Vitalie VOVC // Săptămâna în care a fost amorsata Transnistria
Nu cred că are mare sens să descriu ce se întâmplă pe câmpul de luptă. Ceva îmi spune că dacă citiți aceste rânduri, sunteți deja la curent cu evoluțiile de pe front. Ceva totuși merită menționat în relație cu acest război, pentru valoarea simbolică pe care o reprezintă. Vă aduceți aminte de cele 60 de miliarde chinuite timp de 6 luni prin congresul american și administrația prezidențială americană? Acea tergiversare a costat mii de vieți omenești și pierderea orașului Avdiivka... Săptămâna trecută am aflat că administrația președintelui Biden nu va reuși să valorifice în jurul a PATRU miliarde din acea sumă, cozile fiind transmise administrației Trump. Și exemple din astea sunt zeci și zeci și nu doar referitoare la ajutoarele din SUA!
Cât privește evenimentele din Republica Moldova, toate gravitează în jurul așa numitei „crize energetice”. Transnistria, din câte știți, a rămas fără gaz gratuit rusesc după expirarea contractului de tranzit prin Ucraina. Ucrainenii, de altfel, au anunțat din timp și trâmbițat din toate goarnele că nu au de gând să-l renuveleze. Astea sunt faptele. Mai departe e comunicare și război.
Pe parcursul săptămânii am urmărit evoluția evenimentelor și ascultat varii opinii de experți (și nu prea) la subiect: din Republica Moldova, din Ucraina, din Rusia. Multe rămân încă în vastul domeniu al presupunerilor și ipotezelor, dar câte ceva se poate afirma cu suficientă certitudine.
Autoritățile de la Chișinău nu au nicio treabă cu această situație! Tiraspolul poate acuza Ucraina (deși ar trebui să le fie recunoscător pentru însuși faptul că a existat timp de 30 de ani și pentru faptul că nu a fost „ajutat” să scape de "criză" de la începutul invaziei rusești), ori poate acuza Rusia pentru că nu a prevăzut cum să-și asigure „cetățenii” cu gaz gratuit prin alte căi (majoritatea experților pe care i-am ascultat afirmă că posibilități tehnice există), dar nici într-un caz nu poate acuza Chișinăul.
Evident, Republica Moldova a fost acuzată atât de Tiraspol cât și de Rusia (repet, absolut fără nicium motiv) și acest lucru ne duce direct la cea de-a doua certitudine: situația respectivă este deja folosită de către rusia drept armă informațională cu scopuri clare de a câștiga alegerile parlamentare.
Vă spuneam săptămâna trecută că faptul că Transnistria a rămas fără gaz și situația de acolo nu-mi trezește niciun dram de emoție. Spre deosebire de Ucraina, spre exemplu, Transnistria are alegere!
Însă rezultatul alegerilor parlamentare mă interesează foarte mult și ar trebui să ne intereseze pe toți. Constat, pentru moment, că Chișinăul nu a învățat mare lucru din trecut și tratează războiul informațional cu același diletantism ca și mai înainte. Un mic exemplu: povestea cu scrisoarea trimisă Tiraspolului cu propuneri de ajutor. Krasnoselski a anunțat că nu a primit nicio scrisoare. Abia după aceea autoritățile de la Chișinău au publicat scrisoarea. Sunt mici detalii, dar contează enorm: dacă scrisoarea ar fi fost publicată în chiar ziua în care a fost trimisă, situația ar fi fost alta.
Vom așteptă să vedem cum evoluează situația, căci de comentat ar fi ce comenta, dar situația e suficient de gravă pentru a tolera erori de apreciere.
