Iulian Chifu // Secretele încetării focului în Ucraina
Dorința de pace cu orice preț a administrației Trump și-a dovedit vulnerabilitățile în cadrul negocierilor, așa cum concesia stopării livrărilor de arme și intelligence este pusă drept principală cauză pentru recucerirea teritoriilor din regiunea Kursk de către Rusia. Putin abordează negocierile, astfel, din postura de virtual câștigător, cu Ucraina lăsată fără elemente puternice de negociere, și tratează drept o victorie proprie ieșirea din izolare, politica de Mare Putere recunoscută de SUA și schimbarea relațiilor internaționale spre politica de putere și împărțirea sferelor de influență, ca și amplificarea și recunoașterea internațională a propriei posturi. Discuțiile au ocultat cobeligeranța Coreii de Nord și implicările în război ale Iranului și Chinei de partea sa, în schimb în spatele ușilor închise se vorbește despre avantaje individuale economico-financiare strict pentru SUA și chiar pentru președintele Trump, pe care le-ar fi propus Rusia. Analiza elementelor venite de la negociatori și participanți complinesc o agendă mai degrabă săracă în realizări în direcția păcii, așa cum este ea evocată de comunicatele oficiale.
Pacea cu orice preț și costurile negocierilor unilaterale cu Rusia
Anunțul public privind pacea cu orice preț venit din partea administrației Trump a creat dificultăți descoperite în cadrul negocierilor, așa cum concesiile unilaterale ale părții americane nu au avut o replică în oglindă sesizabilă din partea Rusiei lui Putin. Din contra, Rusia a propus tactica obișnuită complexă de negociere bazată pe integrarea multiplelor planuri de interes concomitent, pentru a extrage maximum de concesii și avantaje pe terțe teme, cu confuzionarea negociatorilor, dacă este posibil, dar și secvențializarea la maximum a agendei – mai întâi moratoriu sau pauză pentru 30 de zile doar vizând atacurile aeriene asupra infrastructurii energetice, nicidecum un pas important precum armistițiul pe toată linia frontului, pentru a extrage maximum de concesii înainte de negocierile propriu-zise cu Ucraina, la care nu se știe dacă se mai ajunge.
Și tot aici au apărut solicitările privind indivizibilitatea negocierii, nimic agreat până nu este totul agreat, prin prisma anunțului președintelui rus privind nevoia de a negocia pacea definitivă și durabilă, nu doar o încetare a focului - asta chiar dacă Putin permite între timp anumite “gesturi umanitare de bunăvoință”, pentru a-și întări sprijinul internațional și a da Americii lui Trump prilej de a acumula și prezenta unii pași înainte și a rămâne angajată în negociere sine die. În plus, Putin se plasează în poziția de învingător, odată ce presează pe toate fronturile și a reușit să câștige Kurskul de la Ucraina, refuzând alt cadru de negociere care să implice alți actori decât Statele Unite.
Altfel, Putin anunță clar public că nu și-a schimbat nivelul de ambiție și pretențiile, care au rămas cele pentru care a pornit războiul. Și de ce să nu le obțină fără costuri dacă se poate la masa verde, prin negocierile cu Trump și nu prin costurile războiului? Prin această postură – acceptată de către partea americană măcar în ceea ce privește elementele publice, unde nu a existat vreo contestare – Rusia își permite să mențină maxima presiune pentru concesii unilaterale și pretențiile maximale precum schimbarea regimului legitim al Ucrainei și al președintelui Zelenski, crearea unei Ucraine fără posibilitatea de a se apăra în fața unei posibile viitoare agresiuni mai departe și fără prezență militară străină care să monitorizeze sau să reasigure Ucraina, dar mai ales respingerea suveranității, independenței și integrității teritoriale a statului ucrainean.
Putin își dorește și un acord pe securitatea Europei și includerea dreptului său de veto în discuție sau în negocierea strict cu americanii, ale căror trupe și-ar dori să dispară măcar din Estul Europei, unde să-i dea marjă de acțiune și influență. În fapt, Rusia nu este interesată de negocieri cu bună credință și implicându-i pe cei vizați de agresiunea și amenințările sale, militare sau hibride, sub diferite forme, și nici nu răspunde în mod real pozitiv la obiectivul președintelui Trump de a atinge o pace justă și durabilă în Ucraina. Din contra, după trei ani ca paria lumii, Rusia se reîntoarce negociind cu cea mai mare putere a lumii, care o dorește ca partener, sfidându-i pe cei apropiați, vecinul său Ucraina și celălalt vecin, Europa. Ba mai mult, în unele cazuri, Rusia chiar a adăugat noi condiții pentru a reduce și mai mult orice posibilitate a Ucrainei de a supraviețui ca stat sau ca voință proprie, independent, sau ca stat ce-și dorește apropierea de Occident.
Două unghiuri diferite pentru aceeași discuție telefonică: Kremlin și Casa Albă
Disonanța cognitivă se menține și între cele două părți care au participat la negociere, așa cum rezultă din comunicatele proprii, dar și din declarațiile și postările ulterioare ale protagoniștilor. Fiecare a pus, evident, reflectoarele pe partea unde avea interes, dar aici intervin și elemente de fond și sublinieri care arată diferențele de interese evidente. Ceea ce nu a putut fi ascuns din ambele abordări este progresul modest – dar totuși existent, pentru a acoperi nevoile părții americane de a livra ceva – pentru reducerea luptelor și mai ales absența atingerii obiectivului formulat de către Donald Trump și convenit cu Președintele ucrainean Zelenski inclusiv prin presiunile recunoscute în Biroul Oval și prin întreruperea furnizării de arme și informații către Kiev.
Astfel, potrivit abordării ruse, Putin a anunțat pauza imediată de 30 de zile pentru loviturile vizând infrastructura energetică ucraineană, dând imediat ordinul respectiv – deși loviturile au continuat după convorbire cu mai multe drone, rachete balistice și bombe cu ghidaj și au vizat un spital și locuințe civile. Apoi partea rusă notează acordul de schimbare a câte 175 prizonieri de război din ambele părți și transferul a 23 soldați răniți grav către Ucraina spre a se continua tratamentul, acordat în spitalele ruse, notat drept un act de bunăvoință. În comunicat se notează și organizarea meciurilor de hochei între Rusia și Statele Unite dar și crearea unor "grupuri de experți" care să continue negocierea soluționării păcii dar doar "în format bilateral".
În discuție s-ar fi abordat și teme legate de pacea din Orientul Mijlociu – o altă temă de maximă complicare a discuțiilor – și dezvoltarea relațiilor economice și colabărării energetice bilaterale – celebrul pachet oferit alternativ Statelor Unite de către Kremlin. La acest punct, partea americană a obiectat prin purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, care a declarat că viitoarele relații SUA-Rusia includ "afaceri economice enorme, dar doar atunci când pacea va fi realizată."
Partea americană a reluat tema pauzei de 30 de zile pentru atacurile asupra infrastructurii și componentelor energetice – în locul infrastructurilor energetice din comunicarea rusă. De asemenea, a insistat asupra începerii imediate a “negocierilor tehnice asupra implementării încetării focului la nivel maritim și în Marea Neagră, ca drum spre încetarea completă a focului și pacea permanentă”, o afirmare de agenda dorită și reflectare a postării președintelui Trump pe Truth Social care afirmă despre o discuție “foarte bună și productivă”, cu "multe elemente despre un Contract pentru Pace care au fost discutate" - o formulă de amplificare nespecifică a rezultatelor minore obținute și fără nici o referire la acordul cu Ucraina de la Jeddah și la acceptarea lui de către Putin, măcar generic.
În fapt, președintele Zelenski a propus inițial un acord limitat la nivelul spațiului aerian și naval. Statele Unite au mărit miza, propunând un acord deplin pe toată lungimea frontului și pe toate domeniile militare. Până la urmă Putin a luat doar o câtime din spațiul propus de Ucraina, cel aerian, și strict restrâns la infrastructura energetică – azi cu mult mai mică valoare strategică odată ce s-a ieșit în primăvară și vară și căldura, respectiv energia electrică pentru populație are o semnificație mult mai redusă. Deci rezultatele comunicate public ale acestei convorbiri și negocierilor asociate sunt departe de așteptările și anunțurile făcute anterior discuției telefonice. Nici monitorizarea acordului sau forțe de reasigurare europene pe teren în Ucraina, care au constituit baza discuțiilor președintelui Trump cu liderii europeni nu au fost acceptate, nici retragerea de pe pozițiile maximaliste ale Rusiei vizând securitatea Europei.
În spatele ușilor închise: poziții, doleanțe și ambiții despre perspectivele păcii în Ucraina
Desigur, discuțiile de peste 120 minute sau măcar peste 90 de minute trebuie să fi fost mult mai largi. Pentru a determina măcar temele sau sensul discuțiilor am identificat crâmpeiele de declarații și elementele relatate anonim presei, transmise către propaganda rusă de către Kremlin sau pe cele apărute în crâmpeie de declarații ale administrației Trump către diferite instrumente de presă, ale președintelui Trump sau negociatorilor săi, uneori aflați chiar în divergență. De asemenea, am identificat și temele puse pe masă, doleanțele și nivelul de ambiție ale părților aflate în negocieri. Ba mai mult, se poate vedea aici cum partea rusă a încercat chiar să obțină concesii chiar îninte de discuția telefonică cu Donald Trump, iar o eventuală discuție bilaterală față în față este cu atât mai condiționată de avansarea eventuală a negocierilor măcar în privința relațiilor bilaterale.
Astfel, Kremlinul a cerut, înaintea oricărei încetări a focului, “încetarea completă a asistenței militare externe și a livrării informațiilor clasificate militare operaționale pentru Kiev”. De asemenea, Putin a cerut ca Ucraina să nu fie lăsată să continue mobilizarea, adică antrenamentul și recrutarea și reînarmarea propriilor militari, în timpul încetării focului. Nu apar elemente că cineva ar fi propus varianta în oglindă, adică o încetare a acelorași elemente de partea Rusiei, de la trupele nord-coreene la armamentul sau tehnologia cu dublă utilizare venite din Iran sau China. În fapt, toate condițiile puse arată un refuz al oricărui compromis pe temele relevante pe motiv că Rusia e în ofensivă pe teren, câștigă pas cu pas și nu are de ce să se oprească, ce ar avea de câștigat. Varianta îmbunătățirii relațiilor cu SUA și ieșirii din izolare pare să fie considerate un dat și un benficiu pe care deja îl are, nu mai are de ce să facă vreo concesie pentru un asemenea deziderat.
Din punctul de vedere al acordului ucraineano-american dar și al discuțiilor dintre liderii europeni și președintele american, protejarea armatei ucrainene și a capacității sale de a se apăra sunt vitale atât pentru Ucraina, cât și pentru securitatea continentului. În plus, “coaliția de voință” a europenilor și non-europenilor care ajută la monitorizarea, aplicarea acordului de pace, respectiv funcționează drept forțe de reasigurare ale Ucrainei sunt o parte indispensabilă a acordului, pentru care mai mult de 30 de state au oferit trupe sau logistică și sprijin politic și de background, Rusia respingând public propunerea. Motivația că s-ar declanșa Cel de-al Treilea Război Mondial este un fals odată ce există deja 6 state vecine Rusiei care au aceeași prezență de trupe iar la primirea Finlandei în NATO, Rusia nu a obiectat deloc, ba chiar a achiesat formal.
În privința președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, acesta a salutat acordul la care s-a ajuns solicitând informație suplimentară din partea președintelui Trump cu care urma să vorbească la ora realizării prezentei analize. Totuși el a subliniat că nu are cum accepta lovituri la adresa infrastructurii energetice ucrainene fără să fie capabil să replice în oglindă. Zelenski a reamintit liniile roșii ucrainene convenite cu partea americană, în această negociere prin intermediari – deci nu între cei mari pe seama celorlați actori, o formulă îmbrățișată de propaganda rusă, inclusiv de Dmitri Medvedev: statutul neutru și reducerea forțelor armate sunt inacceptabile, la fel recunoașterea teritoriilor ocupate temporar sau anexate ilegal de Rusia, concesii teritoriale dincolo de linia de contact actuală. El a mai solicitat revenirea copiilor ucraineni răpiți și duși în Rusia și dați spre adopție familiilor de ruși, eliberarea civililor ucraineni deținuți de Rusia și care nu fac obiectul schimburilor prizonierilor de război și garanțiile de securitate care să asigure că Rusia nu încalcă acordul.
Formal și Putin susține acordul de încetare parțială a focului, chiar dacă a rămas doar la pauza din atacurile de adresa infrastructurii energetice pentru 30 de zile și negociază încetarea focului la nivel maritim în Marea Neagră. De fapt, Putin a oferit concesii minore care să poată fi prezentate de către partea americană drept progrese. În schimb a venit o lungă listă de cerințe din partea sa pentru orice pas înainte spre încheierea războiului și resetarea relațiilor cu SUA. Astfel, Putin cere recunoașterea anexării Crimeii și celor 4 regiuni incluse în Constituția Rusiei ilegal și prin forță, artificial, menținerea obiectivului maximal al subjugării Ucrainei, condiționând progresele viitoare de blocarea ajutorului militar și schimbului de informații cu Kievul și dezarmarea Ucrainei la nivelul la care să nu poată reacționa la acțiunile sale de orice fel.
Termenii capitulării Ucrainei. Negocierile pentru Marea Neagră
Rusia vrea o formulă de capitulare a Ucrainei, de transformare în spațiu sub propriul control, cu un lider manevrat de la Moscova și o Ucraină mult mai mică și neviabilă, fără ieșire la mare și dependentă de Rusia, în sfera sa de influență și fără posibilitatea de a o părăsi. Încă de la discuțiile de pace de la Istanbul, din 2022 – la care Rusia, Lavrov și Putin fac deseori referire – se vorbește despre reducerea cu 95% a armatei ucrainene, oricum o reducere drastică, și despre restricții severe la anumite categorii de armament pe care să le posede. De altfel, Putin însuși susține că Ucraina nu ar supraviețui nici o săptămână fără livrările de armament și muniție occidentale.
De aceea abordarea vizează în primul rând izolarea internațională a Ucrainei și lăsarea sa făcă aliați potențiali. De aceea condiția sine qua non care vizează abandonarea ambițiilor de a deveni membru NATO și acceptarea unei neutralități întărite – prin renunțarea la capabilități militare, desigur. Aici se înscrie și opoziția față de prezența și desfășurarea pe teren a oricărei misiuni care să cuprindă trupe din state europene membre NATO pentru monitorizarea încetării focului. Deci Ucraina e miza substanțială, nicidecum Alianța, după cum se vede din echilibrele din vecinătăți foarte pașnice unde la frontiera Rusiei sunt state și trupe aliate. Aici Ucraina ar fi lăsată fără nici o perspectivă de a se apăra și cu nesiguranța unei noi invazii ruse oricând, neconstrânsă sau necondiționată de nimic – vezi celebra propunere cu intrarea automata în NATO dacă Rusia atacă după acordul de pace.
În pachetul de capitulare se mai află abordarea cauzelor de plecare ale atacului rus din februarie 2022 - cu referire la extinderea NATO, ultimatumurile din 2021 și controlul Estului European sau măcar dubla influență, blocarea extinderii către Est a NATO și a Occidentului și privilegii speciale pentru minoritățile ruse, care să domine și să aibă pozițiile de conducere și decizie în tot spațiul post-sovietic. Guvernul pro-rus de la Kiev e prezent în orice listă de solicitări ale Kremlinului în negociere.
Pe lângă temele legate de antrenamentul și dotarea forțelor armate în timpul încetării focului și blocarea furnizărilor de arme occidentale și schimb de informații, se menține în prim plan ambiția de a negocia totul doar bilateral cu SUA, ca între actori relevanți, nu cu Ucraina sau UE și statele europene. Capitularea Ucrainei și schimbarea de regim sunt și precondiții considerate din start inacceptabile, dar avansate pentru a extrage cât mai multe concesii și a deraia negocieri reale pe teme concrete, punctuale, evidente. Mai mult, pe unele surse, Putin ar fi ordonat Cabinetului său de Miniștri să creeze o procedură de revenire a afacerilor occidentale în Rusia, ocolind condiționările lui Trump de reluare a coperării după încheierea păcii durabile. Și aici este un semnal solid către Casa Albă să îi fie relaxate sancțiunile.
Desigur lista de solicitări e incompletă, acest fapt datorându-se și ambiguității, și lipsei de publicitate făcută unor solicitări extreme ale Rusiei, dacă nu le dă singură publicității. Rămâne neclar ce include lista de solicitări privind încetarea completă a focului, dar și dacă, în mod real, Moscova chiar dorește să ajungă la negocieri de pace cu Kievul sau ele sunt doar o fata Morgana pentru a extrage avantaje de la Trump pe seama Ucrainei sau a Europei, ambele lăsate fără apărare, în opinia Rusiei. Între aceste elemente exagerate s-au aflat și câteva prevederi mai degrabă pozitive, trimise aleator pe masă pentru a menține un nivel de interes, angajare și speranță pentru partea americană. Cel mai important, Rusia nu va avea nici o pretenție adițională teritorială de la Ucraina, susține Putin însuși într-un discurs cu industriașii ruși chiar înaintea discuției telefonice cu Donald Trump. Ceea ce Rusia a luat, inclusiv întregul teritoriu al regiunilor anexate formal, îi revine și trebuie recunoscut. Dar nu vor fi emise pretenții la adresa regiunii Odessa sau alte teritorii aflate sub control ucrainean, în viitorul apropiat.
Poziția administrației Trump – o necunoscută. Câștiguri posibile și planificarea pentru gestionarea unui eventual eșec
Dacă foarte multe elemente au devenit publice privind poziționarea Rusiei lui Putin, poziția americană față de negocieri este mult mai absconsă și neclară. Speculația este că, dacă era avantajoasă Rusiei, Putin și propaganda sa nu se oboseau să promoveze cererile lor maximale și rămânea la spațiul celor convenite cu partea americană. Orice concesie acceptată ar fi găsit un drum spre publicitate, așa cum s-a întâmplat cu discuția sau considerarea de către Washington a unei eventuale recunoașteri de către SUA a anexării Crimeii la Rusia.
Tot așa cum a devenit transparentă solicitarea care privește direct securitatea statelor est-europene în zona pretențiilor ruse, fapt neclar să fi fost acceptat de către partea americană, fie că e vorba despre limitarea prezenței militare NATO în Europa sau de acceptarea influenței Rusiei pe arealul UE sau NATO. Între solicitări, cele mai radicale pronunțate vreodată pe parcursul timpului, vizează și interzicerea exercițiilor NATO în apropierea frontierelor Rusiei, restricționarea livrărilor de rachete americane în Europa, blocarea diferitelor activități militare în Europa de Est, Caucaz, Asia Centrală. Toate acestea au dat senzația clară a propunerii unor condiții inacceptabile și că Rusia nu ar fi interesată de pace.
De altfel, există și câteva divergențe între trimisul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, acceptat de către Putin, care a făcut referire la negocierile de la Istanbul drept un demers consistent și relevant, sugerând că ar putea fi un ghid pentru acordul de pace, în timp ce trimisul titular pentru războiul din Ucraina, în Rusia și Ucraina, generalul Keith Kellogg, a subliniat nevoia de a dezvolta ceva nou, de la zero, în noul context al acestor negocieri, la trei ani după izbucnirea conflictului. Kellogg a fost reconfirmat de către Trump doar ca trimis în Ucraina. Witkoff a vorbit la Moscova despre accesul la porturile la Marea Neagră, teme legate de Centrala Nucleară de la Zaporoje, un acord mai larg pe Marea Neagră și multe alte “teme specifice” neprecizate, pentru care SUA ar fi “apropiat pozițiile” între Rusia și Ucraina și ar fi făcut “progrese semnificative”, fără ca vreo parte să se fi predat sau să fi cedat: “nimeni nu a ridicat mâinile în aer.”
Modus operandi al Statelor Unite este de asemenea deconcertant, chiar dacă sunt evidente strategiile de business ale negocierlor în forță – abordarea părții mai slabe, apoi impunerea celei mai potente – sau manipularea substanțială a spațiului public și aruncarea unor teme exagerate, pentru a ieși din impas și blocaj, a forța jucătorii și propria administrație să reconstruiască spațiul distrus și a ajunge la un acord pe noi premize și altă manifestare de voință. Este neclar momentul în care Trump va aplica și constrângerea asupra Rusiei sau dacă a făcut-o deja. În schimb pare tot mai probabilă și gestiunea în paralel a scenariului de tip exit strategy, de retragere legitimă de la masă, optându-se pentru moment pentru menținerea Rusiei angajate, obținerea oricâtor pași mici care sunt posibili, expunerea publică a efortului, bunei credințe și bunăvoinței în negocierile și angajarea Rusiei, chiar dacă este pregătită și gestionarea unui posibil eșec. Pentru moment este anunțat pasul următor al negocierilor pe grupuri de lucru duminică, 23 martie, în Arabia Saudită, la Jeddah, potrivit lui Witkoff.
