Mihai Isac // Kolhozul și NATO: minciuna neutralității și nevoia de securitate

Neutralitatea Republicii Moldova este un principiu înscris în Constituția statului nostru, care interzice aderarea la alianțe militare și, teoretic, implicarea într-un conflict armat în afara granițelor proprii. În practică însă, acest statut este folosit de Federația Rusă ca argument politic și propagandistic pentru a exercita influență asupra Chișinăului și pentru a încetini (sau bloca) reformele militare și de securitate. Această neutralitate toxică dinamitează din interior societatea Republicii Moldova, rămasă fără apărare efectivă în fața politicii externe a Federației Ruse.

Conflictul din regiunea de est a Republicii Moldova și prezența trupelor ruse de ocupație (în special a Grupului Operativ de Trupe Ruse – GOTR) în regiune sunt folosite de Moscova drept instrument de presiune. Orice tentativă, oricât de timidă, a Republicii Moldova de a-și moderniza armata sau de a căuta parteneriate mai strânse cu Occidentul (fie prin NATO, fie pe cont propriu) este descrisă de Rusia drept o încălcare a neutralității și un risc pentru „stabilitatea” regiunii.

Prezența ilegală a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova subminează direct suveranitatea statului și posibilitățile Chișinăului de a-și consolida forțele armate pe întreg teritoriul recunoscut internațional.

Prin canale mediatice proruse, prin politicieni și partide care susțin interesele Moscovei, se promovează insistent ideea că orice colaborare cu NATO ar „pune în pericol” neutralitatea Republicii Moldova și ar transforma-o într-un potențial „inamic” al Rusiei. Prin discursuri alarmiste, populația este încurajată să respingă ideea modernizării forțelor militare – menținând astfel un nivel scăzut de încredere și susținere publică pentru reformele din domeniul apărării și securității.

În plus, Kremliul speculează teama de conflicte regionale (ex. frica de a fi implicați în situația din Ucraina), pentru a perpetua narativa că este mai „sigur” ca R. Moldova să rămână dependentă și slab pregătită din punct de vedere militar. Moștenirea dureroasă a invaziei militare ruse ilegale din anii 90 demonstrează că interesele Kremlinului nu concep existența unei R. Moldova în afara lumii ruse.

Rusia susține partide și politicieni (financiar, mediatic, ideologic) care promovează politici de apropiere față de Moscova și care blochează inițiativele de reformă a armatei și a serviciilor de informații. Unele grupări politice din R.Moldova prezintă neutralitatea ca pe un scut împotriva oricărei colaborări cu Vestul în domeniul militar, interpretând greșit conceptul de neutralitate, ca și cum ar interzice orice parteneriat strategic.

Această influență se extinde și asupra instituțiilor-cheie, inclusiv în structurile de securitate și intelligence, unde penetrarea sau loialitățile duble sunt folosite pentru a deraia reformele.

Rusia a exercitat presiuni diplomatice și economice (de exemplu, prin furnizarea de gaze și politici comerciale) care au descurajat guvernul de la Chișinău să aloce fonduri semnificative către armată și servicii de informații. Orice încercare de a actualiza legislația privind securitatea națională, de a spori bugetul apărării sau de a achiziționa echipamente moderne este prezentată ca o „provocare” și o încălcare a neutralității, amplificând tensiunile politice și societale.

În plus, amenințarea implicită că Moscova ar putea folosi Transnistria drept factor de destabilizare (sau chiar conflicte la graniță) în cazul în care Chișinăul face pași semnificativi spre modernizare, ține autoritățile într-o stare de precauție.

Serviciile de informații rusești sunt acuzate că desfășoară operațiuni de spionaj și influențare în Republica Moldova, profitând de dotarea insuficientă și de resursele limitate ale instituțiilor de contraspionaj de la Chișinău. În lipsa unor servicii de intelligence și securitate modernizate, Chișinăul rămâne vulnerabil la atacuri cibernetice, la scurgeri de informații și la campanii de dezinformare, care pot influența deciziile politice și percepția publică.

În realitate, neutralitatea, deși constituțională, nu exclude cooperarea pentru dezvoltarea capacităților de apărare și intelligence, însă retorica Rusiei și instrumentele sale de influență fac dificilă o reformă profundă și eficientă în acest sens.

Guvernul Republicii Moldova a aprobat recent un nou plan de colaborare cu NATO pentru anii 2025 – 2028, care ajută la consolidarea siguranței cetățenilor și la pregătirea țării pentru provocările moderne. Acest document, actualizat cu regularitate în ultimii 20 de ani, numit inițial IPAP, iar actualmente Programul Individual al Parteneriatului (ITPP), respectă în totalitate neutralitatea constituțională a R. Moldova și aduce beneficii prin cooperare tehnică și instruire.

Trebuie să înțelegem că state precum Elveția, dar și țări membre ale UE (ex: Austria și Irlanda), care sunt neutre din punct de vedere militar, colaborează cu NATO pentru a-și proteja infrastructura, a îmbunătăți sectorul public și a răspunde mai bine amenințărilor hibride.

O bună colaborare între Republica Moldova și NATO poate aduce o serie de avantaje, mai ales în contextul unei crize de securitate regionale prelungite, așa cum este cea provocată de invazia militară ilegală rusă din Ucraina.

Republica Moldova poate beneficia de programe de instruire și consultanță în domeniul militar, ceea ce contribuie la modernizarea și profesionalizarea forțelor sale armate. Schimbul de experiență și expertiză cu statele membre NATO ajută la îmbunătățirea tacticilor, echipamentelor și strategiilor de securitate.

O cooperare mai apropiată cu NATO sprijină Republica Moldova în a-și dezvolta propriile mecanisme de apărare și de răspuns la situații de urgență. Se pot implementa măsuri comune de securitate cibernetică, sporind protecția infrastructurii critice și a sistemelor informatice guvernamentale.

Prin diferite programe și inițiative NATO, Republica Moldova poate accesa fonduri pentru reforme și modernizare, inclusiv în domeniul apărării și al securității. Relația cu NATO facilitează și asistența tehnică în situații de criză (de exemplu, ajutor umanitar sau logistic).

O relație mai strânsă cu NATO sporește vizibilitatea și credibilitatea Republicii Moldova în relațiile internaționale. Cooperarea poate crea oportunități suplimentare de dialog și acorduri bilaterale cu statele membre NATO, pe teme precum stabilitatea regională, dezvoltarea economică și schimburile culturale.

Marea majoritate a statelor membre UE sunt și membre NATO, deci un parteneriat solid cu NATO are un efect de descurajare a posibilelor amenințări la adresa Republicii Moldova, oferind un grad mai mare de predictibilitate și stabilitate într-un context geopolitic dificil.

O bună colaborare dintre Republica Moldova și NATO contribuie la întărirea capacităților de apărare, la creșterea rezilienței statului în fața amenințărilor de orice natură și la promovarea unui climat de stabilitate regională. Totuși, această cooperare este calibrată cu statutul de neutralitate al Republicii Moldova, respectând contextul politic și constituțional intern. Este nevoie de o campanie de informare a publicului, dar și a clasei politice, cu privire la importanța NATO și importanța unor bune relații cu această organizație internațională de securitate, cea mai importantă din istorie.

Republica Moldova are, prin Constituție, statut de neutralitate permanentă, ceea ce înseamnă că nu poate adera oficial la alianțe militare. Totuși, acest lucru nu exclude colaborarea cu organizații internaționale, inclusiv cu NATO, pentru diverse programe și misiuni care vizează securitatea regională și internațională. Prin asemenea activități, Republica Moldova a reușit să dezvolte anumite capacități militare, de instruire și de gestionare a crizelor, care au transformat-o într-un „exportator de securitate” în anumite contexte internaționale.

În 1994, Republica Moldova a semnat aderarea la Parteneriatul pentru Pace, un cadru de colaborare cu NATO care se adresează țărilor care nu sunt membre NATO. Prin PfP, militarii moldoveni au avut acces la exerciții comune cu alte state partenere și membre NATO, programe de instruire și schimburi de experiență.

Aceste exerciții și instruiri au îmbunătățit pregătirea militarilor moldoveni și au dus la o profesionalizare treptată a Armatei Naționale.

Din 2006, Republica Moldova și NATO au început să colaboreze și mai strâns în cadrul IPAP, care stabilește obiective concrete de reformă în domeniul apărării și securității. Această cooperare a vizat modernizarea structurilor militare, dezvoltarea capacităților de planificare strategică și îmbunătățirea infrastructurii de apărare. IPAP a consolidat legăturile instituționale dintre Chișinău și NATO, precum și accesul la expertiza occidentală.

Statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu interzice participarea la misiuni de menținere a păcii sub egida organizațiilor internaționale. Republica Moldova a trimis, în anumite perioade, contingent militar sau specialiști în diverse teatre de operațiuni, de exemplu în misiuni ONU și chiar în misiunea KFOR (Kosovo Force) condusă de NATO. În ultimii ani, Republica Moldova a desfășurat contingente de menținere a păcii în diferite regiuni de conflict din lume, ajutând la stabilizarea lor.

Deși este vorba de efective reduse, aceste participări au oferit militarilor noștrii experiență pe teren și au demonstrat disponibilitatea Republicii Moldova de a contribui la securitatea regională și internațională.

Prin implicarea în misiuni internaționale de menținere a păcii, Republica Moldova a arătat că, în pofida neutralității, își asumă un rol activ în asigurarea stabilității regionale și globale.

Conceptul de „export de securitate” se referă la abilitatea unui stat de a oferi suport militar, logistic sau de alt tip în misiuni externe, pentru a preveni conflicte sau a menține stabilitatea.

În cazul Republicii Moldova, „exportul de securitate” este relativ modest ca amploare, dar semnificativ ca simbol și ca experiență. Prin participarea la misiuni internaționale, Republica Moldova își demonstrează voința politică și capacitatea militară de a contribui la securitate, nu doar de a o primi.