Iulian Chifu // Atunci când Trump se înfurie pe Putin
Pe toate dimensiunile reformelor pe care le-a inițiat, ale proiectelor lansate, întâmpină reacții dure: la nivel intern, deja populația a ieșit în stradă în timp ce justiția repinge pas cu pas ordinele sale executive, mai ales că nu a recurs la legislație trimisă în Congres; acordul de pace din Gaza este în aer, ostatecii militari bărbați rămân încă în ascunzătorile Hamas iar Israelul a ocupat aproape complet fâșia; Iranul se arată puțin cooperant iar negocierile abia încep timid, deși ultimatumul expiră la 11 iunie; iar în Ucraina, Rusia s-a făcut că încheie un moratoriu parțial asupra infrastructurii energetice și pe mare și nu a semnat nimic, la o lună de la negocierile prin intermediari. În plus, trimisul său special în Rusia și Orientul Mijlociu, implicat mai nou și în Iran, prietenul său personal și partener în afaceri imobiliare, Steve Witkoff, este ținta unui potop de critici publice și personale, inclusiv pe linie republicană, pentru performanțele sale și afirmațiile publice în favoarea Rusiei și a lui Putin.
Trump este “foarte supărat” pe Putin pentru “negocierile fără sfârșit”: “Rusia trebuie să se miște”
Limbajul adoptat de către Donald Trump începe să atingă diatribe și tonuri grave, imperative la adresa Rusiei și a lui Putin, chiar dacă se menține încă în limite diplomatic acceptabile și așteaptă rezultate. De la informații scăpate pe surse despre nemulțumirea, chiar furia lui Trump, sigur frustrarea președintelui american pentru rundele de negociere și timpul irosit în “negocierile fără sfârșit” cu Rusia lui Putin, președintele a intervenit recent singur la NBC News pentru a anunța că este foarte supărat pe Putin după ce președintele rus a repus în discuție legitimitatea lui Zelenski ca președinte ales și credibilitatea unui acord semnat cu acesta, după o lungă tărăgănare a punerii în aplicare a acordurilor neociate în Arabia Saudită pe care le-a asumat, practic, dar le-a condiționat de ridicarea parțială a sancțiunilor, încercând doar să câștige, fără a face nici un pas înapoi.
Acest joc cunoscut al Rusiei privind modul în care poartă negocierile, încercând să extragă avantaje și privilegii înainte chiar de a trece la pertractările în direct de la masă - prin relativizarea situației, a realității și chiar a termenilor conveniți, reinterpretarea acordurilor la care s-a ajuns deja - nu aveau cum să nu îl supere pe Trump, obișnuit ca lumea să-i cedeze în cadrul negocierilor în forță. Iar după evenimentele din Biroul Oval, când l-a umilit pe Zelenski, partea slabă a acordului, pentru că nu i-a cedat la pretențiile de răscumpărare a întregului ajutor pe care considera că l-a acordat America – fără nici o pretenție, în nici un caz ca împrumut cu dobândă – Trump trebuie să se arate puternic și în relația cu Rusia. Ori acțiunile lui Putin și lipsa unei cedări din această parte a negocierilor nu-l avantajează deloc pe președintele american, din contra, îi arată îndepărtarea tot mai mult a perspectivei unei încetări a focului și se simte jucat pe degete, păcălit de Putin.
Întreaga dezvoltare are loc în timp ce tema tarifelor pentru importuri a trebuit amânată pentru 90 de zile, în urma impactului major pe plan extern, dar mai ales pe burse, în tranzacția datoriilor suverane și în valoarea în scădere a dolarului, dar și în încrederea pubică. Iar soluția de ieșire găsită, prin continuarea confruntării cu China, nu merge nici ea foarte bine, tarifele ajungând la 145% contra 125%, iar jocul de-a escaladarea pentru a dezescalada se lovește de un Beijing care nu clipește, ba chiar pare pregătit de decuplare și, mai grav, de preluarea Taiwanului, odată ce principalul instrument de descurajare al Statelor Unite este irosit până la prima acțiune agresivă reală asupra insulei, într-un joc fără sfârșit al escaladării tarifelor care nu are cum să aibă un câștigător, așa cum s-a întâmplat întotdeauna în istorie.
Marea problemă a lui Donald Trump este să nu fie expus public ca fiind slab, să nu încaseze înfrângeri, din contra, să poată clama victorii. Or situația este exact la polul opus, rezultatele de până astăzi fiind mai degrabă negative, și nici perspectiva reabilitării, prin existența unei strategii viabile, poate chiar magistrale de negociere în forță, nu are cum să fie acceptată până nu se întrezăresc rezultate. Cum efortul cel mai important a fost făcut pe dimensiunea relațiilor cu Rusia, tot de aici se așteaptă ceva rezultate, atunci când perspectiva unui acord de încetare a focului de Paști pare neverosimilă astăzi, și nici măcar un acord umanitar de moratoriu al loviturilor nu pare foarte probabil.
Steve Witkoff, în lumina reflectoarelor, cu mari tușe critice
La început de aprilie, Witkoff l-a găzduit pe Kirill Dmitriev la Washington, într-o posibilă discuție despre cooperarea economică. Analiștii au interpretat vizita ca o testare a limitelor de compromis la care e deschisă America lui Trump pentru a-și atinge obiectivul privind încetarea focului în Ucraina, mai ales că Dmitriev a avut poziții fără precedent la nivelul administrației lui Putin precum acceptarea unui nivel de garanții de securitate și o discuție teritorială la linia de contact, deci cu posibile concesii ruse, chiar dacă ministrul de Externe Lavrov a continuat să afirme că Rusia nu se va mai întoarce niciodată la frontierele sale din 1991, recunoscute internațional și nu va abandona teritoriile pe care le-a anexat și le are sub control. Mai mult, întâlnirea a fost pe punctul de a încălca protocoalele în condițiile unei invitații la cină acasă la Witkoff, deși abordarea e interzisă de regulile de securitate. Cina desfășurată la Casa Albă, într-un final, a stârnit preocupări mai ales la nivelul Consiliului Național de Securitate.
Cu două zile înainte, în fuga sa după captarea bunăvoinței lui Putin, într-un interviu cu ziaristul de casă al lui Trump și, mai nou, Putin, Tucker Carlson, Witkoff a susținut că cea mai rapidă cale spre încetarea focului este să susțină strategia care i-ar atribui Rusiei cele patru regiuni din Estul Ucrainei anexate ilegal în 2022, după pseudo-referendumuri pe bucățile ocupate, în bătaia puștii. Abordarea sa nu e nouă, deși atât Ucraina cât și ceilalți aliați ai SUA consideră că aceasta e o cerere maximalistă a Rusiei și Donald Trump însuși a subliniat că și Rusia trebuie să facă un număr de concesii teritoriale.
“Vorbesc limba rusă,” a susținut Witkoff în interviu despre locuitorii estului Ucrainei. “Au avut loc referendumuri în care majoritatea covârșitoare au indicat că doresc să intre sub guvernarea rusă.” Tot Witkoff a declarat, după precedenta întâlnire cu Putin, că președintele Rusiei este “un mare conducător” și că “nu e un om rău.” Comentariile lui Witkoff au pus reflectoarele pe el și au șocat o mare parte dintre oficialii din securitatea națională americană, odată ce retorica sa repetă propaganda rusă.
Guvernele occidentale au reacționat cu furie mai ales în legătură cu referințele la pretinsele referendumuri organizate, pe care nu le-a recunoscut nimeni ca fiind corecte și le-a respins, inclusiv Statele Unite. E motivul pentru care Wall Street Journal, un ziar altfel conservator, a titrat “Steve Witkoff ia partea Kremlinului”, în timp ce de la democrați, Ned Price, fost purtător de cuvânt al Departementului de Stat a subliniat că “Witkoff și cu Trump au comis o greșeală cardinală în diplomație: au arătat că sunt disperați să ajungă la un târg”. Dacă Witkoff a fost apărat la nivelul Partidului Republican prin sublinierea poziției partidului de a renunța la intervenții externe și de a face pacea, relația personală cu Trump, în primul rând, îl mai salvează pe Witkoff, dar deja criticile sunt serioase și la nivelul propriului partid.
Mike Waltz, consilierul pentru securitate a lui Trump, a insistat că trimisul special a adus o experiență sănătoasă de negociere în afaceri și simțul urgenței la nivelul diplomației, și că se așteaptă rezultatele în următoarele săptămâni, dar în același timp, mai mulți congressmeni americani au sunat la Marco Rubio, Secretarul de stat și la Mike Waltz, consilierul pentru securitate națională, pentru a critica angajamentul pro-rus al lui Witkoff. La fel cum oficialii europeni, ca și mulți analiști republicani rămași anonimi în presă, au reclamat că Rusia profită de lipsa de experiență în negocieri internaționale a lui Witkoff subiectul fiind viu discutat și la nivelul administrației prezidențiale. Iar Eric Levine, un donator important al republicanilor, susținut de alți asemenea oameni de afaceri, au semnat o scrisoare, la 26 martie, criticând susținerea lui Witkoff pentru Putin și solicitând public ca acesta să fie retras și înlocuit cu Secretarul de Stat: "Witkoff trebuie să plece iar Rubio să-i ia locul".
Generalul Keith Kellog între nevoia de echilibre, neînțelegeri și perspectiva unei soluții
Într-o întâlnire avută cu președintele Trump, Witkoff s-a dovedit în profundă divergență cu generalul Keith Kellog, trimisul inițial pentru războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina - dar respins de Putin, rămânând trimis special pentru Ucraina. Kellog a respins opțiunea lui Witkoff privind renunțarea la teritorii, insistând că termenii în care s-a vorbit despre teritoriile ocupate nu sunt deloc corecte și că Ucraina nu va accepta niciodată să renunțe unilateral și să cedeze teritoriile sale Rusiei. Întâlnirea nu a dus la o schimbare de strategie, nici la o revizuire a mandatului lui Witkoff, plecat ulterior la Sankt Petersburg să se întâlnească cu Putin. Însă Trump a adăugat public expresia propriei supărări care să fie transmisă lui Putin, dar a și amenințat cu sancțiuni puternice dacă nu există pași înainte rapid în acordul de încetare a focului.
Oficialii americani din administrația Trump rămân împărțiți în privința metodei prin care să fie deblocată negocierea între Rusia și Ucraina, Kellog fiind cel care susține un sprijin mai puternic pentru Ucraina, inclusiv prin livrare/vânzare de armament dacă nu sunt făcuți pași înainte din partea Rusiei. Chiar și Kellog a fost ținta controverselor după un interviu în care anunța perspectiva unor zone de control în cadrul statului ucrainean pentru The Times de sâmbătă, 12 aprilie. Kellogg a vorbit despre zone de responsabilitate la Vest de râul Nipru, coordonate de “forțe de reasigurare,” împreună cu stabilirea unei zone demilitarizate care să separe trupele ucrainene și pe cele ruse la linia de contact existentă acum. “Fiind la Vest de Nipru, un obstacol natural major oricărei înaintări, această prezență nu ar trebui să fie considerată provocatoare de către Rusia în nici un caz”.
Kellog a insistat că Ucraina este suficient de mare teritorial să poată primi și accepta prezența mai multor armate pentru a întări încetarea focului. Totuși modelul său seamănă foarte mult cu împărțirea Germaniei sau a Coreii, iar zonele de responsabilitate au fost ilustrate chiar de general prin modelul Berlinului de Vest, fapt care a stârnit reacții dure la afirmațiile sale, care seamănă a introduce sfere de influență pe teritoriul Ucrainei. El a mai adăugat că, privind violările încetării focului, abilitatea de a le monitoriza tehnic poate fi foarte ușoară astăzi. Desigur, Kellog a spus că este posibil, totuși, ca Putin să nu accepte varianta propusă, iar statele occidentale europene și neeuropene (dar fără Statele Unite) se pregătesc deja de o asemenea perspectivă, chiar dacă numai șase state între care cele trei baltice au acceptat până azi să trimită trupe.
La reacția dură față de propunerile sale, Kellog a fost obligat să intervină din nou și să-și clarifice și nunațeze poziția. “Eu vorbeam despre o forță post- acord de încetare a focului în sprijinul suveranității Ucrainei. În discuțiile despre partiționare, mă refeream la zone de responsabilitate pentru o forță aliată (fără trupe americane). NU m-am referit în nici un moment la împărțirea Ucrainei”, a mai adăugat el. Kellog nu a discutat nimic despre formula de susținere de către Statele Unite a acestei forțe și din ce loc se va face această susținere, nici despre dimensiunea unei asemenea forțe sau rolul său în apărarea Ucrainei dacă forțele ruse se mișcă peste linia de contact. Totuși a reușit să confirme faptul că relațiile dintre Ucraina și Statele Unite au revenit în termeni normali și a argumentat cu negocierile despre acordul privind resursele minerale, care ar putea să însemne transformarea unui acord de afaceri într-unul diplomatic în zilele următoare.
Lungul drum al negocierilor de uzură cu Rusia, care duc nicăieri
Trimisul special al președintelui Donald Trump, Steve Witkoff, a ajuns joi, 10 aprilie, la Sankt Petersburg, acolo unde s-a întâlnit a doua zi cu președintele Putin. a fost cea de a treia întâlnire în numele administrației Trump și în cadrul eforturilor de realizare a acordului de încetare a focului. Potrivit mesajului trimis de către președintele american, dacă nu se va ajunge la un acord până la sfârșitul lunii aprilie, vor fi impuse sancțiuni suplimentare Rusiei, fie prin ordin executiv al Președintelui, fie printr-o lege a sancțiunilor elaborată în Congres. De altfel, majoritatea aliaților Statelor Unite, care au răsuflat după amânarea tarifelor lui Trump pentru exporturile tuturor statelor lumii, consideră că doar presiunea asupra lui Putin, pe diferite diapazoane, ar putea aduce rezultate în acceptarea unei forme convenabile de acord de încetare a focului.
Pe de altă parte, numărul mare de poziții divergente și incoerențele la nivelul administrației Trump fac ca majoritatea statelor să considere că Statele Unite nu au un plan clar cum să încheie războiul din Ucraina, chiar dacă i-au dat spațiu lui Trump să se manifeste în forma aleasă, prin angajarea Rusiei lui Putin. Tocmai presiunea de a negocia rapid și a ajunge la rezultate, nicidecum principiile și limitele cedărilor stabilite, preocupă oficialii europeni care văd afectarea astfel a securității nu numai a Ucrainei, dar și a Europei, prin lansarea sau măcar acceptarea formelor de dialog manevrate de Putin: este vorba despre subminarea lumii bazate pe reguli și a arhitecturii de securitate europeană prin absența unor obiective finale clare ale părții americane.
În ciuda discuțiilor nesfârșite între Witkoff și Kellogg și a medierii lui Trump a pozițiilor opuse ale celor doi, administrația nu a convenit asupra unui proces politic coordonat. Iar contrar obiceiului, Consiliul Național de Securitate a găzduit doar o reuniune de vârf care să-i reunească pe majoritatea consilierilor de vârf ai lui Trump pe domeniul securității. De aceea, senzația rămâne a unei mari confuzii în interiorul administrației privind direcția negocierilor de pace, o senzație transmisă și aliaților. Lipsește planul clar cum să meargă înainte procesul, în condiția în care Rusia continuă să tărăgăneze procesul, așa cum sunt transmise poziții și abordări diferite din diverse părți ale administrației, potrivit unor surse multiple din partea aliaților și diplomaților acreditați la Washington DC. De aici concluzia privind confuzia și absența unui plan real.
La o lună de la discuțiile prin intermediarii americani despre încetarea focului(care urma să dureze 30 de zile) propusă de SUA și Ucraina, Rusia a respins acordul și a propus cel puțin trei condiții majore inacceptabile, cu precădere cele vizând ridicarea unora dintre sancțiuni și recunoașterea apartenenței teritorilui Crimeii la Rusia de către Statele Unite pentru a merge mai departe și a accepta măcar încetarea focului pe Marea Neagră. Între timp, în cele 30 de zile, Rusia a lansat peste 70 de rachete de diferite tipuri, peste 2200 drone Shahed și peste 6000 de bombe cu planare ghidate asupra Ucrainei, într-o amplificare a loviturilor. În schimb, negocierile ruso-americane de la Istanbul de joi, 10 aprilie au vizat doar potențiala resetare a relațiilor bilaterale și refacerea personalului ambasadelor din cele două state.
Partea americană experimentează joacă de-a șoarecele și pisica al Rusiei, fără progese relevante și cu amenințări transparente la adresa Ucrainei, față de care atacurile cresc în intensitate. Așa arată negocierile de uzură propuse de Rusia, la adăpostul cărora Putin se consideră învigător și dorește să marcheze câștiguri teritoriale mai importante, fără nici o intenție de a înceta focul. De altfel, acordul respectiv trebuia nu numai să înceapă între timp, dar și-a și încheiat valabilitatea, dacă nu există o prelungire a sa, imposibilă, din nou, în contextul condiților de inițiere lansate de Rusia.
Lipsa unor concesii relevante din partea Kremlinului, care nu a acceptat decât schimburi de prizonieri avantajoase sieși în relația cu SUA, crează impresia că Putin își bate joc de Trump. De altfel, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a refuzat inițial să confirme întâlnirea Witkoff-Putin, pentru ca ulterior să sublinieze că nu sunt de așteptat schimbări majore, fiind vorba despre un proces de normalizare de durată care este în curs.
