Vitalie VOVC // Săptămâna în care Ucraina a fost trădată

Două sâmbete la rând sinteza evenimentelor nu a apărut din motive tehnice(din fericire, plăcute pentru autorul acestor rânduri), ceea ce înseamnă că au trecut trei saptamâni de la ultimul editorial. Trebuie să recunoaștem că întrei săptămâni nu doar evenimentele au curs gârlă, ci, bănuiesc, s-a schimbat întreaga lume...

Nu vom reveni prea mult asupra incidentului istoric din Cabinetul Oval(sunt convins că va rămâne în manualele de istorie pentru secole de-a rândul, dacă umanitatea va supraviețui demenței actuale, evident). E un punct cronologic important, deși, dacă e să gândim la rece, nimic extraordinar nu s-a întâmplat: anume trumpiștii au fost acei care au blocat ajutorul militar în Congres timp de șase luni la rând, ceea ce a dus la pierderea Avdiivkăi de către ucraineni pe final și la numeroase vieți omenești. Dar Trump avea un scrutin de câștigat și nu putea să-și asume în plină campanie electorală acea responsabilitate. Și de această dată el face totul pentru a-l învinui pe Zelensky (de unde și lamentabilul spectacol din Casa Albă), dar esența rămâne aceeași: în acest război SUA nu prea dorește să susțină Ucraina.

Cele 130 de miliarde cheltuite în trei ani (cam 45 miliarde pe an), au rămas, în mare parte, în SUA, umflând buzunarele industriașilor americani, și constituie, oricum, o sumă derizorie, dacă e să comparăm cu sumele cheltuite în războaiele pe care americanii le-au dus cu adevărat. Pentru Afganistan, SUA au cheltuit 2,313 trilioane de dolari în 21 de ani (conform Watson Institute for International & Public Affairs de la Brown University), adică cam 110 miliarde de dolari pe an, ceea ce constituie cam 300 de milioane de dolari pe zi! Vă mai aduceți aminte cu ce mare pompă erau anunțate „pachetele” de ajutor militar a câte 100-200 de milioane de dolari pentru ucraineni? Și ele nu erau anunțate nici pe aproape zilnic.  

Săptămâna trecută Trump a sistat orice ajutor militar pentru Ucraina, inclusiv transmiterea de date de inteligență militară. Ca de obicei, totul e foarte neclar și vag...

Să fim onești: felul în care un stat își cheltuie banii îl privește. Da, un stat are tot dreptul, dacă consideră că îl apără Oceanul Atlantic, să nu cheltuie bani pentru un război care nu-l privește. Dar în cazul dat există cel puțin două motive care ne dau suficientă legitimitate pentru a ne revolta: primul, și cel mai important, sunt acordurile pe care SUA le-au semnat cu Ucraina. Acel din 1994, desigur, dar și unul mult mai recent, din iunie 2024 (conform căruia, printre altele, SUA pot renunța la suportul Ucrainei, dar trebuie să anunțe cu șase luni înainte dacă opresc ajutoarele)! Acorduri semnate cu SUA, nu cu Clinton, Biden sau Trump. Al doilea este faptul că a fost sistat ajutorul deja votat de către Congres!

Reiese că SUA nu-și respectă nici angajamentele externe, nici pe cele interne. Well, nu știu cum consideră cititorii acestor rânduri, dar asemenea comportament, numai a stat „măreț” nu seamănă. Frica și respectul nu sunt chiar același lucru. Iar „măreție” e mult mai aproape de „respect” ca sens. Consultați dicționarele.

Încă un aspect ar putea fi evocat în legătură cu sistarea ajutoarelor: una e să nu ajuți și alta e să pricinuiești daune sau să ajuți inamicul. Altfel spus: una e să nu mai trimiți rachete și obuze și alta e să nu mai trimiți informație. Aliatul cui este Trump? Ce va urma? Un ajutor direct pentru armata lui Putin? Cine ne poate garanta că informația care nu mai este transmisă ucrainenilor nu va fi transmisă rușilor? Nu e camion cu obuze: nu se vede. Despre facilitarea sancțiunilor pentru rusia Trump a și pomenit deja...

Toată această forfoteală vine în paralel cu noutăți foarte încurajatoare de pe front: rușii au fost opriți cam peste tot. Cum va fi mai departe vom vedea, dar se pare că cel puțin pe două sectoare ale frontului, Pokrovsk și Torețk, ucrainenii întreprind contra-atacuri și înregistrează anumite succese(confirmate și de Z politruci) tactice... S-ar părea că e momentul să intensifici suportul pentru ucraineni și apare o șansă reala să închei războiul destul de rapid, dar, uite că Trump nu o dorește. Vești îngrijorătoare vin doar de pe porțiunea de front din regiunea Kursk, unde ucrainenii sunt în dificultate.  

Nu cred că este întâmplător atacul masiv cu rachete asupra Ucrainei în noaptea spre 7 martie... Apoi cum? Cine nu vrea pace până la urmă? Oare nu se găsește careva să-i spună lui Trump că Putler își bate joc de el, că atacul de ieri noapte e o sfidare directă și că-l are de „prostul târgului”, nu de un„geniu” precum îi place să repete?...

Multe vor depinde de cum vor reacționa europenii și cât de repede vor mișca. Chiar dacă, potențial, ei ar putea înlocui SUA în această ecuație, tehnic e destul de dificil de realizat (cine va furniza rachete pentru sistemele Patriot, spre exemplu?). Să sperăm totuși că a mai rămas ceva instinct de supraviețuire pe continentul european, cu atât mai mult că semne încurajatoare sunt.

Cert e că Trump a dat cu piciorul în raportul de alianțe global. Ce va ieși din asta nu se știe... Ce s-a întâmplat în trecut în asemenea „situații” știm din manualele de istorie... Păzească-ne Dumnezeu...

Să revenim foarte succint și în Republica Moldova:

SUA L-A SUSȚINUT PE DODON: Nu eu o afirm, ci însuși președintele SUA, Donald Trump! În discursul său în fața Congresului american el a menționat și Republica Moldova. Cică au fost identificate câteva zeci de milioane de dolari pentru a susține forțe politice de stânga din Republica Moldova. Cine este „stânga” din R.M.? Să amintim câteva nume care s-au afișat cu stea în frunte și seceră cu ciocan pe „kozâriok”: Voronin, Dodon, Sor, Tkaciuk, Ceban, Chicu... Cred că alegătorii acestor indivizi merită să știe de unde își au ei banii!

MOLDOVA - ÎN ZONA EURO: Bine-bine, nu-i chiar așa, exagerez. Dar din toamnă vom fi membri deplini ai spațiului unic de plăți în euro, la care tocmai a aderat Republica Moldova. Zona unică de plăți în euro, sau SEPA, este un sistem care simplifică și unifică plățile în euro în toate statele membre, și astfel permite transferuri rapide, sigure și eficiente între conturi bancare din cele 40 de țări participante.

TRANSNISTRIA CE FACE? Apropo, ce se întâmplă în Transnistria ? Întreb și eu, căci am căutat informații și așa și nu am înțeles care e situația la zi: se pare că Tiraspolul procură gaze de la o firmă dubioasă din Ungaria, dar așa și nu am înțeles pe ce bani, căci chipurile ar fi refuzat banii europeni. O situație care ar fi putut să se termine cu soluționarea conflictului Transnistrean a fost întoarsă la Status-Quo. Se prea poate că greșesc. Dar vom urmări atent situația !