Nicolae Negru // Idei aberante: Maia Sandu, președintă a municipiului Chișinău, a „diasporei” și raioanelor centrale
Ca să camufleze cumva eșecul rușinos, care a costat-o zeci de milioane de dolari aruncați în vânt, Moscova încearcă acum să pună victoria Maiei Sandu sub semnul întrebării, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Așa s-a ajuns la împărțirea alegătorilor din Republica Moldova în mai importanți și mai puțin importanți, după criteriul geografic, în funcție de locul aflării lor, acasă sau peste hotare.
„Maia Sandu a obținut o victorie doar în cifre și numai cu suport din afara republicii. Ea este aleasa diasporei, fiind respinsă de cetățenii care au trăit nemijlocit patru ani sub guvernarea ei, care au suferit sub guvernarea ei”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.
O idee asemănătoare a fost emisă și de la Kremlin: alegerea Maiei Sandu conține un cusur, nu poate fi recunoscută. Lăsăm istoriei să clarifice cine e autorul real al acestei „găselnițe”. Totuși, dacă votul cetățenilor ce muncesc sau sunt stabiliți în afara Republicii Moldova valorează mai puțin, de ce Dodon și păpușarii săi de la Moscova și-a dorit deschiderea cât mai multor secții de votare pe teritoriul Rusiei?
În secțiile de votare pe teritoriul Republicii Moldova, pentru Maia Sandu au optat peste 658 de mii de alegători. Pentru Stoianoglo - cu 36 mii mai mult. Câte din aceste voturi au fost asigurate de rețeaua lui Șor? Nu este rezultatul lui Stoianoglo influențat de fluxul masiv al cetățenilor moldoveni din Rusia trimiși acasă de FSB?
PSRM declară că îi repugnă votul din afară, că îl consideră președinte pe candidatul socialist Alexandru Stoianoglo. Dar rezultatele de 97,04% în UTA Găgăuză și de 94,29% în Taraclia, pentru Stoianoglo, sunt acceptabile? Sunt în cazul dat voturi liber exprimate, bine gândite sau manifestarea unor reflexe, efectul propagandei, al unei dictaturi ideologice? Nu ar trebui anulate aceste rezultate anomale? Nici Putin nu s-a bucurat de o asemenea susținere în alegeri.
Stoianoglo a mai fost preferat în raioanele nordice, în Bălți - nu se întrezărește aici un oarecare factor etnic? Nu și-a câștigat el votul scriindu-și pe frunte „sunt oricine, numai nu Maia Sandu”? E normal ca ea să fie urâtă atât de tare pentru că sprijină Ucraina și condamnă agresiunea rusă, pentru „românizare” sau pentru că nu are copii?
Dacă e să fim obiectivi, Maia Sandu a câștigat majoritatea voturilor nu numai în „diaspora”, ci și într-un șir de unități administrativ-teritoriale: Ungheni, Telenești, Rezina, Orhei, Călărași, Nisporeni, Hâncești, Strășeni, Ialoveni, Criuleni, Anenii Noi, Căușeni, Ștefan Vodă, Cimișlia, Leova, Cantemir și municipiul Chișinău.
Haideți să o proclamăm pe Maia Sandu președintă a diasporei, a municipiului Chișinău și a raioanelor unde a obținut mai multe voturi decât Stoianoglo, mai cu seamă că raioanele respective formează o zonă compactă. Iar Stoianoglo să fie pus să „guverneze” în restul raioanelor, cu capitala la Bălți sau Comrat sau Cahul! Sau în sectorul Botanica al orașului Chișinău!
Iată până unde se poate ajunge, dacă procedăm în logica aberantă a lui Dodon. Astăzi el dorește să pună în discuție interzicerea de participare la alegeri pentru cetățenii plecați peste hotare, numindu-i, impropriu, „diaspora”. În realitate, „diaspora”, adică cei care s-au stabilit cu traiul în țări străine, nu alcătuiește niciun sfert din cei peste 1 milion de cetățeni moldoveni aflați în străinătate. Restul circulă, se duc și revin, unii de mai multe ori pe an, dacă nu posedă pașaport românesc, muncesc acolo cu gândul să se întoarcă într-o zi mai bogați. Ei își investesc banii în patrie, întrețin familiile și rudele rămase, cumpără imobile, terenuri, deschid afaceri. Câteva sute de mii de muncitori moldoveni au fugit, în ultimii ani, din Rusia în Europa. Remitențele lunare spre Republica Moldova depășesc 200 de milioane de euro (într-un an – circa 2,5 miliarde de euro) dar nu toți banii sunt trimiși prin sistemul bancar. Dacă presupunem că 500 de mii de cetățeni moldoveni vin anual în vizită și aduc cu ei câte 10 mii de euro (cât se poate trece prin vamă fără a-i declara), suma totală se ridică la 5 miliarde de euro.
De ce votează ei așa cum votează? Fiindcă „de la o parte (sau de la distanță) se vede mai bine”, așa spune înțelepciunea populară, au avantajul de a cunoaște nu numai realitățile Republicii Moldova, de a face comparație și a ști cum ar trebui să fie un politician. Votul lor nu e influențat de cuvintele, ci de faptele politicienilor.
A spune că Maia Sandu a fost preferată de chișinăueni și „diaspora” e de fapt o laudă, nu un cusur al actualei președinte: partea cea mai pregătită a societății a avut încredere în ea. Nu e niciun merit în a rămâne acasă, dacă nu te preocupă decât nostalgiile sovietice și frustrările geopolitice. Cu ce e mai justificat să ne hotărască soarta niște votanți de la nord, decât cei de la sud sau cei mai puțin informați față de cei mai informați.
Mânată de setea de răzbunare, de ură, Rusia și slugile ei locale, criminalii au vrut să o înlăture pe Maia Sandu, propunându-le în loc pe Alexandr Stoianoglo care nu s-a remarcat prin nimic, decât că l-a eliberat pe Platon, l-a protejat pe Dodon și l-a elogiat pe Șor. El nu are alte calități și cei care l-au votat au făcut-o din ură pentru Maia Sandu. O ură care li s-a inoculat pe parcursul ultimilor ani.
Dar partea informată a societății, partea ei inteligentă, tânără, activă, trează, au apreciat realizările Maiei Sandu și au stopat revanșa rusă. Ea a luat în afară „doar” circa 270 de mii de voturi din 930 de mii. Dacă „diaspora” ar fi votat la comandă, Stoianoglo nu obținea 17,08% din voturi (56 008), mult mai mult decât Dodon în 2020.
Până și în relatările unor jurnaliști bine intenționați de peste Prut, ale unor analiști de acolo se strecoară ideea că victoria Maia Sandu nu ar avea legitimitatea necesară, fiindcă ea a câștigat datorită alegătorilor plecați peste hotare, ca și cum votul acestora ar fi viciat, de valoare inferioară, față de votul celor „sedentari”.
E simptomatic că chestiunea participării la alegeri a cetățenilor moldoveni de peste hotare se pune ori de câte ori forțele proruse pierd alegerile. De altfel, într-un timp, până la victoria lui Ion Ceban, prorușii locali, înverșunați să cucerească, cu orice preț, Chișinăul, discutau decuplarea satelor limitrofe de capitală, scoaterea lor din componența municipiului Chișinău.
Ca în Georgia, Moscova vrea să elimine din câmpul electoral al Republicii Moldova partea cea mai activă, mai tânără și mai liberă, mai imună la propaganda rusă a cetățenilor, cea a cărei remitențe constituiau, în unele etape, peste o treime din PIB. În Georgia, controlând majoritatea în Parlament, Moscova a putut realiza aceasta, în Republica Moldova – nu, fiindcă majoritatea nu i se supune, dar tare ar vrea să obțină controlul după alegerile parlamentare din 2025. E constituțional? I se va permite?