Iulian Chifu // Când independența de stat este egală cu votul DA! la referendumul de integrare europeană

Independența de stat a Republicii Moldova, celebrată la 27 august, este echivalentă cu votul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. O să întrebați de ce? Pentru că semantica joacă, în fapt feste, și pentru că independența se referă la ruperea de ceva, de principiu de un imperiu, de un opresor, de o putere dominantă. Nu există, semantic, independența per se, ci independența față de cineva. În cazul de față, a fost vorba despre independența republicilor unionale față de Uniunea Sovietică, față de imperiul condus de Rusia, care a intervenit după puciul de la Moscova ce dorea să reîntărească o Patrie Sovietică muribundă. Rezultatul a fost desființarea URSS și trimiterea la pensie a lui Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS, de către statele membre, în primul rând fondatorii Rusia, Ucraina și Belarus prin primii președinți, Boris Elțîn, Leonid Kravchiuk, Stanislav Shushkievici.

Bătălia semantică pentru simboluri și înțelesuri

Înainte ca războiul informațional să facă furori în actualitate, după apariția social media și capacitatea oricui de a ajunge la orice cetățean ce deține un dispozitiv electronic de comunicație online, bătăliile pentru simboluri au jucat acest rol. Și o parte importantă din simbolistică s-a referit la semantică, la modul în care au fost pronunțate sau prescurtate nume și reprezentări de locuri, cu adânci semnificații în privința relevanței politice și a ideilor din spatele cuvintelor banale din dicționar.

Și nu mă refer aici la deja banalele dispute progresism versus conservatorism – cu etichetarea în consecință și declararea nefastă a ideilor conservatoare și apreciativă ideea progresismului ca provenind de la progres, cu ignorarea faptului că perspectiva poate fi alternativă de progres sau regres, și că nu tot ceea ce e nou este și necesarmente bun, bun în forma aplicată sau bun pentru că este altceva și înseamnă schimbare. Bătălia progresiști/conservatori, ca și cea realiști/idealiști sunt clasice și discutabile pentru cât timp există bătălia de idei în spațiul dialogului și a dezbaterilor.

Mutatis mutandis se întâmplă, însă, cu simbolistica la nivel semantic. Astfel, renunțarea la un termen din numele statului, de exemplu Bosnia-Herzegovina, și formularea simplificantă dar și simplistă drept Bosnia, are, de fapt profunde semnificații politice. Este, în fapt, o renunțare la componenta croată a statului, asta în condițiile în care cea sârbă lipsește cu desăvârșire din cadrul numelor statului tri-etnic cu capitala la Sarajevo – tot o indicație a independenței față de fosta Yugoslavie, dominată de Serbia. Apoi tot în regiune avem cazul Kosovo și Metohia, provincia autonomă, apoi cu autonomia desființată, din cadrul Serbiei, din care a rămas doar Kosovo în formula independenței auto-declarate față de Serbia, și recunoscută de un număr mare de state, fără România.

În aceeași categorie se înscrie și numele orașului Cluj Napoca, din care a rămas numai Cluj, fără simbolul latin și legătura cu România latină. A fost o decupare care a menținut preferențial doar componenta bi-etnică, cu amprentă maghiară, pe motiv de simplificare și pentru că așa se numește județul. Totuși exagerările naționaliste ale lui Gheorghe Funar au fost cele care au împins spre o asemenea amputare nedorită.

Pe același calapod, putem vorbi despre numele statului din stânga Prutului, Republica Moldova, nu Moldova. Pe motivul simplificării, dar și al numelui în limba engleză – deși există fără dubii Republic of Moldova – această simplificare ascunde opțiunea asocierilor cu politicile moldoveniste care văd în Republica Moldova altceva decât o fostă provincie românească a principatului românesc Moldova, și ea ciuntită și împărțită de Stalin și dată parțial la Ucraina. Moldova este un principat istoric românesc, cu capitala la Suceava, Roman, Târgu Neamț/Cetatea Neamțului, în final la Iași – niciodată în istorie în stânga Prutului sau la Chișinău – sau actuala provincie românească Moldova, de două ori mai mare teritorial și de două ori și jumătate mai populată decât Republica Moldova sau restul teritoriilor din Basarabia istorică dimpreună.

Iar peste toate, România a recunoscut statul Republica Moldova, așa apare și în declarația de independență, unde a supraviețuit referirea la limba română ca limbă vorbită, nu “moldovenească”, păcat că identitatea de român nu a fost trecută în această declarație.

Independența de stat față de URSS. Opțiunea occidentală

Independența de stat a Republicii Moldova a fost concomitentă cu declarațiile de independență ale celorlalte state unionale, cu mențiunea balticelor care au anticipat momentul. Dar a fost Independența față de URSS, față de Imperiu, nu o indepenență per se. Deci Independența de stat a Republicii Moldova a fost din start una față de Est, față de Rusia și Imperiul rus sub toate formele care o asupriseră, Țarist, Sovietic, acum comunist în disoluție. Iar aici, măcar la 27 august, orice cetățean al Republicii Moldova ar trebui să recitească Declarația de Independență care spune următoarele:

“PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria - parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

Deci din start declarația de Independență a Republicii Moldova este întemeiată pe denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov – inclusiv de către Sovietul Suprem al URSS – și pe dorința de a inversa rezultatele acestuia, anexarea Basarabiei la URSS, măcar în ceea ce privește Republica Moldova(sovietică la acea vreme) deci este o independență față de URSS. Și o orientare democratică, occidentală, alături de România și statele democratice ale lumii.

A discuta astăzi subiectul în termenii ralierii la CSI sau a prieteșugului vinovat în relația cu Rusia, ar trebui să recitească Declarația, care continuă:

“CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.”

Deci în Declarația de Independență avem și ruperea de URSS și Rusia, moștenitoarea la tratate, dar și solicitarea imperativă a noului stat suveran pentru retragerea trupelor sovietice/ruse de pe teritoriul său național. Rezoluția Adunării generale a ONU pe această temă vine natural, fiind legată direct de declarația de independență care se referă la plecarea Rusiei de pe teritoriul național.

Tocmai din toate aceste considerente, susțin că oricine celebrează independența Republicii Moldova la 27 august, trebuie musai să voteze DA! la Referendumul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Mai ales că Uniunea Europeană este o organizație de state suverane și independente, iar Republica Moldova intră cu această calitate, pe care nu o pierde așa cum și-a pierdut existența, identitatea națională, elitele și cetățenii în deportările sovietice și în Gulag, în închisori politice și decizii arbitrare ale Moscovei despre viața și existența ei și a cetățenilor români băștinași pe aceste meleaguri.