Nicolae FEDERIUC // Diversioniștii în sutane. Mitropolia rusească, autointitulată impropriu „a Moldovei”, nu mai are legitimitate
Înregimentarea preoților în trupele diversioniste ale lui Șor nu are nimic în comun cu valorile ortodoxe, cu atât mai mult cu interesele credincioșilor din această parte de lume. Nici măcar cu cele ale așa-numitei Mitropolii a Moldovei, ca instituție formală. Plecarea lor la Moscova, pe filiera rău famatului oligarh, și asocierea directă cu războiul dus de ruși împotriva noastră inclusiv compromite definitiv această structură bisericească, care, și fără asta, este deja străină de nevoile turmei pe care pretinde că o păstorește, scrie jurnalistul Nicolae Federiuc într-un editorial pentru Ziua.md.
Ierarhii și preoții care au ales, fără rezerve, să lupte de partea „lumii ruse”, cot la cot cu Șor (care nici măcar creștin nu e), în detrimentul interesului nostru legitim, n-au dreptul moral să mai slujească aici. Iar mitropolia rusească, care-și zice „a Moldovei”, și-a pierdut deja orice legitimitate.
În general, Mitropolia „întregii Moldove” este, de fapt, o imitație, ea nu are dreptul să se numească așa. Pentru că Mitropolia Moldovei își are astăzi centrul mitropolitan la Iași, nu la Chișinău, și a apărut încă în secolul al 14-lea, odată cu apariția Moldovei pe hartă. E cea de unde s-au ridicat toți patriarhii României de până acum. Iar adevărata mitropolie ortodoxă de aici se numește „a Basarabiei” și e sora geamănă a Mitropoliei Moldovei de la Iași.
Cealaltă biserică nu poate fi „a Moldovei”, pentru că nu are nimic în comun cu vechea noastră tradiție ortodoxă. Ea a venit aici călare pe tancuri, odată cu invadarea acestui spațiu de hoardele păgâne bolșevice, ocupând cu forța acest spațiu canonic și dezmoștenind abuziv Biserica-mamă românească.
Este o structură formală și diversionistă, reprezentată de o suită de ierarhi și clerici, vânduți intereselor străine, care se subordonează direct Moscovei și care țin captive sute de mii de suflete, fiind gata oricând să le sacrifice. Unii, precum parvenitul arhiepiscop Marchel, cel care îl elogiază pe Stalin (criminalul fără niciun dumnezeu care ne-a mutilat destinul și ne-a înecat în sânge), o recunosc cu text deschis, nici măcar nu-i nevoie de căutat argumente.
Acolo până și mitropolitul este doar „de formă” astăzi, nu mai decide nimic…
Știu că există mulți preoți parohi, subordonați încă așa-numitei Mitropolii a „întregii Moldove”, care își îngrijesc cu dragoste și jertfă comunitățile de credincioși. Știu că mulți din ei privesc cu durere și îngrijorare la drama pe care o trăiesc ortodocșii din acest spațiu, din cauza unui smintit de la Kremlin și a altor smintiți în sutane aurite, care au băgat și Biserica în această cursă a morții.
Pe de altă parte, nu-i înțeleg de ce continuă să se supună, de ce nu ies de sub ascultarea celor au transformat instituția Bisericii în armă de distrugere în masă, în instrument de pervertire a conștiinței colective. De ce nu revin acasă, sub omoforul bisericii noastre strămoșești, asta mă nedumerește.
