Iulian Chifu // Votul la europarlamentare: UE rămâne unită și solidă
Lupta cu extrema a dat rezultate
Alegerile europarlamentare s-au încheiat cu rezultatele scontate, în cea mai mare parte. PPE(creștin-democrat) a luat între 181-191 voturi(184 la ora scrierii materialului), S&D (social-democrații) 130-140 voturi, Renew Europe 80, suficiente pentru a reface o majoritate confortabilă în Parlamentul de 720 de locuri. Modificările substanțiale nu au venit, nici surprizele. Doar că Verzii și Renew Europe au pierdut substanțial voturi față de acum 5 ani, PPE a câștigat voturi, în timp ce S&D are și el pierderi, dacă e să ne raportăm la grupurile clasice din Parlamentul trecut.
De partea cealaltă, Dreapta Conservatorilor eurosceptici(din diferite motive, în primul rând migrația) cu 73 locuri și grupul Identităților, majoritar anti-european, cu 58 de locuri, au obținut voturile scontate, cu o creștere notabilă, acoperind însă împreună mai puțin decât au obținut partidele din S&D. E adevărat unele voturi se mai regăsesc la noii intrați și neafiliați(în total 100, de diverse culori). Totuși rezultatele la europarlamentare sunt bune, așteptate și preconizate. Diferența fundamentală este nivelul mare al grupului PPE care, și fără o cooptare a Premierului Georgia Meloni, poate reclama liniștit două poziții din cele 4 ale eșafodajului european – Președintele Comisiei, Președintele Consiliului, Președintele Parlamentului, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă.
Deci marile familii europene au supraviețuit, în cea mai mare parte având corespondențe solide în fiecare stat membru. În plus, zona eurosceptică și anti-europeană este foarte eterogenă, inclusiv pe marile teme caractristice. Dacă la capitolul migrație lucrurile par să se fi aliniat, pe relația cu Rusia și războiul de agresiune din Ucraina opiniile sunt opuse, diviziunea persistă și este una ireconciliabilă. Ca și la anti-islamism(tip PEGIDA) unde opoziția față de migrație nu este echivalentă cu xenofobia anti-islamică. Fundamental, între lupta pentru Europa națiunilor, dar totuși Europa unită – o extremă a euroscepticilor -, preocupați de mai puține atribute la Comisie și mai multe la statele membre și la Parlamentul European, și cei care doresc dispariția UE sau măcar, eventual, retragerea țării lor din UE, e o distanță mare, de asemenea. Un alt argument pentru care lucrurile nu pot evolua în direcții dramatice.
Desigur, problema care rămâne este cea a păstrării reprezentării de prim plan euro-conformă și pro-europeană la nivelul fiecărui stat. Iar aici, cred că varianta Meloni și atragerii ei în PPE poate fi un plus. Relația cu Ursula von der Leyen nu este o garanție, dar poziția sa pro-europeană de la preluarea guvernării în Italia dă motive de optimism. E apanajul șefilor grupurilor parlamentare, candidaților pentru șefia Comisiei și a marilor state, inclusiv a Consiliului European. Pe de altă parte, discuțiile privind temele legitime care preocupă europenii sunt de netăgăduit și trebuie abordate realist și de către politicienii grupurilor europene clasice.
Astfel, în cazul Meloni, tema esențială care o menține departe este cea a migrației ilegale. Care a devenit temă acută și pentru democrații lui Biden, în America, de exemplu, de a trebuit ca administrația actuală democratică să adopte o poziție mai fermă. Așa și în cazul Europei, realitatea reclamă tratarea cu mult mai multă atenție și cu soluții serioase și mai puțin permisive a problemei migrației, pentru a evita alunecarea votanților europeni spre dreapta extremă.
Apoi e vorba despre inflație și costuri, cu precădere din prețurile provenind din zona energetică și de la accelerarea măsurilor de combatere a încălzirii globale, inclusiv pe seama penuriei și costurilor excesive pe această direcție(exclud aici argumentele tip Trump privind proveniența elementelor de producere a energiei verzi și crearea avantajelor comparative și dependențelor de China). Este vorba și despre locurile de muncă și pierderea de viteză pe o piață neprotejată, în care de-risk-ul față de China este mult prea teoretic și cu puține acțiuni reale și vizibile, în condițiile unei Americi care și-a luat măsuri de protejare a propriei piețe și producții industriale și manufacturiere. Și aici lucrurile trebuie revizuite ușor, rațional, cumpătat, cu argumente tehnice și nu ideologice, teziste.
Pe lista altor teme speculate de extrema dreaptă se mai află excese ecologiste, progresiste și eliminarea unor componente altădată caracteristice europenilor precum credința și dreptul de a trăi creștin-democrația prin simboluri și credință asumată inclusiv la nivel public, fără a reclama etichetări de gândire retrogradă. Dar și toleranța față de modul de viață mai conservator al unei populații europene mai îmbătrânite și educate în alte epoci, populație mai critică față de secularismul și ultra-progresismul tezist și ideologizat. Până la urmă, abordarea liberală a toleranței coexistenței cetățenilor cu modurile de viață diferite și alegerile proprii este cea mai indicată, condamnând discriminarea și intoleranța, respectiv etichetarea și extremele.
Pentru că extremele creează extreme, a descoperit Europa în modul cel mai dur și neplăcut cu putință, confruntându-se cu partide extremist votate democratic și ajunse inclusiv în Hemiciclul de la Bruxelles. Iar la capitolul extremei se află și voluntarismele necontrolate, și excesele politicilor pe toate direcțiile, nu numai în cele ce vizează xenofobia, naționalismul și negarea drepturilor omului sau al minorităților.
Nu știu dacă e momentul pentru a raționaliza și a considera tolerabile unele dintre abordările partidelor eurosceptice, cu atât mai puțin a celor anti-europene sau pro-ruse. Dar este o nevoie acută de a avea reprezentare națională pro-europeană solidă și de a realiza consensurile necesare pe marile politici obligatorii – inclusiv Green deal, digitalizarea, democrație, multiculturalism sau tehnologie – însă cu nuanțele și limitele care să le facă acceptabile la nivelul europenilor și lesne de apărat politic de conducători și lideri de partide în fața populației Europei de astăzi. Deci cu măsură în toate, cu mai multă apropiere, cu mai mult dialog și înțelegere față de problemele cetățenilor europeni reprezentați și cu mai puțin tezism și ideologie. Pentru că politicile se aplică unor oameni reali, cu interese și credințe concrete și reale, chiar atunci când e nevoie de reforme rapide, de transformări importante sau combaterea unor fenomene meteorologice sau generate de activitatea umană.
