Iulian Chifu // Lumea lui Trump reclamă echilibru și cumpătare în evaluări
Desigur, un republican tradițional, precum regretatul senator John McCain, nu l-ar fi sunat niciodată pe Vladimir Putin, oficial criminal de război pentru crimele din Ucraina. De asemenea, inițiativa lui Donald Trump ar putea fi considerată o impunitate în momentul în care în Ucraina mor oameni, inclusiv civili, sub loviturile lui Putin. Dar a califica situația drept catastrofă și a acoperi totul cu o lamentație defetistă nu ajută, în nici un caz pe post de politică de stat. Analiștii pot trage concluzii și lansa ipoteze, jurnaliștii pot comenta în chei absolute. Dar pentru cunoscători, multe din elementele anunțate erau cunoscute și de aceea faptele trebuie luate ca atare, cumpănite, identificate în detaliu și clarificate, inclusiv în discuții cu partenerii și aliații, analizate la nuanță și apoi create reacții echilibrate și adaptate la evoluțiile curente. Dar lamentația despre drobul de sare, catastrofa ce vine, nu are ce căuta la nivelul reacțiilor și politicilor statelor.
Tensiuni transatlantice SUA-UE: o relație în răcire accelerată
Realismul pragmatic – dur și pur – al lui Trump era cunoscut din primul său mandat prezidențial. Tot astfel ca și naționalismul economic, conservatorismul extrem și contabilitatea exactă pe echilibrul balanței comerciale, sau înclinația sa spre tranzacționism, politică de putere și politică de Mare Putere, adică utilizarea forței și amenințarea cu forța, a unei Americi mai puternice și mai prezente internațional la acest nivel, nicidecum implicată în războaie lungi, dar și tentația unor Mari Târguri cu puterile regionale pe seama actorilor mici. Aceste anunțuri de campanie și modul de structurare al echipei Trump erau suficiente pentru ca statele să-și creeze manuale proprii de dezvoltare a relațiilor cu Donald Trump.
Totuși acest lucru e departe de catastrofă și schimbarea dramatică a lumii – poate a lumii Biden, nicidecum a unei lumi a lui Trump 2.0. J.D.Vance a început prin a reafirma legătura necesară și solidă între SUA și UE, iar Washingtonul are nevoie de Europa în perspectiva confruntării probabile anunțate cu China și a ciocnirii marilor puteri globale actuale. Astfel, el a afirmat la Bruxelles: „Statele Unite rămân angajate în Alianță și în favoarea parteneriatului de apărare cu Europa, dar nu vor mai tolera o relație dezechilibrată, care să încurajeze dependența”.
Mai mult, și gestul făcut față de Putin, oricât de reprobabil, poate avea în subtext o variantă de captatio belevolentiae pentru a evita coalizarea și mai puternică Rusia-China și menținerea unor opțiuni deschise pe această relație tot în perspectiva confruntării cu China. Nu avem de a face cu o catastrofă când sunt rostite poziții anticipate, chiar dacă cu limbaj mai dur și direct, caracteristic actualei puteri de la Washington, iar SUA nu a părăsit Europa, acordă încă umbrela nucleară și e prezentă în NATO cu toate angajamentele sale, chiar dacă avertizează ca Europa însăși să-și ia soarta în mâini și să-și asigure securitatea și soluționarea războaielor din proximitate.
În context, este de remarcat limbajul împăciuitor și deschis la cooperare cu proiectele lui Trump adoptat de către Volodimir Zelenski, în propria discuție telefonică ce a urmat. Președintele ucrainean și-a lăsat ministrul Apărării să critice afirmațiile publice discutabile ale omologului american de la Pentagon, Pete Hegseth. Acesta din urmă l-a apărat pe Trump la Conferința de Securitate de la Munchen, susținând că dialogul purtat cu Putin nu este o trădare a Ucrainei, din contra.
Totuși nu pot fi negate în analiza acestei discuții telefonice, cu elementele publice pe care le cunoaștem, ocolirea de către SUA în discuția cu Putin, a Europei sau a Ucrainei în discuții sau tendința creării în doi a unui format de pace/negociere fără europeni, în timp ce China a fost refuzată de Trump. Asta deși europenii sunt chemați să acopere trupele pentru garantarea securității Ucrainei și menținerea păcii, în timp ce Putin tot bate din picior că vrea eliminarea cauzelor care au dus la conflict – cu referire la cele două ultimatumuri-propuneri de acorduri cu NATO și OSCE din decembrie 2021, niște propuneri de revenire la perioada Războiului Rece și a sferelor de influență care să-i dea drept de veto în Europa și dominația Estului european.
Ocheadele premeditate ale lui Trump către Putin
Scoaterea Rusiei lui Putin din izolare, ba chiar așezarea pe scenă în fotoliul de partener de dialog, împreună cu o soluție la criza economică generată de război pentru Putin sunt pași făcuți de Trump, dar dialogul poate să fi salvat, totodată, Ucraina, cel puțin pentru moment. Totuși relațiile cu Europa au intrat într-o zodie de răcire accentuată, mergând poate chiar spre îngheț, dacă nu chiar coliziune, în timp ce bursa de la Moscova a crescut cu 6,6% după discuția telefonică Trump-Putin. Opinia europenilor despre America lui Trump se reflectă și în recentul sondaj de opinie ECFR și arată că 50% dintre europeni consideră SUA ca un partener necesar și că doar 21% văd Washingtonul ca un aliat - o prăbușire dramatică a încrederii în SUA într-un timp record, după preluarea puterii la Casa Albă de către actualul președinte.
De aceea șapte ţări europene şi Comisia Europeană s-au reunit de urgenţă la Paris, după ce preşedintele american a declarat că el şi liderul rus sunt pregătiţi să înceapă imediat discuţiile pentru pace. Franţa, Germania, Marea Britanie, Polonia, Italia, Spania şi Ucraina au subliniat că viitorul securităţii europene nu poate fi decis fără ele. Important este faptul că România nu a fost invitată, și datorăm această formulă de izolare instabilității de la București și nu lipsei nevoii de a avea România alături de statele europene coerente în abordarea SUA.
Mai ales atunci când Europa însăși se adaptează și se mișcă discret de la susținerea Kievului atât timp cât e necesar la efortul de a aduce Kievul la masa de negociere în cea mai puternică poziție pe care o poate avea în raport cu Rusia lui Putin, prin sprijin financiar și militar care e disponibil Europei de astăzi. În nici un caz nu e vorba despre clamata abandonare de către America a aliaților europeni în momentul cel mai dificil, când sunt nepregătiți să-și preia sarcinile și să se apere de Rusia și agresivitatea sa. Da, este o schimbare profundă pentru că e cazul ca fiecare stat european să investească cât este nevoie și să-și pregătească apărarea, resursele de personal și rezervele în perspectiva unui război lung, de mare intensitate, pe termen lung cu Rusia, capabilități și producție de arme și muniție pe continent, tocmai pentru a evita ca o confruntare să aibă vreodată loc.
Și acest autor aici, pe Calea Europeană, și o duzină de miniștri ai Apărării, șefi ai Apărării, șeful comitetului militar al NATO, comisarul european pentru Apărare, toți au subliniat această perspectivă care a adus, de exemplu, Polonia la investiții de 4,8% anul acesta în Apărare. În acest sens, președintele francez Emmanuel Macron spunea în ianuarie ambasadorilor săi: „Dacă decidem să fim slabi și defetiști, există puține șanse să fim respectați de Statele Unite ale Americii ale președintelui Trump”. Promisiunea din campanie a lui Trump de a pune capăt războiului într-o zi, urmată de promisiunea administrației sale de realiza asta în primele 100 de zile de mandat, stabilește mize mari și anunțau aceste modificări de politici la Casa Albă.
Poziția nuanțată a Americii lui Trump: o Ucraină suverană și prosperă
Și în privința Ucrainei, principala asigurare a SUA prin vocea Secretarului Pentagonului Hegseth a vizat susținerea de către administrația Trump a soluției unei Ucraina suverană și prosperă. Acestea fiind zise, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat la Bruxelles că revenirea Ucrainei la graniţele de dinainte de 2014 este "nerealistă" şi că aderarea ţării la NATO nu face parte dintr-o soluție negociată pentru încheierea războiului. El a exclus folosirea trupelor americane pentru a impune un potențial acord de pace în Ucraina, iar situația trupelor “europene și non-europene competente” ce vor asigura monitorizarea acordului de pace și pacea continuă nu intră sub imperiul articolului 5 al NATO.
Despre dificultatea de a recupera complet teritoriul Ucrainei dinainte de 2014 a vorbit chiar președintele Volodimir Zelenski. Iar Hegseth spune că nu e vorba să se recunoască vreodată pierderea teritorială, deci se menține referința la dreptul internațional și integritatea teritorială de facto a Ucrainei, ci doar acceptarea unei situații de facto al controlului unei părți a teritoriului de către Rusia. La capitolul aderării la NATO a Ucrainei, formularea e nuanțată și se referă la acordul de încetare a focului negociat care nu poate fi obținut cu menținerea obiectivului Urainei de a accede la NATO, fiind vorba despre o linie roșie a Rusiei. Aici a replicat ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov, susținând că Ucraina vrea și va fi o țară NATO: „Trebuie să ne obișnuim cu orice fel de declarații. Poziția noastră a rămas întotdeauna neschimbată. Vrem să fim o țară NATO. Vom fi o țară NATO”.
Utilizarea trupelor americane în Ucraina fusese deja anunțată de către Trump în tot timpul campaniei electorale, așa cum intrarea trupelor de menținere a păcii sau monitorizare a respectării acordului de încetare a păcii în Ucraina, la linia de contact, sub imperiul articolului 5 era de negândit, cum e cazul oricărei misiuni a Alianței în afara arealului aliat și a misiunilor de apărare a teritoriului. Asta nu înseamnă, însă, abdicarea Americii de la responsabilitățile ce decurg potrivit Tratatului Nord-Atlantic în Europa, chiar dacă, în mod iarăși clar și anunțat din timp, prioritatea SUA este Indo-Pacificul și China, nicidecum Europa. De aici și eforturile de a încheia războiul din Ucraina sustenabil, ca și pe cel din Orientul Mijlociu, pentru a se putea concentra pe regiunea centrală în ciocnirea marilor puteri ale lumii de azi, SUA și China.
Și pe tema Ucrainei și a negocierilor fără europeni, reprezentantul special al preşedintelui american Donald Trump pentru Ucraina şi Rusia, generalul Keith Kellogg, va vizita Germania, Belgia şi Ucraina între 13 şi 22 februarie pentru „a se întâlni cu aliaţi şi parteneri care sunt gata să colaboreze cu Statele Unite pentru a atinge obiectivul preşedintelui american de a pune capăt războiului din Ucraina şi de a restabili stabilitatea în Europa”. Departamentul de Stat al SUA a mai anunţat că Kellogg urmează să se întâlnească cu oficiali guvernamentali ucraineni şi persoane „care au îndurat cu curaj aproape trei ani de război”.
Desigur, această perspectivă actuală de contacte și convorbiri cu Europa pe tema planului de pace pe care-l pregătește Kellog, care are loc după discuția Trump-Putin, nu scuză absența consultării anterioare cu europenii, deși era cunoscută abordarea personală a lui Trump și perspectiva acestei discuții cu Putin. Așa cum nu scuză negocierea peste capul Ucrainei a oricărei teme ce are a face cu temele războiului și păcii pe teritoriul său. Iar tema resurse versus securitate discutată public de Donald Trump, cu toată amprenta tranzacționismului vizând 500 miliarde de dolari metale rare, e un alt element care garantează, prin investiție americană, eventual în parte din teritoriile ocupate astăzi, privind recuperarea unor părți din teritoriu, eventual contra teritoriului din Kursk ocupat de ucraineni, și implicarea SUA prin companii și investiții în securitatea, stabilizarea și reconstrucția Ucrainei.
Suntem departe de cea mai bună poziție a Europei și Ucrainei din ultimii ani, în fața agresiunii ruse. Suntem în formula de revizionism și contestare a lumii bazate pe reguli, a unei afirmări a realismului dur și pur al lui Trump și a tranzacționismului aferent, dublat de un verb și afirmații dure și directe. Dar, în același timp, trebuie ca realismul echilibrat și reacțiile cumpănite să caracterizeze administrațiile statelor și să se adapteze la evoluție, înlăturând reacții umorale și excesiv de emoționale sau condamnări și rupturi cu aliatul transatlantic. În schimb, argumentele interne pentru apărare și descurajare sunt singurele care stau în fața scrutinului făcut de către administrația americană și pregătirea în fața unui posibil viitor război cu Rusia lui Putin dă măsura și argumentul implicării și menținerii trupelor americane pe teritoriul național.
