Mihai Isac // Ortodoxia basarabeană: poate scăpa R. Moldova din kolhozul religios al Russkiy Mir?

Recentele dezvăluiri ale echipei Deschide.MD privind organizarea unor adevărate pelerinaje cu tentă politică ale unor clerici din cadrul Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove la Moscova reconfirmă pericolul reprezentat de prezența în R. Moldova a acestei ramuri a Patriarhiei Ortodoxe Ruse.

Apropierea alegerilor prezidențiale și a referendumului din octombrie 2024, dar și a alegerilor parlamentare din vara anului 2025 oferă noi posibilități serviciilor federale ruse de spionaj de intensificare a operațiunilor subversive împotriva stabilității R. Moldova. Din păcate, un rol important în acest efort masiv îl joacă, cu voia ori fără voia lor, și un număr de clerici ai Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove.

Instrumentalizarea elementelor criminale oligarhice și folosirea lor de către spionajul rusesc împotriva populației R. Moldova este o constantă a politicii Moscovei, fiind dezvăluită de numeroase articole și anchete, publicate de mass-media din R. Moldova și cea internațională.

O tactică similară este folosită de Federația Rusă și atunci când vorbim despre ortodoxia din fostele regiuni ale Imperiului Sovietic. Bisericile ortodoxe din fostele colonii sovietice sunt folosite de Moscova pentru permanentizarea controlului rus la câteva decenii de la desfințarea URSS.

Atunci când vorbim despre aspectele religioase ale reimperializării politicii externe a Federației Ruse, experiența R. Moldova nu este cea mai fericită.

Structura locală a Patriarhiei Ortodoxe Ruse a jucat un rol nefast în timpul războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă împotriva R. Moldova la începutul anilor 90. Exemplul Eparhiei de Tiraspol și Dubăsari este un exemplu dureros atunci când vorbim de modul cum ortodoxia este folosită ca mod de legitimizare a ocupației militare ruse în zona de est a țării, iar armele regimului separatist sunt binecuvântate pentru a fi folosite împotriva civililor din restul R. Moldova.

Acest rol toxic s-a intensificat în deceniile care au urmat, când forțele politice pro-ruse au beneficiat din plin de sprijinul acestei armate de ocupație în sutană. Din nefericire vedem că și în 2024, această tactică a părții ruse continuă, iar credința ortodoxă este folosită de elemente politice pro-ruse pentru cucerirea pe cale electorală a puterii la Chișinău.

Acest lucru se face cu acceptul, mai mult ori mai puțin tacit, al unor ierarhi ori responsabili locali din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, care încearcă acum să se lepede de orice implicare în acest demers profund antinațional. Doar dezvăluirile echipei Deschide.MD au arătat amploarea acestor demersuri și au împiedicat normalizarea acestor pelerinaje cu tentă politică în pragul exercițiilor electorale cvruciale din toamna anului 2024 și vara anului 2025.

Eforturile Patriarhiei Ortodoxe Române de sprijinire a revenirii la biserica mamă a parohiilor din Basarabia și comunitățile istorice românești din Ucraina au trezit furia reprezentanților Patriarhiei Ruse și a oficialilor de la Moscova, care au aruncat în luptă întreaga forță a serviciilor federale ruse de spionaj pentru a bloca acest pas firesc.

Politica agresivă a Patriarhiei Ruse și instrumentalizarea ortodoxiei ca armă politică de către Moscova împotriva unor state din fostul spațiu sovietic a primit o serie de răspunsuri demne de luat în seamă și de către autoritățile R. Moldova. Aceste decizii pot fi studiate și adaptate la situația din țara noastră, putând fi aplicate pentru a preveni folosirea în continuare a altarelor bisericilor și mănăstirilor noastre pentru slujirea unor interese străine cetățenilor R. Moldova, indiferent dacă aparțin majorității etnice românești ori comunităților etnice ucraineană, găgăuză, bulgară, etc.

Guvernul Estoniei, stat membru NATO și UE, a fost printre primele care nu a mai permis folosirea ortodoxiei ca armă împotriva statului baltic, unde există o importantă minoritate rusă și rusolingvă, care a fost folosită periodic pe post de berbece împotriva ordinii constituționale. Estonia este și unul dintre statele care susține Ucraina în războiul său de apărare în fața invaziei Federației Ruse.

În data de 20 august 2024, conducerea fostei filiale locale a Patriarhiei Moscovei a adoptat un nou statut, din care referirea la Patriarhia Moscovei a fost eliminată. În același timp, numele acestei structuri a fost schimbat, acesta fiind Biserica Ortodoxă Estonă.

Anterior, autoritățile de la Tallin au interzis, în 2023, intrarea patriarhului rus Kirill pe teritoriul estonian datorită sprijinului acordat invaziei militare ilegale declanșată de Rusia împotriva Ucrainei. La scurt timp, permisul de ședere al liderului filialei locale a Patriarhiei Ruse, arhiepiscopul Eugen Reșetnikov, nu a fost prelungit, deoarece, conform decizie, „acțiunile sale reprezintă un risc de securitate pentru Estonia”.

Poliția estonă a menționat că arhiepiscopului rus i s-a cerut în mod repetat să nu mai justifice invadarea Ucrainei de către Rusia și să nu mai apere guvernul rus, dar că „a justificat și a sprijinit în mod constant agresiunea sângeroasă a regimului de la Kremlin împotriva Ucrainei”.

Tot în data de 20 august 2024, Rada Supremă de la Kiev a adoptat o lege care interzice activitățile Bisericii Ortodoxe Ruse din Ucraina și organizațiile religioase asociate cu aceasta. A fost a doua lectură a proiectului din parlamentul ucrainean, după ce prima lectură a avut loc în luna octombrie a anului trecută.

În acest proiect de lege este stipulat faptul că „organizațiile religioase ucrainene suspectate de colaborare cu Biserica Ortodoxă Rusă vor avea la dispoziție nouă luni pentru a rupe legăturile cu Moscova”, potrivit proiectului de lege. Acest pachet legislativ extrem de important mai are nevoie de o hotărâre judecătorească pentru a intra în vigoare.

Structura din Ucraina a Patriarhiei Ruse este un nucleu recunoscut de de influență rusă, o parte din clericii săi luând parte activă la anexarea ilegală a Crimeei în 2014, dar și în susținerea agresiunii ilegale ruse, declanșate în 2014. Zeci de clerici ai filialei din Ucraina a Patriarhiei Ruse au fost arestați pentru colaborarea cu armata invadatoare rusă.

Această decizie a parlamentului unicameral de la Kiev are un impact deosebit asupra comunităților ortodoxe românești din Ucraina, care fac încă parte din imperiul Patriarhiei Ruse. Cele câteva sute de comunități ortodoxe românești din Bugeac, Nordul Bucovinei, Transcarpatia au o ocazie istorică de a reveni la Patriarhia Ortodoxă Română.

Patriarhia Ortodoxă Română a pregătit deja o serie de mecanisme interne, pentru a ușura această tranziție firească. În urmă cu câteva luni, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis susținerea înființării Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, care va fi subordonată Patriarhiei Române.

Acest pas ar trebui să se adreseze și vechilor comunități ortodoxe românești din alte zone din Ucraina, cum ar fi cele din regiunea Balta și Ananiev, vechi vetre de ortodoxie românească, care merită șansa de a reveni la Patriarhia Română.

Prezența structurilor Patriarhiei Ortodoxe Ruse în diferite state ridică, în anumite cazuri, probleme la fel de mari ca și prezența unor armate de ocupație. Încălcarea teritoriilor canonice ale Patriarhiei Ortodoxe Române ori Bisericii Ortodoxe Georgiene sunt doar câteva exemple ale modului în care Moscova folosește în scop imperial ortodoxia. Preoții din bisericile noastre, călugării și călugărițele din mănăstirile neamului românesc din R. Moldova ori Ucraina trebuie să renunțe la orice frică pentru a a face singurul pas firesc, acela de revenire la Patriarhia Ortoxă Română și să evadeze din kolhozul religios al Russkiy Mir.