Mihai Isac // Republica Moldova, între neutralitatea toxică și securitatea națională

Amenințarea militară directă din partea Federației Ruse la adresa R. Moldova, dar și efectele războiului hibrid total lansate de Moscova repun pe tapet statutul de neutralitate al statului, pe fondul perioadei electorale încărcate.

Profitând de imensul aparat de propagandă pro-rus, finanțat din fonduri suspecte, actorii politici cu simpatii estice și interese străine încearcă să prezinte neutralitatea Republicii Moldova drept un concept politic și juridic important care trebuie să definească politica externă a țării. Nici un cuvând despre armata de ocupație rusă din regiunea de est a țării, ori despre înrolarea forțată a concetățenilor noștrii în miliții ilegale anticonstituționale, pregătite de Kremlin să lupte împotriva propriei țări.

Neutralitatea Republicii Moldova, declarată în 1994 și stipulată în articolul 11 din Constituție Republicii Moldova, este folosită pe post de argument suprem de către forțele politice anti-naționale pentru a nu permite modernizarea Armatei Naționale ori a altor instituții din sistemul național de securitate.

Astfel, Republica Moldova și-a proclamat „neutralitatea permanentă” în Constituţie, articolul 11 stabilind că „ (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Este clar că prin prezența pe teritoriul suveran al R. Moldova armatei ruse de ocupație, a filialelor de la Tiraspol ale serviciilor federale ruse de spionaj, prin înrolarea cetățenilor R. Moldova în armata rusă, încălcând legislația națională a țării noastre, dar și legislația internațională, aceste prevederi constituționale sunt ignorate de către Moscova.

Reprezentanții acestor forțe politice prezintă decizia luată la începutul anilor 90 de o clasă politică controlată de Moscova drept o decizie strategică menită să protejeze suveranitatea și integritatea teritorială a țării în contextul tensiunilor regionale, provocate de agresiunea militară declanșată de Federația Rusă împotriva R. Moldova, soldată cu mii de victime și zeci de mii de refugiați interni.

Singura câștigătoare a acestor demersuri este Federația Rusă și acoliții săi din R. Moldova, Moscova profitând de faptul că la Chișinău nu există capacități pe deplin funcționale pentru apărarea integrității și suveranității.

Deși R. Moldova nu face parte din nicio alianță militară, în ultimii ani există o colaborare benefică cu diverse organizații internaționale, inclusiv NATO, prin intermediul programului Parteneriat pentru Pace.

Recent, R. Moldova și UE au semnat, la Bruxelles, Parteneriatul pentru Securitate și Apărare, țara noastră fiind primul stat cu care UE semnează un astfel de document.

Astfel de demersuri nu încalcă efemera neutralitate a statului R. Moldova, oferind posibilitatea pregătirii temeinice a cadrelor Armatei Naționale prin intermediul cursurilor, exercițiilor comune, dar și modernizarea echipamentului necesar.

În acest moment, sub fluviul de amenințări la adresa statului R. Moldova, forțele politice pro-ruse au îndrăzneala să invoce noțiunea de neutralitate în contextul conflictului din Transnistria, regiune care mustește de reprezentanți ai serviciilor federale de spionaj de la Moscova. Regiunea este folosită ca un veritabil cap de pod împotriva intereselor naționale ale R. Moldova, România, Ucraina, dar și al altor state partenere.

A fi neutru nu înseamnă că statul R. Moldova nu are dreptul la apărare, fiind necesare investiții serioase pentru recuperarea a decenii de ignorare a Armatei Naționale. Independența și democrația sunt scupe, iar abandonarea lor la mila unei puteri neo-imperiale, așa cum este Federația Rusă, este o invitație la invazie, așa cum a arătat foarte bine situația din Ucraina.

Statul vecin luptă de peste 10 ani cu invazia militară declanșată de Moscova în 2014 prin folosirea contingentelor militare ruse staționate în Crimeea pentru anexarea peninsulei. Kremlinul nu și-a respectat angajamentele luate prin semnarea Memorandumului de la Budapesta, tratat internațional semnat la 5 decembrie 1994 între Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia. Printre altele, tratatul menționat stipula că statele semnatare își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei. Prin acțiunile îndreptate împotriva Ucrainei, Moscova și-a arătat încă odată adevărata față, pe fondul reimperializării politicii sale externe.

Acest statut de neutralitate prost înțeleasă impune provocări în ceea ce privește modernizarea și finanțarea forțelor armate naționale, existând chiar propuneri periodice de desființare a Armatei Naționale, propuneri venite din partea mediilor pro-ruse, care doresc să lase fără apărare statul în fața tuturor tipurilor de agresiune pro-rusă. Este nevoie ca în societatea din R. Moldova să existe o dezbatere reală privind pericolul acestei neutralități toxice, care există doar în beneficiul Federației Ruse.

Factorii politici de la Chișinău, indiferent de tabăra politică, trebuie să înțeleagă faptul că R. Moldova nu poate avea relații bune cu statele membre ale Uniunii Europene, dar relații reci cu statele membre ale NATO, având în vedere că multe state sunt concomitent membre ale celor două organizații Binomul geopolitic NATO-UE a trecut examenul reprezentat de gestionarea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei și decine un jucător din ce în ce mai important în relațiile globale.