Dumitru CRUDU // Noi am învins
Un sentiment intens de bucurie m-a cuprins în dimineața zilei de 21 octombrie, după ce noaptea mi s-a prăbușit cerul în cap. Lumina zilei a spulberat întunericul decepției, venind cu cea mai fericită veste a lunii octombrie, că sfârșitul acestui an nu e și sfârșitul lumii și nu e un capăt de drum pentru speranțele noastre că țara în care trăim o să adere mai devreme sau mai târziu ( noi nădăjduim că asta se va întâmpla în curând) la Uniunea Europeană. Spectaculoasă răsturnare de scor a fost un miracol. Cei care nu cred în Dumnezeu, ar trebui să înceapă să creadă începând cu dimineața zilei de 21 octombrie. Eu văd în ceea ce s-a întâmplat în prima dimineață de după alegeri mâna lui Dumnezeu. Când părea că ne înghite bezna Moscovei, s-a produs o mare minune și am învins. Da, da, anume ăsta e verbul pe care ar trebui să-l folosim: am învins. Să nu ne fie rușine să-l utilizăm și să nu încercăm să-l înlocuim cu altul, pentru că nu există un altul mai potrivit pentru a descrie rezultatul referendumului: am învins. Nu, nu e o victorie a lui Pirus, ci e o victorie în toată legea, e victoria noastră, a tuturor celor care ne pasă de soarta acestei țări și a locuitorilor ei. Flacăra speranței am protejat-o cu palmele noastre- palmele a 750075 de oameni din toate colțurile țării și a lumii- ca să n-o stingă vânturile urii, care bat din Kremlin. Și am reușit.
20 octombrie a fost o zi a solidarității, dragostei și a prieteniei.
Eu nu am să uit niciodată această zi, în care am fost de dimineață și până seara târziu împreună cu scriitorul francez Lionel Duroy, cu profesoara ieșeană Lotus Havarneanu, cu colega mea de la revista Timpul din România, Maria Ivanov și cu Elena Frunze- Hatman.
Pentru a merge să votăm, am străbătut jumătate de țară, cu Lionel Duroy la volan și cu Lotus și Maria în aceeași mașină.
La Ungheni m-a luat cu mașina Augustina Visan și m-a dus la Flutura, unde am votat, iar Lionel a dus-o pe Maria la Cuhnești.
Apoi ne-am reîntâlnit pe drumul dintre Fălești și Pârlița și ne-am întors împreună la Chișinău.
Pe data de 20 octombrie am ajuns acasă pe la unsprezece seara, obosit, dar cu conștiința împăcată, pentru că am votat, iar dimineață am înțeles cât de importante au fost și voturile noastre, am înțeles că fiecare vot a contat.
Ziua de 20 octombrie a fost a prieteniei și solidarității. Un scriitor francez ne-a dus cu mașina unei profesoare din Iași în diferite colțuri ale țării pentru a vota animați de o mare dragoste pentru țara noastră și pentru viitorul ei european, și de un uriaș sentiment de solidaritate.
Eu cred că soarta țării noastre s-a decis la aceste alegeri. Votul de la referendum a smuls țara noastră din brațele Moscovei și i-a redat libertatea.
Acum mai avem un hop de trecut, cel de pe 3 noiembrie, când va trebui să ieșim cu toții la vot, pentru a nu le permite inamicilor noștri să ne stingă flacăra speranței pe care am protejat-o cu toții pe 20 octombrie.
Alegerea pe care va trebui s-o facem va fi între Kremlin și Europa.
Eu aleg Europa.
