Iulian Chifu // Rusia în genunchi: atac surpriză în Kursk
Ucraina a făcut o importantă mișcare ofensivă, pătrunzând pe teritoriul regiunii Kursk din Federația Rusă la 6 august și continuând ofensiva, ocupând circa 49 km pătrați fără a putea fi eliminată de pe acest cap de pod. Atacurile în regiunile ruse Kursk și Belgorod, de cealaltă parte a frontierei cu regiunile Sumî și Harkiv ale Ucrainei, au mai avut loc, ca și incursiuni armate ale formațiunile militare ruse anti-Putin aflate pe teritoriul ucrainean. Dar această operațiune inedită creează dificultăți majore de înțelegere și explicare, mai ales că partea ucraineană nu a comunicat, la nici un nivel, confirmând sau infirmând acțiunea. Relevanța operațiunii, aflată la cea de-a patra zi, este extrem de importantă pentru că creează probleme importante de redesfășurare și prioritizare a acțiunilor militare părții ruse și subliniază slăbiciunile acesteia în fața unor mișcări de trupe și orientări neprevăzute. Vladimir Putin a convocat Consiliul de Securitate de miercuri, 7 august, dar la ora încheierii actualei analize, forțele ucrainene erau bine așezate și nu fuseseră deranjate decât de un număr de atacuri aeriene, soldate și ele cu pierderi importante pentru partea rusă și de o prezență cecenă și de rezerviști care cu greu puteau angaja cu succes forțele ucrainene.
Datele disponibile din surse deschise: atacul între panică generalizată a populației ruse și o banală provocare eliminată
Primele date au început să vină marți, 6 august, despre pătrunderea trupelor ucrainene pe teritoriul rus în dreptul regiunii Kursk. Datele au venit inițial de la nivelul Ministerului Apărării rus și al FSB, serviciul de informații intern. Ulterior au apărut date de la blogherii militari care relatează relativ la mișcările de trupe și acțiunile de război ale armatei ucrainene, pentru ca o parte din date să fie confirmate de înregistrări ale localnicilor postate pe rețelele de socializare și identificate drept autentice. Institutele de cercetare și monitorizare, utilizând sateliți civili disponibili, au început să ofere date complete abia joi, 8 august, despre mișcările din teren. Toate aceste elemente nu au putut fi confirmate de surse independente, și cum partea ucraineană a pus sub tăcere orice date despre o asemenea eventuală incursiune, singurul lucru cert este că ea s-a produs și continuă și acum, când acest material este publicat.
Totul a început cu atacul la nivelul forțelor de la frontieră – poliție și grăniceri - slab pregătite și reprezentate, susținute de forțe alcătuite din rezerviști, incapabili să răspundă și să facă față atacului ucrainean. Rusia a vorbit mai întâi de 300 de trupe de infanterie ucrainene, susținute de o duzină de tancuri și 20 vehicule blindate în faza inițială a atacului. Datele ulterioare ale părții ruse, inclusiv raportul șefului Statului Major al Forțelor Armate ruse, Valeri Gherasimov, au vorbit despre două batalioane susținute cu foc de artilerie și anti-aeriană, despre până la 1000 de oameni aparținând în principal brigăzii mecanizate 22 a Forțelor Terestre ale Ucrainei. Forțele au pătruns în două locații, Nikolayevo-Daryino și Oleshnya, la distanță de 13 km, pe o adâncime de 10 km în interiorul teritoriului rus. Rușii au declarat, propagandistic, situația controlabilă, chiar dacă au procedat la evacuarea populației civile și au anunțat capturarea a peste 40 de militari ruși de către forțele ucrainene precum și rănirea a circa 31 persoane inclusiv civile, respectiv decesul a cel puțin 5 persoane.
Tot după primele momente de panică și șoc în fața acestui atac, partea rusă a încercat să diminueze amploarea acțiunii: Ministerul rus al Apărării și FSB au raportat în aceeași zi că au reușit să respingă atacul, în timp ce președintele Putin a vorbit a doua zi despre o banală provocare, cu multe victime de partea ucraineană. Însă ulterior, Ministerul Apărări și FSB au revenit și modificat susținerea inițială în două puncte: superficialitatea și gravitatea atacului – e vorba despre trupe ucrainene relevante, nu de sabotori și trupe speciale de incursiune și spionaj – apoi privind eliminarea amenințării, despre care au recunoscut că nu a avut loc. Aceasta a fost și marea problemă de comunicare a Kremlinului, între a accepta gravitatea și durata atacului, imposibilitatea lichidării sale, ceea ce putea induce panica în rândul populației, respectiv reacția dură, imediată, puternică ce ar fi eliminat amenințarea și sublinia forța trupelor ruse de intervenție, un deznodământ pe care și l-ar fi dorit.
Blogherii militari ruși și social media au arătat adevărata amploare a atacului, deși în contradicție cu diferitele surse oficiale care și ele aveau relatări divergente. Astfel, a devenit clar miercuri, 7 august, că luptele continuă în Sudzha și Korenevoy în regiunea Kursk, fapt relatat și de către presa ucraineană, vezi Ukrainska Pravda. Desigur, în contradicție cu relatările triumfătoare ale încheierii raidului prin distrugerea forțelor ucrainene. Datele au mai înregistrat câteva zeci de alarme aeriene în Kursk, precum și o sarabandă de elemente de război informațional al Rusiei, singura care a comunicat: ar fi fost uciși doi oameni într-o ambulanță, între răniți s-ar afla 6 copii, ucrainenii au tras în case și civili otova, fără nici o protecție, și chiar o femeie însărcinată s-ar fi aflat între cei 5 decedați în prima zi de atac.
Datele nu au putut fi verificate, dar modul de prezentare a ridicat suspiciuni asupra veridicității lor, fiind toate elementele de comunicare și stârnire a oprobiului public la nivelul spațiului public din Federația Rusă, elemente care se regăsesc în relatări, sunt ostentative și imposibil de susținut. Nici Interfax, nici Ukrinform, nici Ministerul Apărării și nici președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în prezentarea zilnică a stării de fapt, nu a relatat nimic despre atacul din Kursk, nici nu au răspuns la solicitările presei. Abia la finalul zilei de miercuri, partea americană a reacționat anunțând că a solicitat părții ucrainene detalii despre obiectivele vizate, confirmând atacurile și apărând legimitiatea intervenției și respingând criticile părții ruse.
Amploarea incursiunii a fost revelată de colecția de imagini video publicate online și verificate ca locație, potrivit cărora soldații ucraineni au capturat punctul de trecere a frontierei Sudza împreună cu câțiva zeci de grăniceri capturați. A fost preluată complet și stația de măsurare a gazului la intrarea conductei din Rusia pe teritoriul ucrainean, un punct care ar fi putut justifica alegerea zonei de atac. Având în față trupe ușoare și fără măcar o dotare minimală cu tancuri sau blindate, mutate pe front, ucrainenii au avansat la autostrada lângă localitatea Sverdlikovo care leagă Rulsk de orașul Sudzha, avansând pe ambele direcții.
Ucrainenii s-au confruntat cu lovituri aeriene din avioane și de artilerie, în timp ce au ocupat localitățile Leonidovo și Zelenyi Shliakh. Unii blogeri au vorbit și despre Korenovo, dar acest fapt nu a putut fi probat. Blogerii militari ruși au vorbit despre intrarea în orașul Sudzha, că ucrainenii ar fi în est, în sud și vest, intrând deja în suburbii în unele zone, distrugând puternic orașul prin loviturile lor. Ucraina ar fi desfășurat și trupe speciale și de sabotaj pentru a mina accesul pe toate drumurile din jurul orașului Sudzha. Un contingent de rezerve ruse, în general conscripți proaspăt recrutați, dar și trupe din batalionul cecen Akhmat au fost aduse miercuri seara, fără a intra, în acea fază, în confruntarea cu trupele ucrainene.
Pierderi și lovituri la adresa mândriei ruse și forței armatei ruse asumate de Putin
A devenit profund neclar și greu de validat și verificat cât de adânc au pătruns trupele ucrainene pe teritoriul rus. Site-ul rus de opoziție Meduza susține că trupele ucrainene au avansat constant, au penetrat cele două linii de apărare ruse și au capturat mai multe puncte fortificate, întâmpinând o opoziție fragilă și limitată. Apărarea teritorială din Kursk nu avea aproape deloc vehicule blindate. Răspunsul dat de trupele ruse s-a rezumat, în primele zile, la lovituri din avioane și elicoptere precum și cu ajutorul rachetelor anti-aeriene Iskander și rachete balistice tactice împotriva trupelor ucrainene care avansează. Dar toți cei care abordează subiectul susțin fără dubiu că ofensiva nu a fost oprită. Trupele ucrainene sunt astăzi în Darino, Sverdlikovo, Gogolevka și Goncharovka și au preluat sub control pozițiile ruse din Oleshnya, minând autostrada Sudzha- Belitsa la distanță de zona controlată. Orașul Sudzha a fost complet evacuat.
Atât partea ucraineană cât și cea rusă au suferit pierderi de echipmente. Rușii au confirmat faptul că cel puțin două tancuri rusești și două elicoptere Ka-52 au fost distruse de forțele ucrainene la intrarea în Sudzha. De asemenea, armata ucraineană ar fi pierdut mai multe vehicule blindate și cel puțin un sistem sol-aer. Ministrul rus al Apărării vorbește de lovirea rezervelor ucrainene din regiunea Sumî, circa 2000 aflându-se la nivelul frontierei, și că ar fi fost uciși 260 luptători și 50 vehicule blindate și sisteme de apărare anti-aeriană. Cum partea ucraineană nu a comunicat deloc, aceste alegații nu pot fi verificate direct. În schimb, prezența mașinilor de luptă Stryker în înregistrările video din regiune arată că o a doua grupare ucraineană implicată ar fi Brigada 82 de asalt aerian, singura care deține aceste capabilități în inventarul său, brigadă care a luptat la Chasiv Yar, ar fi fost reîntărită și completată și este parte a atacului de la punctul de trecere Sudzha.
Seriozitatea acțiunii și nivelul surprizei au fost probate de convocarea, miercuri, 7 august, a reuniunii Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Aici elementele publice au fost referirea președintelui Putin la lupte puternice în vestul regiunii Kursk – chiar dacă definirea acțiunii a rămas cea a unei provocări majore din partea Ucrainei. Ar fi cea mai mare incursiune militară ucraineană pe teritoriul rus. Chiar dacă s-au reținut, propagandistic, luptele eroice cu “naziștii ucraineni” pentru a împiedica pătrunderea lor mai puternic și adânc pe teritoriul rus, guvernatorul regiunii Kursk a recunoscut mai întâi luptele puternice care continuă, apoi evacuarea câtorva mii de civili în partea sa de frontieră, în fața luptelor în derulare.
Dimensiunea reală a dezastrului - revelată de surse ruse confirmate de către Institutul de Studiu al Războiului, cea mai prestigioasă instituție internațională de monitorizare independentă a situației din războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina - se ridică la 45 kilometri pătrați de teritoriu ocupat și controlat de armata ucraineană în regiunea Kursk, 11 localități ocupate între care Nikolaevo-Daryino, (aflată la 1.5 kilometers de frontieră), Darino (3 km nord) Sverdlikovo (la est de Nikolaevo-Darino), Lyubimovka (8 km la nord de frontieră) și cu avansuri substanțiale pe autostrada 38K-030 Sudzha-Korenovo, înaintând la ora 18 locală de miercuri, 7 august, în ambele direcții de nord-vest și sud-est până la periferia orașului Korenovo și respectiv Sudzha. În regiune se află Regimentul 71 de pușcași motorizat din armata 58 de arme combinate a Districtului militar sudic al Rusiei precum și unitățile cecene ale regimentului Akhmat, care au pierdut în confruntările cu partea ucraineană, un număr substanțial de forțe în raionul Korenovo.
Consiliul de securitate al Rusiei a mai stabilit, la solicitarea președintelui Putin, ca vicepremierul Manturov, care se ocupă de cazul incursiunii Kursk, să ceară Ministerului Finanțelor al Rusiei să acorde o tranșă de 1,8 miliarde de ruble(circa 21 milioane de dolari) pentru a sprijini relocarea civililor din regiunea Kursk care au fost strămutați intern. De asemenea, Comitetul de Investigare rus condus de Alexander Bastrykin, a deschis o anchetă penală având drept subiect provocarea ucraineană, așa cum a fost definită operațiunea de către șeful statului rus.
Legitimitatea atacului preventiv pe teritoriul rus. Valoare de întrebuințare
Joi, 8 august, ofensiva s-a stabilizat, cu controlul unei zone de 35 km de frontieră de către Ucraina sub forma de zonă tampon. Deși au avut ocazii publice, nici președintele Zelenski, consilierul său Podoliak sau reprezentanții zonei militare nu au comentat substanța și nu au achiesat să asume intrarea pe teritoriul Rusiei, discuțiile purtându-se în termenii responsabilității lui Putin și a agresiunii sale asupra Ucrainei pentru ceea ce se petrece în Kursk și Belgorod: „Cauza principală a oricărei escaladări, bombardări, acțiuni militare, evacuări forțate și distrugeri a vieții normale, inclusiv pe teritoriul Rusiei, precum în Kursk și Belgorod, este fără echivoc agresiunea Rusiei”, a scris Podoliak pe X.
În același timp, blogerii militari ruși au atacat și criticat comandamentul militar rus pentru lipsa de pregătire și prevenție a ofensivei ucrainene și reacția inadecvată odată ce incursiunea s-a produs. Multiple referiri au vizat încrederea nerealistă în apărarea Rusiei la frontiera cu Ucraina și prezentarea excesivă a oboselii armatei ucrainene. Responsabilitatea a fost plasată pe comandanți neprofesioniști și mincinoși, care au determinat calculul greșit al conducerii militare ruse. Acestea s-au reflectat și prin comunicarea nepotrivită și exagerată și parada de bravură atribuită trupelor ruse, atunci când informațiile asupra situației arătau clar o victorie rapidă și zdrobitoare a Ucrainei, nicidecum respingerea atacului de către Rusia.
Motivațiile și valoarea de întrebuințare a unui asemenea atac sunt multiple. Mai întâi, este vorba despre o acțiune pro-activă și ofensivă menită să dea o lovitură prin surpriza și amploarea sa, inclusiv readucând războiul pe teritoriul Rusiei și arătând că acțiuni ofensive pot avea loc și împotriva sa. Apoi linia frontului s-a lungit suplimentar, obligând Rusia nu numai să aducă forțe din alte zone, cu precădere din concentrări care împing în spate forțele ucrainene în Donetsk, dar și din posibilele rezerve formate, cele care alimentează astăzi mașina de tocat din acele zone de concentrare militară majoră, în Donetsk și Estul Khersonului. Astfel, acțiunea marchează și o schimbare de sens al inițiativei, de la cea rusă ofensivă la una defensivă și dominată de inițiativa ucraineană.
Firește, operațiunea poate aduce valul de optimism și reenergiza emoțional susținerea publicului ucrainean pentru efortul de război, dându-i elemente de victorie și acțiune curajoasă, cu rezultate vizibile. Nu în ultimul rând, e menită să asigure Ucrainei instrumente de descurajare credibilă în raport cu Rusia și echilibrarea raportului de forțe care să determine stoparea presiunii din acțiunile sale ofensive, care oricum erau anunțate a se încheia în cel mult 6 săptămâni. Se creează, nu în ultimul rând, premizele pentru a determina ofensiva ucraineană de recuperare a teritoriului și avans pe perioada imediat următoare și o acțiune mai solidă anul viitor, odată cu intrarea în acțiune a avioanelor F16 venite deja pe teritoriul ucrainean.
Acțiunea are valoare de întrebuințare și pentru publicul statelor care susțin Ucraina și care poate vedea că și Kievul are posibilitatea de a ataca, de a-și recâștiga teritoriul prin operațiuni îndrăznețe și poate și contraataca, deci are posibilitatea de a câștiga acest război sau măcar poziții avantajoase pentru o poziție de negociere avantajoasă pe termen scurt spre mediu. De altfel, acțiunea nefiind anunțată anterior și nefiind asumată direct, Washingtonul a cerut Kievului să descrie strategia recentelor operațiuni din zona de frontieră. Președintele Joe Biden a comunicat, prin purtătorul de cuvânt de la Casa Albă, că a contactat conducerea militară de la Kiev pentru a înțelege obiectivele operațiunii, potrivit secretarului de presă Karine Jean-Pierre. Comunicarea s-a făcut în paralel cu anunțul susținerii “acțiunilor de bun simț” ale Ucrainei pentru oprirea atacurilor forțelor ruse, în timp ce purtătorul de cuvânt al Departamentului de stat, Matthew Miller, a susținut că acțiunile Kievului sunt în limitele acceptabile ale utilizării armamentelor furnizate de către SUA și aliați și că nu este neuzual ca partea ucraineană să comunice despre tacticile sale și obiective după ce le-a executat.
Din punct de vedere juridic, există mai multe elemente care intervin în discutarea acțiunilor ucrainene în proximitatea frontierei, chiar și de partea rusă. Ucraina este statul agresat, lucru consemnat prin numeroase Rezoluții ale Adunării generale a ONU, în condițiile unui veto rus în Consiliul de Securitate. Apoi agresiunea rusă se desfășoară constant pornind de pe teritoriul rus, ceea ce face bazele militare, depozitele de armament, muniție și combustibil, nodurile de cale ferată, zonele cu dublă utilizare ținte legitime pentru armata ucraineană, mai ales atunci când probează atacul pornit din aceste facilități sau cu sprijinul acestor facilități. Loviturile cu drone, în special, au fost întotdeauna autorizate, ca și cele cu rachete de lungă distanță tip ATACMS, autorizate de unele state – Franța, Marea Britanie – și subiect al unor restricții – Germania, Statele Unite. Pe teritoriul Ucrainei recunoscut internațional, inclusiv teritoriul ocupat temporar de Rusia, acțiunile Ucrainei intră în sfera dreptului de autoapărare.
Cât despre incursiunile terestre pe teritoriul rus, până acum au fost utilizate doar unitățile/batalioanele formate din cetățeni ruși, care luptă pentru eliberarea și democratizarea Rusiei plecând de pe teritoriul ucrainean, niciodată trupe ucrainene. Premiera creată cu această ocazie se referă la acțiunea preventivă în Kursk în fața amenințării unui atac asupra regiunii Sumî, după cel derulat de Rusia pornind din Belgorod către Harkiv, ca precedent și element care conturează amenințarea credibilă. Ucraina întoarce formal abordarea rusă de zonă tampon, dă de treabă armatei ruse și politicienilor, lui Putin cu precădere, și degajează, parțial, presiunea care o viza în alte regiuni ale frontului, marcate de concentrare de trupe ruse. Acțiunile sunt legitime și legale, sancționate de dreptul internațional, și nu intră în spațiul agresiunii teritoriale împotriva unui stat vecin.
Amenințarea cu stoparea aprovizionării cu gaz a Europei. Cazul Republica Moldova și impactul pe regiunea nistreană
Probabil cea mai preocupantă consecință a acestui atac ucrainean neasumat în regiune este acțiunea în zona de intrare a gazoductului Gazprom în Ucraina și al stației de măsurare pentru fluxul de gaze spre UE și Republica Moldova. Aici Ucraina a prefațat aceste atacuri cu blocarea tranzitului Lukoil care aproviziona cu gaz prin conductă Ungaria și Slovacia, creându-și o pârghie importantă de negociere cu cele două state refractare, dacă nu recalcitrante în privința sprijinului european pentru Ucraina. În plus, astăzi tranzitul funcțional se referă cu precădere la Republica Moldova, mai ales la zona separatistă nistreană, cu o abordare mai complexă ce ar putea determina efecte secundare importante.
Astfel, luptele grele din apropierea oraşului rus Sudzha, pe unde gazul rusesc ajunge în Ucraina, au stârnit îngrijorări cu privire la oprirea bruscă a fluxurilor de tranzit prin Ucraina înainte de expirarea unui acord pe cinci ani cu Gazprom, pe baza incapacității de a măsura cantitățile ce intră pe teritoriul ucrainean. Ruta de tranzit a gazelor prin Ucraina permite Rusiei să exporte gaze către Europa. Acordul de tranzit urmează să expire la sfârşitul anului, iar Kievul a declarat anterior că nu intenţionează să îl reînnoiască sau să îl prelungească. Totuși la nivelul actorilor comerciali individuali, o soluție poate fi acceptabilă, iar o asemenea soluție vizează zona separatistă. Gazprom a comunicat că tranzitul de gaze ruseşti prin Ucraina către Europa a scăzut cu 28,5%, la 14,65 miliarde de metri cubi anul trecut, de la 20,5 bcm în 2022.
Totuși, pentru moment, Gazprom a declarat joi, 8 august, că va continua să transporte gaze prin Ucraina, iar operatorul ucrainean de tranzit al gazelor susține, de asemenea, că operaţiunile continuă în mod normal. Dar există riscul ca Gazprom să folosească luptele ca o scuză pentru a reduce fluxurile. Operatorul sistemului de gaze al Ucrainei a declarat forţă majoră prin celălalt punct de intrare al rutei de tranzit, Sohranivka, şi a oprit fluxurile în 2022, citând "interferenţa forţelor de ocupaţie în procesele tehnice". Majoritatea ţărilor UE şi-au redus dependenţa de gazul rusesc ca urmare a invaziei ruse din Ucraina. Au fost exceptate, pentru moment, statele ce nu au ieșire la mare și nu pot suplini cu alternative de gaz natural lichefiat propriile resurse, cu precădere Ungaria, Slovacia și Austria. Dintre statele non-UE cu probleme, principalul este Republica Moldova, tranzitul spre Balcanii de Vest făcându-se prin TurkStream, BTE- Baku Tbilisi Erzerum, TAP și TANAP.
R.Moldova şi-a procurat anul trecut tot gazul de pe pieţele europene, lăsând gazul disponibil de la Gazprom pentru regiunea sa separatistă din est, Transnistria. Motivația este supraviețuirea economică a regiunii și evitarea unui colaps peste noapte, eventual în perioadă electorală, dar și furnizarea de energie electrică ieftină de către Centrala Cuciurgan, care alimentează consumatorii din Repubica Moldova, în condițiile absenței variantei alternative de producție sau import de cantități suficiente din Occident, fără a mai vorbi despre prețurile aliniate la piață care ar proveni din Vest. În perspectiva alegerilor prezidențiale din 20 octombrie și a celor generale din primăvara/vara anului 2025, Republica Moldova are nevoie de o relație stabilă și furnizare echilibrată care să continue să vină pentru a evita tangajele în Transnistria și a nu intra în criză.
Totuși cantitățile livrate prin Sudzha au scăzut joi, 8 august, la 1,3 miliarde metri cubi la de la 1,4 miliarde în 7 august și 2 miliarde metri cubi luni, cu circa 12% mai puțin decât de obicei. Gazprom nu a specificat dacă reducerea tranzitului are vreo legătură cu luptele derulate în apropiere sau cu absența controlului asupra stației de măsurare amplasate pe singura conductă funcțională astăzi de gaz. ENTSOG, Rețeaua Europeană a Sistemelor de Transmisie și Operatorilor de Gaz din Europa, a confirmat faptul că tranzitul de gaze din Rusia prin Ucraina a rămas neschimbat. Asta în contextul în care UE a luat decizia de a interzice importurile de LNG rus de la 1 iulie 2024, iar Germania a fost compensată pentru cantitățile luate din Rusia de către Statele Unite. Totuși, fiind perioadă de criză militară și, deci, posibil caz de forță majoră, o schimbare pe acest flux poate interveni oricând.
