Iulian Chifu // Dreptate pentru victime și eliminarea impunității lui Putin, Assad și autocraților consacrați

Războiul de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina a deschis o temă largă la nivel internațional legată de răspunderea penală a liderilor, eliminarea impunității și dreptate făcută victimelor. Cazul din Ucraina este cu atât mai grav cu cât cei vizați sunt lideri în Rusia, stat membru permanent în Consiliul de Securitate și fără perspectiva de a fi aduși în fața justiției internaționale. Iată însă că, la nivel internațional, curțile internaționale și justiția in absentia aduc primele cazuri – discutabile încă – în jurisdicția penală împotriva liderilor abuzivi ai statelor implicați în crime de război, crime împotriva umanității, genocidului și altor categorii de crime rămase necercetate formal în propriile jurisdicții și fără autori aduși în justiție.

Tribunalul in absentia de la Paris pentru crimele din Siria

Astfel, marți, 21 mai a început la Paris, în Franța, un proces istoric împotriva a trei înalți oficiali din intelligence-ul sirian, din primul cerc apropiat lui Bashar al Assad, pentru tortură, ucidere și alte crime împotriva a doi cetățeni siriano-francezi, tată și fiu, făcuți dispăruți în 2013, deținuți, torturați și uciși la facilitatea de detenție a aeroportului militar Mezzeh. Suspecții sunt Ali Mamlouk, șeful Biroului Național de Securitate Sirian, Jamil Hassan, fostul director al intelligence-ului Forțelor Aeriene siriene și Abdel Salam Mahmoud, cel care a condus investigațiile la data respectivă, la centrul de detenție al aeroportului Mezzeh.

Cei trei sunt judecați la Paris în cele două cazuri dar, mai larg, pentru numeroase crime de război, crime împotriva umanității, inclusiv omor, tortură, dispariție forțată/răpire, crime sistematice desfășurate de autoritățile siriene la centrul de detenție în cauză și la numeroase centre de detenție din întreaga Siria, vizând omucidere, tortură severă și violențe sexuale. Procesul de la Paris se desfășoară in absentia, fără acuzații care nu mai părăsesc Siria de la începutul războiului civil din 2011, pentru că justiția franceză este una dintre singurele care permite această procedură.

La nivel global sunt circa 80 de procese relative la crimele din Siria, inclusiv contra Stat Islamic, procese care au avut loc, cu diferite deznodăminte, însă în majoritatea există solicitarea ca acuzatul să fie prezent, așa cum se întâmplă în cazurile din Germania. Însă o asemenea condiție aduce în prim plan doar responsabili de rangul 2-3 care se prevalează de circumstanțele atenuante vizând respectarea ordinelor și constrângerilor superiorilor, altfel acuzații confruntându-se ei înșiși cu aceleași tratamente. Dar aceste procese dau totuși o reparație minimă victimelor și mențin ideea de justiție globală vie, precum au și rostul de a elimina ideea de impunitate pe care o transmit numeroasele cazuri fără concluzii și crime neanchetate și nejudecate vreodată.

Dificultățile în asemenea procese sunt enorme, odată ce nu există probe directe și cercetare la fața locului, care vizează în mod particular o crimă sau alta. Totuși sunt utilizate nenumărate probe rezultate din activitatea organzațiilor societății civile internaționale care sprijină martorii și supraviețuitorii, colectează documentație și probe și susțin răspunderea tuturor celor implicați. În cazul Siriei, au fost utilizate fotografii satelitare comerciale, documente ale regimului colectate de către Comisia pentru Justiție și Răspundere Internațională, rapoarte ale Comisiei Internaționale Independentă de Investigație a Națiunilor Unite pentru Siria și din lucrările Mecanismului Internațional, Imparțial și Independent pentru Siria. Plus mărturii, declarații, depoziții.

Curtea Internațională de Justiție și jurisdicția internațională

Un alt instrument internațional împotriva impunității este Curtea Internațională de Justiție a ONU. Și aici e o problemă constantă de jurisdicție, supusă deseori hotărârilor Consiliului de Securitate al ONU, care votează compoziția Curții. Și în acest caz, judecarea cazurilor supuse Curții de către statele membre vizează încălcarea tratatelor și convențiilor internaționale la care sunt parte statele membre, cel puțin cele aflate în conflict juridic. Deci limitările vin de la a fi parte la aceste acorduri, convenții, tratate.

Desigur, există un număr de asemenea acte juridice obligatorii pentru membrii ONU, precum Convenția împotriva genocidului, neproliferarea armelor de distrugere în masă, crimelor de război, care sunt parte ale acestui acquis. Există și componente care nu sunt general obligatorii ci deschise spre semnare și ratificare. De aceea, de exemplu, în cadrul Convenției pentru armele Chimice nu avem o asemenea obligativitate, cu excepția statelor semnatare, chiar dacă vorbim despre arme de distrugere în masă. Atât Siria cât și Rusia sunt părți semnatare, chiar dacă au utilizat acest tip de arme.

Pe această bază, Africa de Sud a deschis cazul de genocid împotriva Israelului pntru acțiunile din Gaza pentru care Curtea Internațională de Justiție a decis că există indicii pentru crima de genocid și a acceptat cazul, iar în această săptămână a ordonat stoparea imediată a operațiunilor militare ale armatei israeliene în Rafah, în sudul Gaza, pe motiv că duc la distrugerea fizică în întregime sau în parte a grupului palestinienilor din Gaza prin condițiile de viață create, potrivit declarației președintelui CIJ, Judecătorul Nawaf Salam, dată vineri, 24 mai. Pronunțarea se bazează pe situația umanitară din Rafah considerată “dezastruoasă,” după ce oficialii Națiunilor Unite au susținut că situația se va accentua și mai tare dacă operațiunea israeliană va continua.

În proces, au fost reținute declarații privind refugierea a peste un milion de palestinieni în Rafah, de unde 800.000 au fost din nou deplasați de la începerea acțiunii israeliene în Estul Rafah. Militarii israelieni au preluat controlul frontierei cu Egiptul, care a blocat, la rândul său, accesul ajutorului umanitar până când va avea un coridor de livrare direct către palestinieni. Curtea a decis și redeschiderea punctului de trecere pentru ajutor umanitar și a notat faptul că evacuările și condițiile de viață oferite de către Israel nu sunt “suficiente pentru a evita riscul imens la care este expusă populația palestiniană”.

Formularea hotărârii lasă loc de ambiguități, ca și pozițiile divergente ale judecătorilor, în privința stopării complete a operațiunii militare sau doar a elementelor care duc la periclitarea vieții palestinienilor. Partea israeliană a respins judecata pe motiv că nu ține cont și nu menționează atacul terorist al Hamas de la 7 octombrie 2023 și nici nu condiționează sau nu face apel la eliberarea ostaticilor reținuți de Hamas în Gaza. Pe de altă parte, susține foarte clar propriile măsuri luate pentru a evita victimele colaterale civile – fapt reclamat și pronunțat anterior, când au fost validate suspiciunile de genocid reclamate de Africa de Sud și alte state asociate cauzei.

CIJ și CPI: mandate de arestare cerute de procuror deopotrivă liderilor Hamas și a conducerii statului Israel

Deși situația e încă ambiguă, cu certitudine judecata Curții Internaționale de Justiție reclamă din partea Israelului un set de măsuri care să schimbe natura sau felul în care este purtată operațiunea militară din Rafah de către IDF, Forțele de Apărare Israeliene, pentru a evita ca situația să intre sub incidența Convenției privind genocidul, care a fost deja invocată și este sub anchetă judiciară în fața Curții. Iar decizia face o presiune suplimentară asupra Tel Avivului, deja supus unor reacții de către aliați și inamici sau state terțe.

Pe aceleași coordonate, tot săptămâna trecută Procurorul General (britanic) al Curții Penale Internaționale, Karim Khan, a cerut la Haga luni, 20 mai, eliberarea mandatelor de arestare deopotrivă pentru liderii Hamas Yahya Sinwar, șeful militar din Gaza, pentru șeful biroului politic al mișcării, Ismail Haniyeh și pentru șeful ramurii militare a Hamas, Mohammed Deif, dar și pentru Prim ministrul israelian, Benjamin Netanyahu și pentru Ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant pentru crime de război și crime împotriva umanității legate de atacul din 7 octombrie și de războiul din Gaza care a urmat.

Crimele invocate în sarcina liderilor israelieni au fost înfometare ca armă și blocarea ajutorului umanitar destinat populației civile din Gaza. În subsidiar, principala vină adusă părții israeliene este ignorarea protejării civililor și considerarea tuturor palestinienilor deopotrivă cu Hamas, ca responsabili, în contextul utilizării extinse a scuturilor umane și locurilor publice civile de către Hamas pentru activitatea militară, precum spitale, școli, cartiere de locuit. Decizia Curții Preliminare asupra mandatelor va dura câteva luni bune până să fie adoptată. Liderii Hamas sunt judecați pentru atacul din 7 octombrie, omoruri, răpiri, luare de ostatici, crime sexuale și multe altele.

Acțiunea a fost primită în principal cu un strigăt de protest de către oficialii israelieni și americani, dar a fost aplaudată de Franța și Belgia, în timp ce Germania a anunțat că, dacă este emis mandatul de arestare pentru premierul israelian, îl va pune în aplicare. Pe de altă parte, Statele Unite au suspendat un transport de arme către Israel de frica de a nu fi utilizate în Gaza și că ar putea răni civilii de aici, fiind consecutiv recunoscut chiar de către Președintele Joe Biden faptul că unele dintre armele livrate au fost utilizate și au făcut victime civile în Gaza, SUA fiind principalul furnizor de arme către Israel.

În ciuda presiunii în creștere asupra Israelului de a opri ostilitățile din Gaza, premierul Benjamin Netanyahu a susținut că țara sa se va apăra chiar dacă va fi forțată să stea singură în fața Hamas și a aliaților săi. Uciderea a 1200 de israelieni civili din sud și luarea a 250 de ostatici ar fi incompatibilă cu orice stopare a ostilităților până la eliminarea Hamas, în condițiile în care acțiunea este considerată un act de auto-apărare. Totuși războiul din Gaza a făcut circa 35.000 de victime, e adevărat numărătoare aparținând Ministerului Sănătății din Gaza controlat de Hamas.

Controversele justiției internaționale: ieșirea din singularitate a lui Putin

Dreptul la auto-apărare al statelor este garantat de către Carta ONU, dar nu este absolut. Aici proporționalitatea în război joacă un rol important, ca și protejarea civililor necombatanți. Cazul CPI este extrem de complex și introduce noi teme în dezbaterea legată de justiția internațională și răspunderea pentru fapte de natură penală. Mai ales că duminică, 25 mai, Hamas a lansat tiruri din Rafah către centrul Israelului, în regiunea Tel Aviv.

Dar poate cele mai relevante întrebări vizează impunitatea și responsabilitatea liderilor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU și întinderea acestei lipse de capacitate de tragere la răspundere a acestor lideri, mai ales dacă statele lor nu sunt parte a Convenției legate de jurisdicția Curții Penale Internaționale. Astfel, în cazul lui Vladimir Putin, a putut fi emis mandat de arestare pentru deportarea copiilor ucraineni în Rusia, darea spre adopție forțată în familii ruse dar nici o instanță nu a putut aborda tema crimelor de război, genocidului, crimelor împotriva umanității produse în timpul atacului din 24 februarie 2022 și ulterior.

Mai mult, și în acest caz, și în cazul Assad, nu există perspectiva de punere în aplicare a unor eventuale acte ale justiției internaționale, cu excepția cazului arestării pe teritoriul unui stat parte la convențiile internaționale aferente. Impunitatea rămâne principala problemă, pe care fiecare dintre liderii vizați, Assad și Putin, ca și camarilele din jurul acestora, din cercul lor apropiat, speră să o negocieze la momentul stabilirii formulei de pace finală.

Altfel, chestiunile legate de probatoriu, martori și protecția acestora, jurisdicție și participarea acuzaților la procese, cu posibilitatea de a se apăra, justiția in absentia și multe altele afectează teribil rezultatele proceselor, fiind în miezul dezbaterilor privind doctrina și principiile justiției libere, corecte, imparțiale. A principiilor apărării competente și depline, cu respectarea drepturilor procesuale ale acuzatului penal. Ca și a libertății anchetării și producerii probelor necesare, când e vorba despre spații de război dar mai ales de jurisdicții autoritare, în care cei vizați sunt membrii regimului și chiar liderul lor.

Problema cea mai importantă adusă în discuție de către solicitările Procurorului General al Curții Penale Intrnaționale ține de scoaterea din izolare a lui Putin prin alăturarea sa unui lider al unui stat democratic, Premierul israelian Netanyahu. Dacă până la această oră exista un nivel de prestigiu indiscutabil și o relevanță majoră a mandatului de arestare al lui Putin, alăturarea unui posibil alt nume pe lista mandatelor, chiar simpla cerere a procurorului, ca să nu mai vorbim despre statutul profund diferit al celor două cazuri afectează exact elementele de legitimitate și credibilitate aferente instituției și prestigiul său. Pentru că, în cazul Netanyahu, a existat provocarea și vina directă legată de atacul terorist din 7 octombrie, indiscutabil. O crimă de natură teroristă, neprovocată. E adevărat, aici se discută despre proporționalitatea în acțiunea militară și evitarea victimelor secundare civile, în contextul de gherilă urbană caracteristic în Gaza.

De partea cealaltă, Putin este agresorul, a generat un război pe scară largă la adresa vecinului său fără motiv, și a creat un mecanism cinic prin care copiii ucrainenilor sunt îndoctrinați și pregătiți militar pentru ca, în timp, să fie aduși ca soldați să lupte împotriva propriei țări. Lucru interzis de toate convențiile de la Geneva care cuantifică dreptul războiului, dar care nu au ajuns să determine un proces și crearea sau funcționarea unui Tribunal Internațional pentru Ucraina, chiar dacă aici probele sunt mult mai clare, mai prezente, colectate, sortate și pregătite, cu vinovați direcți, dar și cu responsabili politici și militari pentru ordinele date.