Dumitru CRUDU // La o partidă de vânătoare în Munții Carpați
Până i s-au obișnuit ochii cu lumina din local, un chelner înalt, îmbrăcat în straie naționale, a condus-o într-un separeu, unde Iulian stătea de vorbă cu patru prieteni de-ai lui, cărora ea le-a strâns pe rând mâinile în timp ce dădea roată mesei. Fiecare dintre ei a ținut să se scoale în picioare și să-i spună câteva cuvinte tandre. Cel de-al patrulea și-a lovit mobilul cu cotul exact când ea i-a întins mâna. Fata rămase cu mâna întinsă, pe când respectivul își căuta telefonul sub masă. Văzând cât de penibilă devenea situația, Iulian a îmbrățișat-o, a pupat-o pe obraz și așezat-o pe scaunul din dreapta sa. Apoi au mâncat și au mers la vânătoarea de cerbi, din Carpații de curbură. Când au ieșit din restaurant, li s-au alăturat și alții. Un alai lung de mașini a părăsit Brașovul, bărbații de la volane claxonând, cântând și fluturând din mâini prin geamurile deschise.
Gloata aia de oameni, cu câinii la picioarele lor, s-au împrăștiat prin pădure, făcând o gălăgie de nedescris, pe când ei stăteau ascunși într-un adăpost din vârful unei stânci, Iulian cu arma la ochi, culcat pe burtă pe o blană de urs și ea plictisindu-se de moarte în spatele lui, cu o țigară neaprinsă în mână, pentru că Iulian nu i-a permis s-o aprindă, ca fumul ăla de țigară să nu-I dea de gol.
Mai întâi, a auzit un tropăit înfiorător. Apoi i-a văzut, galopând furioși către ei. Nici prin cap nui-ar fi putut trece că puteau să fie atât de impetuoși și de sălbatici. Uriași, cu capetele acoperite de aburi, scoteau un zgomot infernal.
În timp ce Tanței îi clănțăneau dinții în gură, Iulian era foarte calm și chiar zâmbea pe sub mustăți, cu toate că turma aia de cerbi era din ce în ce mai aproape. Era tot mai aproape și mai aproape și el nu întreprindea nimic, spre marea disperare a fetei, care păli la față. Era la zece pași de ei și el se scormonea într-o ureche. La nouă pași, la opt, la cinci, la patru, alergând din toate puterile spre ei ca primii să-i spintece cu coarnele lor ascuțite, iar următorii să-I strivească sub copitele lor de fier. Clătinându-se încolo și încoace, Tanța și-a închis ochii și a început să țipe, părându-i rău doar de un singur lucru, de ce naiba n-a rămas cu Alexandru, căci acesta nu ar fi expus-o niciodată unui asemenea risc drăcesc, de ce a trebuit neapărat să-l schimbe și cu cine, cu dementul ăsta?
Când părea că nimic nu mai putea să-I împiedice pe cerbi ca să-I facă zob cu coarnele și copitele lor ucigașe, Iulian a tras primul foc, urmat de o canonadă în toată legea, împușcăturile detonau din toate părțile, un adevărat foc încrucișat. Mai mult de frică decât de curiozitate, Tanța și-a deschis ochii plânși. Sub privirile ei hăituite, a văzut cum s-a prăvălit primul cerb, chiar la picioarele lor. Apoi al doilea și pe urmă al treilea și tot așa mai departe. Niciunul n-a scăpat. Cerbii ăia frumoși cu copitele îndreptate spre ei cădeau ca secerați unul după altul și fiecare dintre ei îi împroșca cu sângele lor fierbinte. O baie de sânge. În timp ce cerbii se prăbușeau la picioarele lor împroșcându-i cu sânge, ea se gândi că sângele ăla parcă ar fi plouat din cer. Ploua cu sânge. Ploua cu sânge peste ei. O fântână arteziană de sânge pe steiul ăla ascuțit. Deși erau morți, cerbii mugeau. Continuau să mugească și morți și ea nu-și putea explica acest fenomen, dar și-a explicat altceva, de ce îl preferă pe Iulian lui Alexandru și de ce niciodată nu se va mai întoarce la poetul ăla lălâu și nătăfleț din Basarabia care naiba să știe de ce s-a oploșit la Brașov. Privindu-I pe cerbii măcelăriți la poalele stâncii ăleia abrupte, a avut o iluminare, că Iulian și numai Iulian e iubitul ăla ideal pe care l-a căutat toată viața.
După, au urcat pe un munte și mai înalt, pe cel mai înalt munte din zonă, un munte golaș, unde au dat de o cabana stingheră. O cabana pierdută în creierii munților, nici nu știu cum de a putut fi construită acolo. Cheia se afla sub pragul ușii. A intrat după Iulian, uluită că în cabana aia totul putea fi atât de curat și de îngrijit. Iulian a făcut focul, și brusc ea s-a destins și a început să zâmbească. Murdari de sânge din cap până în picioare, el s-a opus să se spele. Au făcut sex. Sexul fiind cireașa de pe tortul acelei seri. A tăvălit-o direct pe podea, pe blănuri de urs, în acea cabană cocoțată pe creasta vârfului Strigoilor, chiar pe buza unei prăpastii fără fund. Ceea ce nu a avut niciodată cu Alexandru, I s-a întâmplat cu Iulian. A avut orgasm. Dar nu numai unul, ci trei. Trei orgasme.
În cabana aia de lemn cu ferestrele dând spre hăul prăpastiei, a avut primele ei orgasme de când făcea sex pe acest pământ.
Ori de câte ori simțea venind un nou climax, urmat de explozia aia de plăcere și desfătare, ea nu știa dacă se prăbușește cu adevărat în prăpastie sau pur și simplu avea un nou orgasm. Așa ceva nu mai trăise niciodată.
Când au coborât din munți începu să ningă, iar când au ajuns în oraș, ploua. Chiauni de somn, nu voiau decât un singur lucru: să doarmă. Să se bage în pat și să doarmă. Mult. Toată ziua. Și apoi toată noaptea după aia din nou toată ziua. Iulian a contramandat toate ședințele din redacție și au mers să se culce în vila mătușii ei din America, unde urmau să-și petreacă zilele și nopțile de acum încolo.
De două zile Alexandru o zbârnâia continuu la telefon și ea nu-i răspundea. Afară ploua cu găleata. Ud ciuciulete, el o aștepta în fața vilei mătușii ei. Când l-a văzut, ea i-a cerut lui Iulian să mâne mașina mai departe, să nu se oprească, iar el a înțeles de ce.
La el nu puteau merge că Iulian era căsătorit și au mas la cel mai scump hotel din oraș, unde au dormit două zile și două nopți non-stop.
A treia zi, au vrut să facă dragoste și lui nu i se scula. Au dat drumul la televizor, și zapau în prostie de la un canal la altul, până au dat peste unul unde se povestea cum sunt vânați cerbii în Siberia. Lui I s-a sculat imediat și au făcut sex toată ziua, iar toate partidele alea de sex se terminau apoteotic pentru ea, cu un nou orgasm, cu mult mai desfătător decât toate pe care le-a avut până atunci. Atunci îi și veni ei ideea să asemene sexul cu o partidă de vânătoare.
Odihniți și fericiți, au ieșit a doua zi dimineață din hotel, Iulian a mers la redacție, iar Tanța acasă, la mătușa ei.
În fața căreia Alexandru o aștepta cu telefonul mobil în mână, cum îl așteptase și luni, când ei au coborât de pe muntele Strigoilor. A mers în marșarier și a sărit în grădină, intrând în casă pe fereastră.
Alexandru o aștepta în drum.
