Iulian Chifu // Calvarul refacerii relațiilor Zelenski-Trump după ciocnirea din Biroul Oval
Impactul discuției în direct de 139 de minute a fost atât de puternic la nivel mondial încât s-a născut o nouă provocare absolută pentru diplomație, aceea de a urca din nou Golgota și a reface relațiile ucraineano-americane după episodul respectiv. Desigur, o greșeală majoră, soldată cu jubilații la Kremlin și cu perdanți pe toată linia între cei doi protagoniști: Donald Trump nu are nici acordul pe metale rare semnat, nici perspectiva încheierii păcii în Ucraina (și a unui premiu Nobel vânturat de adepții săi ca replică la premiul pentru pace primit de către Barack Obama la început de mandat); iar Volorimir Zelenski, dependent complet de livrările de armament și de sprijinul american, ar putea pierde și acordul pe livrările curente și s-ar afla în situația de a nu mai rezista la linia de contact.
Negocierea în forță în varianta Trump
Întâlnirea de la Casa Albă a fost vădit nepregătită. La acest nivel și cu personaje stihiale și histrionice precum actualul președinte american Donald Trump, orice asemenea întâlnire se negociază din timp, nimic nu e lăsat la voia întâmplării, restul derulându-se pe baza unui scenariu scris cu atenție și nunațe și cu foarte puține elemente de improvizație din partea protagoniștilor, de obicei în partea pozitivă, de curtoazie, de exces de politețe și manifetare de respect pentru contra-partea cu care urmează să închei un acord. Nimic din toate acestea nu s-au văzut, din contra, a fost nevoie de o scânteie simplă pentru ca sentimentele reale, conținute în administrația Trump, să răbufnească și să fie puse direct și dur pe masă, de față cu toată presa.
Părțile au venit la reuniune cu poziții sensibil diferite, dacă nu chiar opuse. Atingerea unui acord comun și o formulă pentru Fondul de Investiții în metale rare ucrainene a determinat optimismul și viteza acțiunii, chiar dacă multe elemente colaterale au rămas pendinte și fiecare parte a vrut să folosească momentul pentru poziționare și completarea agendei proprii. Pentru Donald Trump a fost important acordul, o afacere bună și o probă de bun negociator pentru publicul american, dar nici un element privind garanții de securitate și nici o referire la implicații americane de partea ucrainenilor nu au fost în intenția sa. De partea cealaltă, pentru Volodimir Zelenski, exact componenta garanțiilor de securitate după acordul de pace au fost cele relevante și cele pentru care a acceptat acordul privind exploatarea în comun a metalelor rare, cu condiția să nu fie considerat în nici un punct o contraplată pentru ajutorul american, care nu a fost acordat în anii războiului cu titlu de împrumut.
Chiar dacă acordul în sine soluționa divergența pe baza ambiguității constructive, cele două părți au venit la întâlnire cu agende opuse, fără a putea combina și agrea și interesele celuilalt. Trump a trimis la europeni pentru garanții, spunând că asta e 2% din acord și nu contează, e marginal, totul e să semneze câștigurile și să intre muncitorii americani să sape, aceasta urmând să fie cea mai bună garanție de securitate, fiind sigur că Putin va respecta acordul și nu va intra peste muncitorii săi. Zelenski a forțat propria parte a realității și așteptării, insistând pe nerespectarea de către Putin a acordurilor anterioare și pe nevoia de garanții în urma acordului de încetare a focului, garanții în care să se implice SUA în spatele europenilor.
Negocierea în forță în varianta Trump a însemnat și schimbul de cuvinte mai puțin diplomatice, și calificarea anterioară drept dictator a lui Zelenski, referirea la o anumită ilegitimitate a sa pentru amânarea alegerilor prezidențiale în timp de război - deși urma să semneze acordul cu exact președintele a cărui legitimitate o punea în discuție. De la afacerea Burisma și rivalitatea cu Biden, Trump nu l-a plăcut personal pe Zelenski, deși a folosit ocaziile dinaintea vizitei pentru a retracta referirea ca dictator și a-l lăuda pentru curaj și pentru că stă în fața dușmanului apărându-și țara. De altfel, rivalitatea cu Joe Biden și dorința deconstrucției sistemului american din timpul predecesorului său se perpetuează drept constantă în perioada actualului mandat, fapt ce se poate ghici instinctiv inclusiv în răbufnirile și referirile din întâlnirea fatidică.
De partea cealaltă, avem un Volodimir Zelenski președinte de război, apărând interesele Ucrainei care luptă în linia întâi cu Rusia și care vorbea și pentru propriul public. Răsfățat al administrațiilor democratice din Occident, inclusiv al predecesorilor de la Casa Albă, Zelenski a ignorat apelurile privind ținuta în costum cu cravată optând pentru cea cazonă, a insistat să-și apere pozițiile chiar contrazicându-și gazda. Și a instat cu apelurile pentru garanții de securitate și mai ales cu apelativele la adresa lui Putin - criminal de război și terorist – etichete care au deranjat-o vădit pe gazda sa.
Iar discuția mergea chiar convenabil până la un punct când declanșatorul exploziei a fost Brian Glenn, corespondentul rețelei ultra-conservatoare prin cablu Real America's Voice și prietenul lui Marjorie Taylor Greene, care l-a întrebat pe Zelenski de ce nu a venit în costum și dacă are costum. Reacția lui JD Vance care a urmat, relativă la lipsa de respect și la faptul că nu a mulțumit poporului american pentru sprijin, a dat semnalul unui cor de atacuri și răbufnirii adevăratelor sentimente ale conducerii americane față de Zelenski, spre disperarea secretarului de stat Marco Rubio care se adâncise în canapea și a ambasadoarei Ucrainei la Washington care mai nu plângea, cu fața acoperită în mâini.
Rupturi și reproșuri. Zelenski s-a abținut, dar a ripostat
Lipsa cărților pentru a juca în războiul cu Rusia a fost primul reproș. Apoi Donald Trump a reproșat că Zelenski nu e de acord să semneze un acord de garanții care să-l facă mai puternic în negocieri, deci nu vrea pacea și se joacă cu al Treilea Război Mondial, insistând că nu e de partea Ucrainei sau a Rusiei, ci echidistant în negociere. Au continuat să zboare reproșuri despre “spălarea banilor cu sânge ucrainean” din background - ecou al unei dezbateri despre corupție în Ucraina și furtul unei părți din banii de ajutor, la care s-ar face vinovată înclusiv fosta administrație. Președintele american a remarcat explicit că, fără America, Ucraina va continua să piardă oameni, că e singurul care poate încheia pacea cu Rusia lui Putin și, de asemenea, fără americani, Ucraina nu ar rezista nici două săptămâni. Zelenski a replicat că și Putin vorbea de trei zile.
Zelenski s-a abținut la maximum în replici sau contra-atacuri, pentru a nu crea reacții dure din partea publicului american care vedea scena. A continuat aceste referiri la interviul de la Fox News, în care a mulțumit poporului american, Congresului și lui Donald Trump și a subliniat că are nevoie de Statele Unite și de gazda sa. Totuși a refuzat să-și ceară formal scuze la televiziune, susținând că nu știe dacă a greșit cu ceva. Așa cum Donald Trump a insistat în diferitele apariții că acordul pentru metale rare e o plată și recuperarea a ceea ce s-a investit ca armamente în Ucraina, și Zelenski a refuzat să facă în vreun punct legătura, acordul nefiind o plată ci fiind vorba doar de investiții și garații de securitate.
Apoi obiectivele părților care s-au ciocnit în Biroul Oval au fost vădit opuse. Donald Trump și-a propus încheierea/încetarea războiului, nicidecum garanții de securitate, avantaje economice prin accesul la metale rare, nicidecum apărarea Ucrainei. A fost de acord, în drumul spre întâlnirea cu Zelenski, să spună că vor fi livrate arme și că va fi libertatea de a le utiliza de către ucraineni, mai ales că Zelenski însuși susținea că în prima parte a acordului s-ar afla și o livrare a 20 sisteme Patriot contra a 35 miliarde de dolari pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei. Și chiar întâlnirile anterioare cu europenii, cu președintele Macron și premierul britanic Keir Starmer au conținut referiri la faptul că se pot găsi elemente de contribuție ca garanții de securitate, chiar dacă președintele Donald Trump e evitat orice angajament direct.
Dacă Donald Trump își dorește stoparea războiului, pacea, fără acorduri de securitate, fără angajamente directe și fără bani plătiți, Zelenski și europenii vor o pace justă și durabilă, garanții de securitate europene pe teren și susținute de americani eventual din Flancul Estic, din apropiere, și care să vizeze acoperirea aeriană și sistemele de telecomunicații, supraveghere și intelligence și multe alte elemente rămase nepublice, dar care se regăsesc ca parte a răspunsului colectiv la chestionarul propus de către SUA către aliații europeni care ar urma să alcătuiască forța de menținere a păcii.
Și descurajarea Rusiei de a nu reveni la război nu este atât de simplă, chiar și cu cooperarea americană deplină, deoarece Washingtonul dorește să evite orice contact între cele două armate care ar putea degenera, din greșeală, în război pe scară largă. Iar Rusia nu-și dorește prezență europeană pe teren, în Ucraina, fapt ce ar putea însemna interpretarea drept o înfrângere în Ucraina, chiar dacă păstrează măcar parțial ceea ce a ocupat(poate doar la schimb cu teritoriul controlat de ucraineni în regiunea Kursk să cedeze din teritoriile din Luhansk și Donetsk care sunt bogate în metale rare, o altă speranță a Ucrainei inclusiv prin acordul cu SUA pe metale rare).
În curs de coliziune, cu eșecul pe masă: imperativul reconstrucției relației SUA-Ucraina
Dacă au plecat de pe poziții diferite, poate cu iluzii și dorințe distincte, cu niveluri de ambiție nepotrivite și așteptări nerealiste, cele două părți au ajuns lesne la ciocnire directă și în direct în mass media, o situație care a făcut să jubileze presa rusă și oficialii ruși, dar care a oripilat lumea liberă și a dinamitat puternic prestigiul și credibilitatea Statelor Unite. Despre Ucraina, perspectiva cea mai neagră ar fi tăierea transporturilor curente de arme și muniție ce ar putea fi decisă de către președintele Trump, după afrontul perceput în Biroul Oval.
De notat că, până la această oră, Președintele american, sfătuit cu preponderență de către consilierul său pentru securitate națională Michael Waltz și de secretarul de stat Marco Rubio, a păstrat toate argumentele tari pentru o Ucraină pregătită să negocieze cu Rusia. Astfel, Rubio a anunțat că sancțiunile nu se ridică până la un acord de pace semnat, în timp ce președintele Trump a semnat prelungirea situației excepționale datorată războiului Rusiei în Ucraina, și continuarea sancțiunilor. În subsidiar, o discuție cu Arabia Saudită a adus barilul de petrol sub costul mediu ce susține fezabilitatea bugetului Rusiei, în timp ce, dacă nu angajează noi armamente și livrări, bani sau sprijin bugetar, SUA nu a oprit livrările de arme și muniție semnate deja, livrări care nu duc la recuperarea de teritorii, dar permit Ucrainei să se apere. Schimbarea acestei realități poate determina probleme mari pe termen mediu pentru Ucraina.
În acest context, ciocnirea publică din Biroul Oval a fost un eveniment nefericit, nepotrivit și inacceptabil la nivelul diplomațiilor mature. Recuperarea poziției va fi dificilă și va reclama un intermediar solid, probabil european. Mai mult, plasarea europenilor, a Marii Britanii și altor actori în sprijinul lui Zelenski, după impolitețea arătată de gazdele sale, arată o ruptură mai profundă în relația transatlantică. Or Donald Trump și America sa au nevoie de o victorie prin semnarea acordului pe metale rare deja negociat, prin încetarea schimburilor de focuri, cel puțin, între Rusia și Ucraina, dacă nu prin semnarea unui acord de pace.
Din păcate, confruntarea cea mai dură care se anunță a fi cea cu Vladimir Putin, la viitoarea întâlnire, se construiește în contextul în care Rusia nu a anunțat nici o concesie, nici un pas înapoi, nici o dorință de pace sau acord în alți termeni decât ai săi, respectiv capitularea Ucrainei. Impunerea fie și a garanțiilor de securitate europene va fi o mare încercare pentru negociatorul Donald Trump, și e păcat că ruptura s-a produs dintr-o negociere în forță cu Ucraina, până ca realitatea să fie prezentă și să redeseneze planurile prin refuzul Rusiei de a marșa la orice compromis care să aducă încetara focului.
Ucraina și administrația Trump au nevoie să lase în spate cât mai repede episodul din Biroul Oval. Și să învețe rapid din lecțiile acestei întâlniri, coordonându-se prin mediatori și intermediari britanici sau europeni pentru a remonta această ruptură. Dificil, poate imposibil, dar nimeni nu-și poate asuma înfrângerea sau eșecul definitiv. Și flexibilitatea din negocieri trebuie să se manifeste pentru a acoperi doleanțele și interesele primordiale ale ambelor părți. Spre deosebire de acordurile comerciale, acolo unde ai furnizori alternativi sau unde poți impune prin magnitudine și greutate în piață, poate, în relațiile internaționale coeziunea și acordurile dintre părți sunt obigatorii și fără alternativă, dacă vrem cu adevărat să încheiem un acord just și durabil.
