Dumitru CRUDU // Ucigașa
A strigat și a bătut cu pumnii în blatul ei defier, sperând să-l audă Valentina Pavlovna. Bătrâna, poate, l-a și auzit, darnu a catadicsit să-și părărească odaia ei de paznic. O siluetă se mișca pecoridor. Era ea. Traversa holul. Urcă scările interioare și dispăru în beznacare învăluia coridorul de la parter. Inspecta camerele din cămin. Intra acolounde se auzeau voci sau răsuna muzică, pentru a le cere studenților să seculce. Am dat roată clădirii. Stăteam în spatele căminului și aruncam cupietricele în geamul camerei sale, de la etajul trei. Prin fereastra deschisăîși scoase capul Anatol.
- Noi o să ne cățărăm prin spate, i-astrigat Alexei. Să nu închizi fereastra.
Căminul ăla cu șaisprezece etaje zdrențuiabezna nopții trufaș și ostil. Eu pășeam alături de Alexei. Vocea ValentineiPavlovna se auzea și în curte. Se certa cu studenții din camera 37, care nuvoiau să stingă muzica. Îi amenința că o să-i dea la miliție.
Ferestrele de la parter erau acoperitecu gratii, ca studenții să nu poată sări înăuntru. Alexei și-a fixat tălpile pepervaz, iar cu mâinile s-a agățat de gratiile de deasupra capului său. Pemăsură ce își muta tălpile pe de pe o vergea pe alta, își încleșta degetele pezăbrelele din partea superioară a barajului, până se apucă cu mâinile depervazul unei ferestre de la etajul întâi, pe care se cățără cu foarte maredificultate. Important era să nu ne uităm sub noi, ca să nu ne apuce frica.Peretele căminului era rece ca o lamă de ras. Tot ce era mai dificil începeadin clipa asta, pentru că ferestrele de la unu și de la doi nu mai erauzăbrelite și nu mai aveam de ce să ne aninăm. Alexei se cățărase deja la doi, înălțatîn cadrul ferestrei ca o fantomă. Un pas greșit și aș fi putut zbura în hău. Mi-amînfipt buricele degetelor mâinii stângi în cantul pervazului de la unu în timpce-mi arcuiam cealaltă mână spre cantul pervazului,iar cu vârful degetelor de la picioare, vârâte în firidele dintre cărămizi, mă împingeam în sus. Pantofii i-am ascuns într-un morman de frunzeca să nu ne încurce la cățărat. Luiza și Vera de la doi ne urmăreau cu nișteochi înfricoșați. Valentina Pavlovna ciocănea în ușă. O bucată de tencuială sedesprinse de sub piciorul meu drept și căzu în gol. Am reușit totuși să-mi tragși picioarele la unu. Fetele amânau să-i deschidă, dar nu puteau face asta lanesfârșit. M-am cățărat la doi. Iar apoi și la trei. Unde m-am prăbușit pepodea, răsuflând zgomotos, alături de Alexei.
Anatol ne-a umplut două pahare dețuică și noi le-am golit fulgerător, gândindu-ne doar acum la ceea ce amrefuzat cu încăpățânare să ne gândim pe parcursul escaladării căminului, lafelul cum Sergiu și Ina au alunecat în gol, în urmă cu o săptămână, murind peloc, când în tură, la fel, era Valentina Pavlovna.