 2024, iar industria se confruntă deja cu o scădere abruptă a cererii.
Industria manufacturieră a avut o probușire semnificativă după declanșarea războiului prin retragerea din Rusia a marilor branduri inclusiv de producție de mașini, în timp ce producția manufacturieră de armament s-a confruntat cu creșterea inflației, lipsa forței de muncă și dobânzi crescute. Transporturile, telecomunicațiile și IT-ul au crescut cu circa 10% pe seama pivotării spre noi piețe a comerțului, în timp ce agricultura și-a pierdut aproape toate câștigurile după producția record din 2022, generând chiar în 2024 inflația la produsele alimentare care au crescut ca prețuri de 1,5 ori mai mult decât media prețurilor de consum.
Sectorul de sănătate a scăzut cu 5,1%, în ciuda cererii serviciilor medicale de război. Calitatea a scăzut dramatic, ca și serviciile medicale pe bază de plată, o dovadă clară a scăderii nivelului de trai care duce la abandonarea în coșul de consum a cheltuielilor pentru sănătate. Industriile extractive au intrat în declin din lipsa forței de muncă și creșterea prețurilor la materii prime și utilaje, la care se adaugă sancțiunile asupra industriei energetice. Gazprom a anunțat pierderi record în 2023 după pierderea pieței europene, iar în 2024 lucrurile stau mult mai prost, după saturarea piețelor estice, mult mai puțin lucrative. De altfel, comerțul a scăzut cu 2,2%, inclusiv pe seama reducerii consumului domestic și a distorsiunilor asupra economiei ruse. Chiar dacă statistic există încă creșteri, erodarea standardelor de viață și blocarea modernizării și retehnologizării economiei sunt cele mai mari pierderi ale Rusiei ca urmare a războiului, pierderi greu de recuperat pe termen scurt și mediu, chiar la încheierea acestuia. Acestea sunt argumente solide pentru stoparea confruntării.
Costurile economice ale ocupației și beneficiile iluzorii ale preluării teritoriilor ucrainene
Costurile ocupației nu fac decât să adauge la costurile de război și dificultățile recrutării nu numai a militarilor pentru front, dar și a civililor ruși sau companiilor care să lucreze în teritoriile ocupate, la care se adaugă costurile reconstrucției și rusificării acestor teritorii. Costurile se adaugă celor economice ale Rusiei însăși și reclamă, dacă nu o încetare imediată a războiului, măcar o pauză importantă pentru refacere și pregătirea asalturilor viitoare. Cucerirea, dacă a avut în minte și câștiguri economice, a fost prost calibrată, chiar dacă a început cu zonele industrializate și bogate în resurse din estul Ucrainei. Pentru moment, regiunile sunt doar consumatoare de resurse pentru minima supraviețuire a populației.
Costurile umane ale războiului le dublează pe cele ale locuitorilor din regiunile ocupate, victime ale campaniilor de tortură, răpiri, ucideri arbitrare care au generat depopularea cronică și severă. Organizația Mondială a Migrației notează că în regiunile ocupate trăiesc circa 5 milioane de ucraineni, un declin de 56% din cele 11,4 milioane existente înainte de 2014. În Crimeea, unde lucrurile sunt sensibil mai calme, declinul este de doar 17%, în timp ce în anumite regiuni au părăsit zonele peste 90% din populație. Mai grav, cei rămași sunt cei mai în vârstă, slab educați, cu multe probleme de sănătate și care necesită mai mult sprijin social decât oferă oportunități ca forță de muncă, fiind puțin productivi economic. Nici aducerea conducerilor din Rusia direct din lipsa încrederii în localnici nu ajută la îmbunătățirea situației.
Populația ucraineană nu este deloc doritoare să colaboreze cu autoritățile ruse de ocupație și în urma numeroaselor atentate desfășurate de forțele speciale ucrainene pe teritoriile ocupate. Criminalitatea este în ceștere, în timp ce subzistă lipsa locurilor de muncă și blocaje serioase de livrări de mărfuri în aceste regiuni. Mariupolul are peste 90% din clădiri distruse, la fel Bakhmut, Vovchansk și alte localități care au fost pe linia întâi și care sunt complet distruse și fără nici un locuitor. Nici tranzitul de bunuri nu este posibil, deoarece infrastructura e prăbușită. În 2023, Rusia a alocat 11 miliarde de dolari pentru programele de dezvoltare ale regiunilor ocupate, dar ele au fost utilizat majoritar pentru scopuri militare și de fortificații defensive.
Declinul economic numai în Donetsk și Luhansk a fost de 70% între 2013-2015, iar producția de cărbune, principalul produs al regiunii, a scăzut cu 75%. Întreprinderile din regiune sunt închise din lipsa forței de muncă, lipsă de cerere sau distrugere fizică. În Donetsk-ul ocupat se produceau 2,9 milioane de tone de cărbune în 2022, față de 37,8 milioane de tone în 2013. Rezervele de cărbune sunt profund exagerate, în timp ce resursele de litiu rămân sub control ucrainean. Regiunile ocupate produc 3 miliarde de dolari în 2024, mai puțin de o cincime față de perioada de sub controlul ucrainean. Economia din Crimeea a scăzut cel mai puțin, cu 16%, în ciuda investiților masive ruse de 10 miliarde în primii 5 ani de la anexare, în 2014. Regiunea depinde complet de bugetul federal.
Războiul și sancțiunile economice au adăugat la factura grea existentă azi în teritoriile ocupate. Peste 900.000 de victime, între 200.000 și 240.000 de soldați morți, peste 200 miliarde cheltuite doar în efortul de război începând din februarie 2022. Și asta în condițiile decavării cvasi-complete a depozitelor de armamente și muniție din perioada sovietică – tancuri, vehicule blindate, artilerie. Între 500.000 și 1,3 milioane de ruși tineri și educați au părăsit Rusia, în primul rând pentru a scăpa de recrutare, dar și de sancțiuni. Sancțiunile au adus piederi puternice la nivelul energiei și comerțului cu produse energetice, dar și asupra domeniilor financiare și tehnologice.
Exporturile de combustibili au scăzut la jumătate, pierzând peste 136 miliarde de dolari doar pentru exporturile de petrol diminuate. Gazprom a pierdut 7 miliarde de dolari în 2023, prima scădere din 1999 și un record, urmat de altul de 3 miliarde în 2024, în paralel cu declinul Fondului de stabilizare de la 113,5 miliarde de dolari în 2021 la 37,5 miliarde de dolari în 2024 și perspectiva epuizării în 2025. Inflația crescută și valoarea în prăbușire a rublei au determinat adoptarea unei dobânzi de 21% de către Banca Centrală, pe o economie supraîncălzită, în timp ce datoriile întreprinderilor au crescut cu 60% iar falimentele s-au dublat față de 2022, înainte războiului, ajungând la 37%.
Putin recunoaște: este greu de întors procesele din drum peste noapte
Între pace și război, între conservarea puterii și nevoia de a da o respirație în plus economiei și cetățenilor, Vladimir Putin este conștient de probleme și de lipsa capacității de a le rezolva. Nu poate nici opri mașinăria de război, chiar dacă are nevoie și să se oprească din ritmul cheltuielilor și consumurilor militare pentru a-și reface stocurile. Nu e constrâns direct de aproape nimeni, dar știe că susținerea este pur formală, din lipsă de alternative și din motivul creșterii represiunii. Așa cum știe că generația sa septuagenară deja nu are cum să înțeleagă aspirațiile și așteptările tinerei generații pe care o distruge acum în război, în linia întâi, dacă nu a fugit deja peste hotare.
La întâlnirea cu Uniunea Industriașilor și Antreprenorilor din Rusia, chiar înaintea convorbirii telefonice cu Donald Trump, a recunoscut faptul că întreaga mașinărie a războiului nu poate să se oprească din drum foarte ușor. În partea desfășurată în spatele ușilor închise, el a mărturisit celor mai mari finanțatori și oameni din bussinessul rus că nu se așteaptă la un acord de încetare a focului prea curând, că nimeni nu trebuie să se aștepte la o soluție ușoară și rapidă, că va fi dureroasă și costisitoare, totodată, în nici un caz definitivă. Și că eforturile și costurile vor continua. Li s-a spus oamenilor de afaceri ruși să nu fie naivi și să înțeleagă cât de mulți oameni depind și au interesul să continue procesele în derulare legate de război.
Putin consideră că, și dacă sancțiunile ar fi ridicate de către SUA și aliații săi, aceștia vor avea pârghii spre a exercita presiune asupra Rusiei și a antrena costuri în continuare. Războiul din Ucraina și sancțiunile nu pot fi lesne inversate, susține liderul de la Kremlin, fără să adauge propria sa evaluare și dorință în legătură cu această perspectivă și consecințele politice ale opririi războiului și căutării de vinovați pentru întreaga situație a Rusiei. În schimb Putin a avertizat împotriva optimismului prematur sau timpuriu, a anunțat că sancțiunile nu vor fi ridicate peste noapte și că niciodată situația nu va reveni la starea anterioară declanșării războiului. A fost cea mai pură și directă recunoaștere a eșecului și calculului greșit al declanșării războiului, în materie de costuri economice.
Cel mai probabil, Rusia lui Putin are nevoie de o pauză de respirație și reconfigurare, recuperare de stocuri și ajustare a producției militare pentru a compensa măcar pierderile din linia întâi. Însă Putin nu-și permite să stopeze războiul definitiv pentru a nu fi expus la pierderea completă a puterii. Nici măcar recunoașterea teritoriilor ocupate sau instalarea unei conduceri pro-ruse coordonate la Kiev nu va aduce modificări pozitive importante în economia rusă, nici nu va reprezenta un câștig rapid în plus. Nivelul de ambiție și nevoia de război mai departe impinge spre angajarea militară a flancului estic al NATO și provocarea Americii și a NATO de a răspunde accesării articolului 5 de către un stat din regiune.
Și pariurile puse cu administrația Trump privind implicarea acesteia arată că absența unei angajări directe, vizibile și puternice și că, în cazul unui atac, SUA ar putea să se uite în altă direcție. Perspectiva ca, după summitul NATO de la Haga, din vara acestui an, Washingtonul și administrația Trump să adopte o variantă de retragere sau absență de la activitățile NATO pentru perioada întregului mandat - probabil mai puțin umbrela nucleară - până la restructurarea propriilor strategii și la consolidarea investițiilor europenilor în propria apărare, avantajează acest calcul care presupune continuarea, cât se poate sub radar și sub nivelul de zgomot care să declanșeze angajarea americanilor în misiuni de apărare colectivă, și mai ales obținerea unei pauze pentru refacerea resurselor și relansarea confruntării în condiții noi, mai avantajoase, și cu un Occident mai fragmentat, mai puțin coerent, mai penetrat și controlat prin fire neștiute, la nivelul liderilor populiști controlați și a politicilor interne ale statelor democratice europene.
