Iulian CHIFU // Noile ținte ale agresiunii Rusiei lui Putin în Occident

Nu, nu e vorba despre războiul clasic, convențional, ci despre componenta hibridă a războiului, operațiunile informaționale, dar șitoată pleiada de constrângeri, tertipuri, instrumente sub radar și, în orice caz, sub pragul războiului direct, acțiuni anonime dar și acoperite, sabotaje,spionaj, acțiuni de influență și așa mai departe. Astfel s-a decantat principala țintă nouă a agresiunii Rusiei lui Putin în Occident, cu specific regional și individual, desenat pentru fiecare țară-țintă în parte, dar cu acțiune detaliată în fiecare domeniu, respectiv influențarea deciziei strategice în stat. De aici preocuparea pentru reziliență, de aici nevoia de a contracara aceste acțiuni agresive insidioase - făcute la nivelul societății și al cetățenilor, pe grupuri țintă - și de a obține și menține superioritatea cognitivă la nivelul propriei societăți, a spațiului informațional, cultural,de preferințe, valori și elemente identitare și de coeziune.

Fragmentare, diviziuni, inocularea pseudo-opțiuniloralternative

Doctrina Gherasimov a fost elaborată în urmă cu 10-15 ani și poartă numele după încă-actualul șef al Statului Major al Apărării al Federației Ruse. Ea are la bază următoarea strategie: au fost reunite toate principiile și valorile democratice, pe care populația și instituțiile occidentale le apără și le susțin, au fost toate considerate vulnerabilități ale societății occidentale și, pentru fiecare dintre ele, a fost construit un mecanism, instrumente și operațiuni care să valorifice aceste vulnerabilități.

Astfel, odată ce instrumentarul profita de asemenea valori fundamentale, orice variantă de contracarare urma să se lovească de opoziția naturală a populației occidentale din țara vizată, care apăra masca valorizării acestor principii ale societății democratice de către agresor,creând dificultăți în identificarea instrumentelor potrivite pentru apărare și contracarare. Mai mult, dacă asemenea reacții nu aveau loc, pur și simplu societatea-țintă era schimbată și modelată în mod programatic după chipul și proiectul agresorului, urmând nu numai să nu se mai apere, ci să reacționeze și să facă ceea ce era planificat de către Rusia. În plus, s-a validat războiul nu contra unei armate, contra unui stat, ci contra societăților democratice în întregimea lor.

Așa au fost utilizate libertatea de expresie, libera circulație a ideilor și principiul juridic al contradictorialității în dezbaterile juridice, de a asculta și cealaltă parte. Așa au fost introduse în sistemele informaționale și spațiul public occidental dubiul, semnele de întrebare, chestionarea propriilor valori prin prisma modului în care erau protejate sau se construia prezervarea acestora, eventual prin contracararea agresiunilor ruse și încălcarea aparentă a altor valori din aceeași panoplie. Libertatea de a protesta și de a organiza adunări publice, libertatea de asociere au fost și ele țintă a eșafodajului căutării de instrumente, ca și regulile de formare și funcționare a societății civile și a sistemului organizațiilor neguvernamentale.

Deci obiectivul principal a fost fragmentarea societății occidentale democratice pe baza atacării elementelor de identitate, de coeziune societală, apoi au fost vizate introducerea de narațiuni alternative și promovarea unei pseudo-culturi democratice alternative, de falie, fiind utilizat populismul și nivelul redus de cunoaștere al unor grupuri devenite ținte. Nu pentru a crea neapărat curente și a le utiliza la nivel real, politic, ci chiar numai pentru a crea disensiuni, proteste, contestări și subminarea elitelor societății occidentale.

Populismul a devenit atractiv, alături de ideile de extremă dreaptă sau stânga, conservatoare sau progresiste deopotrivă, pentru a fi utilizate în această întreprindere. Pentru că primul, populismul, crea falii pe teme dihotomice, fără nuanțe și soluții, rupând societatea, în timp ce abordările extremiste au fost utilizate pentru a portretiza drept caracteristică a democrației și sistemului democratic, în întregimea sa, exact aberațiile și variantele respinse de majorități covârșitoare în societate, cu scopul de a obține, pe fond, subminarea și decredibilizarea sistemului și a societății în sine. Prin respingerea și repulsia chiar creată la nivele largi ale populației față de aceste idei extreme, reacții care se extindeau și se amplificau prin tehnici informaționale, a fost construit valul de contestare la nivelul societății care a permis apariția și circulația unor idei care favorizau agresorul și obiectivul său de alterare a deciziei.

Fragmentarea, divizarea, inocularea de idei alternative prescrise și dirijate în cadrul fibrei societății existente mergea spre inocularea contestării sistemului prin intermediul contestării liderilor și a rupturii între cei aleși și conducători. Pe de altă parte, elita naturală a societății era demitizată, desacralizată, contestată și marginalizată și, respectiv, era utilizată în subminarea încrederii în conducători. Desigur, aceste elemente de proiect agresiv și malign veneau pe un fond al situațiilor reale din societate, al dificultăților și al scăderii valorii și forței liderilor aleși.

Este vorba, în principal, despre calitatea partidelor politice, a liderilor politici, principiile de selecție și promovare, atragerea vârfurilor. Toate au dus la o formulă de cenușiu birocratic neangajant lanivelul conducerilor forțelor democratice, pe post de purtători de imagine și de cuvânt ai proiectelor alternative în alegeri și în afara lor, propuneri care nu mai emoționează și nu mai stârnesc pasiuni și atractivitate. Cele două fenomene combinate - subminarea elitelor și scăderea calității și pregătirii liderilor politici în democrații - au dus la ușurarea realizărilor ingerințelor Rusiei în campaniile electorale, în spațiul public și în decizia strategică a fiecărui stat democratic vizat.

Valorile democrației lucrând pentru contracararea ingerințelor în spațiul cognitiv- informațional

Intervențiile Rusiei sunt mult mai sofisticate, mai rafinate și mai elaborate, chiar dacă reclamă mult mai multe resurse, pe care Putin nu le prea are la dispoziție astăzi. De exemplu, o linie de intervenție a Rusiei este fragmentarea intereselor și așteptărilor publicului pentru multiplicarea nevoilor și a cerințelor grupurilor diferite vizate. Acesta este un obiectiv mult mai lesne de atins decât o operațiune informațională clasică,implicând actori externi sau conținuturi produse de inteligența artificială, și se realizează doar manipulând vizibilitatea și relevanța unei teme sau alteia din agendă, utilizând purtători de mesaj naturali și legitimi, fără legătură directă cu agresorul, care-și apără propriile poziții.

Astfel, prin fragmentare, divizare și amestecare a priorităților făcută prin vizibilitate și susținere la nivelul societății, prin amplificarea unor idei specifice ale unor grupuri în detrimentul altora, este obținut un haos total la nivelul priorităților evocate și promovate public,pentru a forța decidenții spre direcții nerelevante sau marginale, afectând principiul prioritizării în decizie. Exemplul cel mai clar al fragmentării îl putem vedea peste Ocean. Moartea bi-partizanismului, marginalizarea moderaților, promovarea în prim-plan a abordărilor extreme și conflictuale, a populismului și ritualului histrionic al blamării celuilalt fac epocă și amenință să blocheze mecanismele democratice de decizie în momente cheie. Vezi amânarea deciziei de finanțare a Ucrainei.

Fragmentarea e utilizată și pentru a epuiza resursele financiare ale statului, dar și pe cele de atenție ale decidenților aleși, care nu au un program, priorități sau linii de dezvoltare ale statului, ci acționează improvizat, doar ca reacție la preocupările societății. Și acesta este un efect secundar al calității reduse a leadershipului în state democratice și al înclinației spre populism – guvernarea cu ochii la mass media și cu ochii la sondajele de opinie. Un proces care duce invariabil la mediocrație și mediacrație în societățile democratice și care ocultează elita și marile teme ale societății, prioritățile reale cu care se confruntă și la care ar trebui să reflecteze.

Deci principala slăbiciune pe care o avem, centrul de gravitate al societăților democratice contemporane, care este atacat și țintit de noile generații de instrumente ale războiului informațional ale Rusiei, sunt ruptura dintre lideri, conducători și cetățeni, între cetățeni și instituțiile statului. Aceasta e adevărata țintă a Rusiei. Atinge încrederea în guvernare și în modalitățile de angajare a coeziunii și rezilienței societale în relația cu un stat. În altă dimensiune, acest atac se reflectă asupra intangibilelor de război, respectiv voința de a lupta, coeziunea, încrederea cetățenilor față de conducători și obiective comune, dizolvarea sentimentului apartenenței la națiune și estomparea oricărei mize pentru apărarea țării și multe altele.

Reacția vizează două nivele concomitent. Primul se referă la identificarea operațiunilor de agresare a societății și contracararea lor informațională și acțională. Cea de a doua, cea mai importantă, este exploatarea cunoașterii, competențelor, creativității societăților democratice pentru a inversa tendințele generate de asemenea atacuri. Înseamnă consolidarea încrederii pe care o avem în valorile democratice, în forța de regenerare și perfecționare a acestui sistem, în redesenarea rolurilor și mecanismelor meritocratice și în readucerea elitei reale recunoscute în prim-planul societății și al deciziilor.

Și mai ales înseamnă o reclădire a încrederii în capacitățile forțelor armate, cele mai bine organizate forțe ale societății, și utilizarea elementelor pozitive de contracarare a acestui tip de acțiuni insidioase într-o fuziune civil-militar în care zona societății civile să preia și să-și dezvolte propriile instrumente de acest tip preluate și adaptate de la instrumentul militar. O nouă generație a relațiilor civil-militar, utilizabilă în această formă de apărare hibridă civilă, este soluția la creșterea rezilienței societale în fața noii generații de instrumente și ținte ale războiului informațional rus. O nouă abordare de tip crisis management colaborativ, cu lecții învățate și bune practici aplicabile în noul context.

Obiectivul absolut: atingerea superiorității cognitive

Ieșirea din spațiul militar de acțiune și crearea la nivelul comunităților și al instituțiilor de anticorpi la acțiunile hibride de nouă generație ale Rusiei este tema cheie. Nu atât realizarea ei, cât în primul rând crearea acceptabilității ei la nivelul societății, în același timp cu menținerea mecanismelor de funcționare și control democratic care să nu altereze sistemul democratic în societățile noastre. Nu este vorba despre aducerea ierarhiei în viața civilă, dincolo de atribuții, competențe și funcții publice. Ci despre sprijinul autorităților civile la toate nivelurile în asigurarea rezilienței și menținerea coeziunii societale și a încrederii.

Să luăm un exemplu concret. O secție de poliție dintr-o localitate situată la distanță de capitală este subiectul unui atac cibernetic prin care e blocat accesul cetățenilor la servicii. În același timp, sunt extrase date și compromise dosare de cercetare relevante pentru siguranța comunității respective. Sunt expuse date personale jenante, prezumate și aflate în cercetare. Încrederea în instituția poliției, în conducerea ei la nivel local, dar și în lideri și decidenți locali și centrali este subminată fundamental. Cetățenii nu au acces la servicii, iar adresarea anterioară către autorități este expusă public, subminând baza de încredere pentru cooperarea cu autoritățile.

Într-o altă locație din același areal statal, un aeroport este atacat și i se invalidează accesul la baza de date și operațiunile digitale. Aeroportul este blocat, identitatea și biletele trebuie verificate manual, nu există personal pentru aceste activități, timpul și costurile cresc, dar mai ales atacul bulversează funcționarea reală a operațiunilor aeroportuare de transport persoane, expunând și date preluate din bazele aeroportuare și ale companiilor aeriene. Rezultatul este haos, neîncredere, blamarea decidenților și a organizării serviciilor defectuoase, subminarea principiilor digitalizării.

Suprapunerea unui set de acțiuni de acest fel vine și amplifică neîncrederea în societatea democratică tehnologizată și în direcția în care, în fapt, decidenții au dus societatea. Dacă acțiunea se multiplică la bănci și accesul la conturi și la bani, dacă intervin și alte atacuri sau scandaluri montate artificial și concomitent, cu organizarea de proteste pe teme diverse, furtuna este perfectă și nu afectează doar conducerea de moment,ci întreaga bază instituțională și conducerea statului în cauză. Iar următorul pas este subminarea și înlăturarea sistemului democratic, ca soluție de ieșire din haos.

Aici, în fapt, Putin și planificatorii ruși reproduc situația Rusiei post-sovietice, epoca Elțîn și nevoia de ordine care nu poate veni, nu-i așa, decât de la un om forte, o figură paternalistă, care are grijă de toate, chiar dacă pentru asta ia din drepturile cetățenilor. Dacă acesta e obiectivul final - exportul de sistem în paralel cu distrugerea democrației liberale - Rusia poate considera că a învins. Nu mai suntem la sfârșitul istoriei lui Fukuyama, pe varianta democrației liberale, ci pe inocularea unui sistem tot mai acceptabil public al formelor autocrate.

Desigur, orice planificare de această factură are probleme majore. Și contracararea se poate face lesne la etapele ulterioare.Dar nu trebuie să ajungem acolo. Simplul fapt de a stârni ideea alternativei autocratice și de a obține grupuri țintă înclinate spre a promova sistemul, mărind acceptabilitatea subminării modelului democratic, este deja o problemă. Deaceea însăși subminarea sub această formă a democrației este o etapă care trebuie oprită și societatea trebuie să aibă toate instrumentele și tot ajutorul pentru a nu ajunge la un asemenea stadiu. Iar aici soluția reală este dobândirea superiorității cognitive în raport cu actorii maligni externi decătre statul-țintă a unor asemenea operațiuni, de către fiecare stat democratic. Aceasta este baza consolidării rezilienței societale.