Dumitru CRUDU // Cum am fugit eu de acasă, pe vremea Uniunii Sovietice
Alexandru se strecoară în ogorul de tutun. Îi vede pe mama si fratele său Mihai rupând frunzele verzi, si se tupilează după o tufă de tutun. O ia în directia opusă, târându-se de-a busilea.
Alexandru iese din lanul de tutun si traversează puntea.
Alexandru mănâncă o farfurie cu bors, la bucătărie, stând în picioare. O lingură o varsă pe el. Se uită la un concert de muzică populară. Tatiana Turtureanu cântă la televizor:
-„Ti-ai uitat, neică, cuvântul
și ti-ai călcat jurământul”.
Alexandru cară de la fântâna din grădină o căldare cu apă.
Alexandru intră cu căldarea în casă și o varsă într-un lighean, în care își moaie echipamentul său sportiv. Își spală hainele în fata televizorului, la care este transmis concertul de muzică populară. Tatiana Turtureanu continuă să cânte la televizor:
-„Dacă zici că mă iubesti,
De ce nu stai ca să-mi vorbesti”.
Mihai dechide poarta cu umărul. Pune sarcina cu tutun pe prispă și se porneste spre casă, de unde se răspândeste în curte vocea Tatianei Turtureanu. Are mâinile negre. Tatiana Turtureanu continuă să cânte la televizor:
-„Hai, vino neicută, vino nu mai sta.
Hai, vino neicută, tu esti viata mea”.
Mihai trece prin fata lui Alexandru si închide televizorul.
-Ce faci? Ai venit acasă si te uiti la televizor, în timp ce noi ne spetim pe ogor. Bă, da nesimtit mai esti.
- Eu nu mă uit la televizor, eu îmi spăl echipamentul. Nu vezi?
-În casă ti-l speli?
-Da unde ai vrea?
-Afară. Hai lasă naibii ligheanul ăsta si
ajută-mă să însir tutunul pe sfori.
Asta-i mai important acum.
-Poate, pentru tine.
-Pentru toti, frate,
nu numai pentru mine.
-Păi termin de spălat si te ajut.
-Te gândesti dracului numai la tine.
-Până tu întinzi frunzele alea, eu termin de spălat.
-Egoist nenorocit ce esti.
-Până vineri trebuie să se usuce.
-De ce până vineri?
-Vineri mă întorc înapoi.
-Asta s-o crezi tu că
vineri te întorci înapoi.
-De ce să nu mă întorc?
-Duminică vin ploile.
-Duminică, da, dar eu plec vineri,n- ai auzit? Vineri.
-Da noi n-am strâns nici jumătate.
Alexandru continuă să-si spele echipamentul.
Alexandru îsi însiră pe o sfoară tricoul, chilotul, ciorapii, ghetrele. Hainele lui Alexandru sunt înrămate între zeci de frunze de tutun. Mihai vine la el și îi zice:
-Hai să mergem.
Alexandru îl întreabă.
-Unde?
-La tutun, unde dracu în altă parte?
Mihai o ia înainte. Alexandru vine după el.
Mihai si Alexandru trec punea care se clatină sub ei. Intră în plantația de tutun. Mama le iese înainte cu un brat de frunze de tutun. Alexandru o pupă pe obraz. Mama asează sarcina de tutun în intervalul dintre două rânduri de tutun.Mihai îi arată cu mâna spre un rând de tufe de tutun.
-Rândul ăsta e al tău,
Alexandru.Baftă, frătioare!
-Săndutule, da s-o întâmplat ceva? Îl întreabă mama.
-Nu s-o întâmplat nimic, mamă.
-Te-ai întors prea devreme.
-Ne-au dat o pauză de
două zile, înainte de turneu.
Vineri mă întorc înapoi, mamă.
Intervine Mihai.
-Lăsati vorba. Discutăm diseară.
Se lasă seara. Întunericul se face tot dens, încât nu se mai văd unul pe altul. Mama îi îndeamnă să meargă acasă.
-Tutunul ăsta n-o să fugă de pe deal, o să-l găsim si mâine aici. Haideti să mergem acasă.
Mihai nu vrea să plece.
-Încă cinci minute si mergem.
Alexandru pleacă singur. Mihai strigă la el.
-Da sarcina de tutun cine o să ti-o care, sau ai slugi? Întoarce-te înapoi si ia-ti sarcina de tutun. Bine, mamă, fie, hai să facem cum zici matale. Mergem acasă.
Cu sarcinile de tutun în spate, părăsesc ogorul de tutun, luminati de razele de lună.Traversează unul după altul puntea ce se arcuieste sub ei ca un cal.
Mihai, mama si Alexandru intră pe poartă, în sir indian. Alexandru trânteste jos sarcina sa de tutun și se indreaptă spre bucătărie.
-Mi-e foame.Azi n-am mâncat nimic toată ziua.
Mihai îl oprește din drum.
-Da cine o să-ti întindă frunzele la uscat?
-Lasă-l să mănânce, Mihai. I le însir eu, îi zice mama.
-Nu, să si le intindă singur, inistă Mihai.
Mama, Mihai si Alexandru intră în bucătărie. Mama le toarnă bors în farfurii. Mănâncă. Alexandru cade cu capul pe masă si adoarme alături de farfuria cu bors nemâncată.
-Ăsta nu nu tine la tăvăleală, unde face Mihai.
-Săracul, n-a mâncat nicio lingură, îl compătimește mama.
Mihai, ajutat de mama, îl aburcă pe Alexandru în spate si îl cară în pat. Pe la o bucată de noapte, Alexandru iese în curte. Trece printre sforile cu frunze de tutun si ajunge la hainele sale. Le pipăie. Sunt uscate. Le scoate de pe sfoară si le ia cu el. Alexandru îsi pune echipamentul sportiv sub pernă si se bagă în pat. Adoarme instantaneu si sforăie. Dimineață, Mihai izbeste cu pumnul în perete.
-Băi, a murit Maradona.
-Ce? nu înțelege Alexandru.
-A murit Maradona.
Alexandru se frească cu mâinile la ochi, speriat.
-Cine? Maradona.
-Maradona?
-Da, băi, Maradona. Maradona a murit si tu dormi.
- Maradona a murit demult, băi.
-O fi, da eu abia azi am aflat. Hai, fă ochi si hai la tutun, frate, că vin ploile.
Mihai îi trage plapuma de pe el. Alexandru îsi pune sub pernă tricoul pe care l-a îmbrătisat toată noaptea si vine după Mihai.În curte, Alexandru vine după Mihai frecându-se la ochi.
-Da nu mâncăm si noi ceva?
-O să mâncăm pe drum, ca să economisim timp. Tine plăcinta asta cu brânză.
-Da mama unde-i?
-Mama deja lucrează, nu ca altii.
Alexandru înhată plăcinta cu brânză. Mănâncă din mers. Din gură îi cad firimituri. Înainte să plece, Mihai sloboade câinele.
-Te temi că o să vină cineva si o să ne fure frunzele de tutun?
-Da, mă tem.
-Si cine ni le-ar putea fura?
-Maradona, cine altcineva. Mai vrei o plăcintă?
-Mai vreau.
-Mai tine una.
Sub un soare dogorâtor, Alexandru rupe frunzele de tutun de pe ramuri, murdar din cap până în picioare. Cară o nouă sarcină în capătul rândului si cade la pământ. Mihai îl apucă de mână.
-Ce ai, ti-e rău?
-Soarele ăsta mă termină.
-Si cine ai vrea să lucreze în locul tău: Maradona? N-ai auzit că Maradona a murit? Tine pălăria asta.
Mihai îi înmânează pălăria sa, iar în locul ei îsi pune pe cap o frunză de tutun. Apoi îsi desface bratul spre frunzele de tutun din jurul său si îi spune lui Alexandru, cu un glas poruncitor.
-Azi trebuie să terminăm postata asta, mort-copt. Ai înteles, frate?
Mama, Mihai si Alexandru se spală pe mâini. Mama întinde un stergar între două rânduri de tutun si pe el pune o cratită cu cartofi înăbusiti. Se asează în jurul ei. Mănâncă în genunchi, înfigând furculitele în cartofi.
Termină de mâncat si revin la lucru.
Mama, Mihai si Alexandru părăsesc ogorul verde cu sarcini de tutun în spate.
Mihai, mama, Alexandru agată frunzele de tutun pe sforile din curte.
-Gata, ajunge pe azi, mergem să mâncăm, le spune Mihai.
Alexandru continuă să însire frunzele de tutun pe sfoară.
-Tu nu vii? Se miră Mihai.
-Vin după ce le însir pe toate, îi spune Alexandru.
-Bravo, băiatule. Atunci rămânem si noi. O să mâncăm după ce le întindem pe toate.
Alexandru, Mihai si mama agata toate frunzele pe sfori, până la ultima.
Ajung acasă noaptea târziu. Alexandru, Mihai si mama mănâncă în tăcere.
Mihai si mama adorm instantaneu. Ca să rămână treaz, Alexandru îsi înteapă degetele cu un bold. Se uită prin cameră. Mama si Mihai sforăie. Mihai vorbeste în somn.
-Fotbalistul. Maradona.
Alexandru coboară din pat si bâjbâie sub perna sa, de unde
scoate o frunză verde de tutun. O pune la loc si se bagă sub pat, pipăind podeaua. Iese de sub pat si se porneste spre usă. Răstoarnă un scaun. Se trezeste Mihai. Încremeneste în mijlocul odăii.
-Ce-i? Ce s-a întâmplat?
-Nimic, îl liniștește Alexandru.
-De ce te-ai sculat? Îl întreabă Mihai.
- Ca să merg la toaletă, îi spune Alexandru.
Alexandru se miscă în vârful picioarelor spre usă. Încremeneste cu mâna pe clantă.
-Vin si eu, îi zice Mihai.
Fac pipi amândoi în curte sub un cer spuzit de stele.
Traversează curtea spre casă. Mihai merge în spatele lui Alexandru.
Mihai se bagă în pat si se uită la Alexandru. Asteaptă ca Alexandru să adoarmă. Alexandru simulează că sforăie si se
uită la Mihai. Mihai nu doarme. Alexandru îsi înfige boldul în degete. Mihai adoarme. Alexandru se dă jos din pat. Lipăie descult spre usă. Se opreste lângă masă. Ascultă. Mihai sforăie. Mai face doi pasi. Se opreste cu mâna pe clantă.Mihai continuă să sforăie. Împinge clanta în jos.
Alexandru aprinde lanterna. Luminează cu ea prin curte. Dă de mingea sa. Îsi pune pe ea talpa piciorului. O apasă. E dezumflată. Luminează prispa. Luminează după casă. Merge în grădină. Luminează căpita. Răscoleste fânul.
Luminează fiecar ungher al cotetului. Se sperie găinile. Bat din aripi. Cotcodocesc. Cântă un cocos. Alexandru se loveste cu crestetul capului de o bârnă.
Merge în vârful picioarelor prin curte, cu lanterna stină. În dreptul ferestrei dormitorului lor se opreste si ascultă.
Aude sforăitul lui MIhai si merge mai departe.
Luminează cu lanterna vaca. Alături de ea se înaltă un morman de bălegar. Scotoceste cu mâinile în el. Scoate din grămada de bălegar ghetele sale si echipamentul său sportiv, piesă după piesă. Le bagă în sacosa sa, asa murdare de bălegar cum sunt.
Păseste în vârful degetelor în tindă si înhată din cuier geanta lui Mihai. O pune pe umăr. Îi aude vocea lui Mihai.
-Unde te duci iar?
-Să fac pipi.
-Iar pipi? Vin si eu.
Alexandru încremenește în tindă, îi răspunde cu o voce tremurândă.
-Vino.
Alexandru asteaptă înfrigurat în mijlocul antreului. Aude cum ticăie ceasul. Mihai adoarme la loc. Sforăie. Pune mâna pe clantă. Deschide usa.
Alexandru traversează curtea. Se catără pe poarta legată.
Este deasupra sulitelor de fier ale portii când se deschide usa si din cadrul ei iese mama. Il vede. O vede. Nu-si zic nimic. Alexandru sare în ulită, si fuge spre răpă.
Mama închide usa. Se trezeste Mihai.
Mihai o întreabă.
-Mamă, ai auzit si tu o bufnitură în drum?
-Da, am auzit, îi răspunde mama.
-Sunt hotii! Ne calcă hotii! Îi zice Mihai.
-Dormi, Mihai. S-o rupt o creangă din copac. Am fost eu si am văzut.
Mihai adoarme la loc. În timpul ăsta Alexandru aleargă pe ses. Traversează puntea. Intră în câmpul cu tutun. Fuge prin mijlocul plantatiei. Frunzele de tutun îl biciuiesc peste frunte, obraji, nas, gură, ochi. El aleargă, din ce în ce mai repede.
