America, între criză și revoltă. Expert român: Toată lumea așteaptă momentul în care protestele vor ajunge în centrul SUA
El spune că protestele s-au declanșat deja în unele zone fiefuri ale democraților și toată lumea așteaptă momentul când vor atinge partea de centru a SUA, în statele sărace, scrie TVR Moldova.
Constantin Uzdriș: Stimate Domnule Măreșan, bună dimineața la dvs., bună ziua la noi. Vorbim în data de 8 aprilie 2025, la câteva zile după ce Donald Trump a anunțat taxe și supra-taxe pentru, practic, toată lumea. Spuneți-ne, vă rog, în primul rând, așa se face America Great Again sau totuși este un capriciu personal la dl Trump?
Marius Mureșan: Nu este un capriciu personal la dl Trump. Această teorie urmărește scopul declarat ca taxele să aducă prosperitate în Statele Unite. Ieri, chiar Donald Trump, într-un interviu la Casa Albă, a spus că America a avut din 1890 până în 1917 cea mai mare și mai bună perioadă din viața Americii, „The Golden Age”.
El tot se referă la „Golden Age”, dar uită să spună alte lucruri. Eu am studiat era „Golden Age”, puțin chiar mai bine, și am spus la mai multă lume, chiar acum câteva luni, că dl Trump este un fan al fostului președinte McKinley. Ați văzut că a dat numele acestui președinte unui munte din Alaska. Din păcate, McKinley a fost împușcat în 1901. Dacă ne uităm la cele două modele, o să vedem niște asemănări foarte apropiate, foarte egale.
McKinley avea de asemenea în spatele său niște moguli. Bine, la vremea respectivă, vorbim de J.P. Morgan, Rockefeller și de alții. Dacă ne uităm acum, la fel, este același lucru. Oameni mari, oameni de afaceri, în alte timpuri, alte domenii. Discutăm acum de IT, de zona nouă, zona verde, cum ar fi dl Musk, cum ar fi dl Peter Thiel. Și dânsul cam asta se spune, tot mai mult, tot mai mult.
Numai că dl Trump uită să spună că, de fapt, în „Golden Age”, da, America a crescut, dar nu putem compara America din anii 1800 – începutul anilor 1900, când nu era descoperită nici 30%. În centrul SUA nu era descoperit nimic, s-a venit cu căi ferate, dar populație era puțină, mă refer la oameni de rând. În acea perioadă, au fost trei crize, dintre care putem spune din 1907, Marea Panică, atunci când America a pierdut în 3-4 zile cât a acumulat în 10-15 ani. Uitați-vă, cam ce vedem acum. Ați văzut cât au căzut bursele numai în câteva zile.
Constantin Uzdriș: Ce efect imediat vor avea anunțurile președintelui Trump în opinia Dvs.?
Marius Mureșan: Ca efect imediat, vedeți, joi și vineri, 3,2 miliarde de dolari s-au evaporat. Aproximativ din 20 ianuarie, atunci când a fost instalat, vreo 9,4 triliarde s-au evaporat. Lumea zice că e bursă, trece sau și dânsul minimalizează situația asta. Numai că banii aceștia sunt ai unor funduri private de pensii, vin de la sindicate.
Acum trei săptămâni, am văzut sindicatul profesorului în America, un sindicat puternic. Au cerut imperativ celor de la BlackRock să iasă de pe expunerea cu Tesla. Era vorba de vreo 4 miliarde și ceva. De ce? Nu neapărat ca o problemă politică din și cu zona din care provine Donald Trump. Nu, nu este problema asta. Oamenii s-au speriat și vedeți că lumea este speriată.
Ieri, piața la un moment dat s-a blocat. La un moment dat, dacă vă uitați puțin pe graficele de ieri, au pornit urât, destul de urât, în roșu. Pentru luni, este o problemă când începe așa și, după aia, au început să crească și s-au stabilizat. Nici nu au mai urcat, nici nu au mai coborât.
De ce? Pentru că au venit informațiile, trei informații mari peste weekend. Una a fost a dlui Musk de la Tesla, care a spus că ar fi de preferat cu Europa și America să existe un tratat în care să fie taxare zero. După o zi, a venit doamna șefă a Comisiei Europene și a spus că cel mai bine pentru America ar fi lucrul ăsta și pentru Europa în același timp.
Ulterior, a apărut o postare pe platforma X, o scrisoare a domnului Altman. Dl Altman este un guru de pe Wall Street. El a spus cu subiect și predicat președintelui, atenție: Voi ne băgați într-o eră glaciară a investițiilor. Ce înseamnă asta? Unu, să nu mai investească nimeni, să ai probleme la încredere, pentru că piețele financiare înseamnă multă încredere. Când s-a dus încrederea, greu o readuci înapoi. Și, doi, omul când se apucă să investească în bursă, stă cu un pic de frică.
În momentul în care ai frică și degetul începe să-ți tremure pe mouse când să cumperi, în momentul ăla ai pierdut și trebuie să fii sigur ce faci. Uitați-vă ce a apărut. Acum am citit o știre destul de interesantă. A venit ieri Donald Trump și a spus că suntem de acord cu Europa, dar trebuie să cumpere de la noi o valoare de 350 de miliarde de dolari energie.
Ce înseamnă energie? Energie, gaz, lichefiat. Petrol, nu prea cred eu, cum se zice, probabil, și petrol, dar Europa are petrol. Norvegia are petrol cât vrea. Norvegia nu vinde Europei cât poate să ducă. Uitați-vă că a început și el să negocieze. Ăsta este stilul său. Negocierea, dar negocierea de pe poziții de forță. Deci, el nu știe altfel. Ăsta este un sistem patentat nu neapărat de el.
El a lucrat foarte mult în anii 80 pe piața construcțiilor din New York. Erau 2-3 antreprenori care voiau să construiască.
Constantin Uzdriș: Dar care este feeling-ul cetățeanului de rând? Ce s-a întâmplat cu coșul de consum al americanului după impunerea acestor taxe.
Marius Mureșan: Oamenii au început să nu mai cheltuiască. Eu am un bancher în casă, soția mea lucrează la una dintre cele mai mari bănci din lume. Și îmi spune, uite, măi, conturile unde pun oamenii banii deoparte cresc. Cresc vertiginos.
Deci, înseamnă că omul începe să se gândească de două ori înainte să arunce banii pe piață. Prețurile au crescut, acum încă nu vedem efecte. Acum este celebra frază cu ouăle în America. Așa este de la 1.50, chiar am văzut duminică într-un magazin, erau 4.79, deci, 5 dolari.
Asta nu este din cauza crizei aici, dar este o problemă pentru că am avut sau mai avem încă gripa aviară. Oricum în perioada decembrie-ianuarie creșteau la prețuri pentru că iarna, dar așa de mult și așa timp lung nu am avut niciodată. Atunci era două-trei săptămâni și revenea înapoi. Acum suntem deja de peste două luni, două luni jumătate și prețurile au rămas tot acolo.
În rest, să știți că prețul încă nu se vede. Am primit și eu niște rapoarte ieri la mașini. O să fie un pic de durere, pentru că (...) aproximativ 62% din piese se fac în altă parte, fie în Mexic, fie în Canada, fie chiar în Europa. Aici, lângă mine, am, nu departe, în Carolina de Sud, eu sunt în Carolina de Nord, la vreo 300 de km, este cea mai mare fabrică de SUV-uri BMW.
Cele mai multe mașini cu indicele X la ei se fabrică doar aici. Vă dați seama că sunt deja prea scumpe și nu le mai cumpără nimeni. Nu ne putem bate cu concurența. O să vedem. Benzina pentru noi este bine, a scăzut. Un galon care are 3,78 litri este undeva la 2,60. Eu de mult l-am mai văzut în America. Atunci, până prin 2012, după aia tot în sus s-a dus.
Pentru omul de rând, deocamdată, nu se simte nimic, dar este altceva în societatea americană. Mocnește nemulțumirea. Oamenii sunt speriați. Oamenii nu știu pe ce cale să o ia. Vă spun că eu am și ceva afaceri în construcții, nu neapărat construcții, investiții în construcții.
Vreau să spun că piața de investiții în real estate a căzut complet. Eu am clădiri din septembrie care nu s-au mai cumpărat. Înainte, discutam două zile - maxim două săptămâni să vând o clădire. Vă dați seama? Și lumea e speriată. Și de ce? Pentru că nu se mai vând.
Pe de o parte, este vorba și de taxele pentru credit, să spunem așa, de dobânzi. Sunt mari, am ajuns la 7%, 6%, 8%, 7%. Pe de altă parte, lumea nu e sigură. Când cumperi o casă în America, o cumperi pe 30 de ani. Nu știi ce faci mâine în momentul ăsta. Discutăm nu de zece ani, discutăm de o zi, două, o săptămână, două, nu știe spre ce se merge. Asta însă creează panică și asta înseamnă omul să nu mai cumpere. Vă dați seama, e speriat.
Au început proteste undeva în nordul Americii, încă nu sunt de luat în seamă pentru că alea sunt fiefuri democrate și în California. Au fost peste câteva milioane în drum adunați toți împreună. Sunt fiefuri democrate.
Probabil este normal un pic să facă ei primii. Problema este când se ajunge în restul statelor. Sunt state care sunt sărace în America, undeva în centrul Americii, în momentul în care încep acolo proteste, atunci este normal să ne uităm. Deocamdată, este de urmărit. Cam asta este radiografia mare spusă la ce se întâmplă aici.
Sunt multe chestii minore. Vă dați seama acum probleme mari cu angajările la stat. Vă dați seama acolo ce drame sunt. Eu am un vecin care nu lucrează la stat, lucrează la o firmă privată, una dintre cele cele mai mari filme farmaceutice din lumea asta. Este un manager, în cercetare lucrează. Acum aproximativ două-trei săptămâni, într-o vineri, m-am întâlnit în fața casei cu el și l-am întrebat ce probleme are.
Zice, da, trebuie să dau 18% din oameni afară. El este un pic mai sentimental de felul lui. Asta este, ce să faci? Mergem înainte. Dar gândește-te că oamenii ăia, toți, au familii, au credite de plătit și așa mai departe.
A venit o doamnă la mine și mi-a spus, domnule, de patru luni, mi-am luat casă. Zice, ajung să nu mai pot plăti pentru că cu asistența socială și șomajul, să spunem așa, care e vreo opt luni, e nici jumatate, nu știu dacă e 1.600 de dolari. Gândiți-vă că o chirie în momentul ăsta în America, la mine, în Carolina de Nord, un apartament cu o cameră, studio, cu o cameră închisă, să spunem așa, a ajuns la 1.800 de dolari pe lună. Discutând despre o chirie, gândiți-vă că doamna aia primește 1600.
Gândiți-vă că o casă de 350.000, în medie vorbesc, cât e pe aici, ajungi să plătești rată undeva la 1500 - 1600 de dolari plus sigurări. Dacă mai punem impozitele care anul trecut în perioada democrată au crescut la noi în zonă cu 61%. Atenție, nu vorbim de 5 sau 10 vorbim de 61%.
Eu am spus atunci democrația aici va pierde. Nu poți să vii să pui taxă de pe un an pe altul 61%. Și, gândiți-vă, acolo ai ajunge la peste 2000 de dolari. De unde? Aici o să vedem efectele astea. Eu sper să fie mai atenuate undeva în iunie-iulie.
Turismul a căzut. Vă dați seama, miile de locuri de muncă din Florida, de exemplu, un stat în care turismul este aproape cât în toată Europa, în Paris, și încă vreo două orașe. Vă dați seama ce lovituri sunt acolo? Mii și zeci de mii de oameni care rămân în Orlando sau în Miami, care trăiesc din chestia asta, vor fi loviți.
Am văzut firme de transport aerian care au anulat curse dinspre Canada, de exemplu. Eu sunt canadian, de fapt, dar stau în America, au fost anulate. Efectiv anulate. Și Canadei i-a scăzut turismul cu 70%. Canadianul este cel mai mare turist pentru America. Bine, e și normal, adică medie.
Constantin Uzdriș: Totuși, credeți că este o incompetență. Este rea- intenție sau sunt improvizații la care recurge administrația Trump? Care este planul final? Pentru că vedem diferite teorii ale conspirației. Vedem diferite analize care spun că de fapt are o idee ascunsă și o va scoate la capăt. Care este percepția în Statele Unite?
Marius Mureșan: Nu, eu nu cred că este cu rea-intenție. Indiferent cine ai fi tu, doar nu îți pui țara pe butuci că tu vrei să o pui pe butuci. Nu, el are niște teorii economice, v-am spus, provenite de la alții, în care ei cred cu tărie în teoriile respective. Incompetență, da este multă incompetență, chiar vedem prin ziare, acum două săptămâni aproximativ, au fost deportați doi oameni în Salvador după aceea s-a dat seama că nu trebuia deportația, că a fost o greșeală.
După aceea, presa, băi, faceți ceva, aduceți oamenii înapoi. Și a venit răspunsul sec, ne pare rău, nu mai sunt sub jurisdicția noastră, sunt sub jurisdicția salvadoriană. Nu îi mai putem aduce la noi. Și știți ce închisori sunt acum în Salvador. Vă dați seama, te joci cu viața la niște oameni.
În plus, eu mă uit, economic, sunt niște chestii bizare. Un om care a studiat un pic de economie nu trebuie la un nivel foarte înalt. Un pic de economie își dă seama că nu ai cum să arunci 9 triliarde și să fie cum a fost ieri, să spună este absolut normal. Este ca un medicament când ești bolnav, îl iei și, după aia, o să treacă. Eu sper, probabil, o să treacă într-o lună, două, trei. Dar ce faci cu aia care au pierdut până acum?
Pentru că acțiunile date vândute sunt duse, pierderea e marcată. Ce faci cu oamenii aia care au pierdut 130 miliarde de dolari. Elon Musk mai are încă 130 sau 300 de miliarde. Nu are o problemă. Nu e ca în alte state. Aici o pensie este de 1400 de dolari, în comparare cu când ai o chirie de 2000 de dolari. Gândiți-vă la oamenii ăia.
Musk are de unde. Dar ceilalți? Ce faci? Și ca ăștia sunt milioane de oameni.
Eu sunt un om de dreapta. Sunt un om care nu discutăm politic neapărat, economic, dar solidaritatea între oameni trebuie să mai existe.
Adică, nu poți să ștergi cu buretele clasa asta de oameni. N-ai făcut nimic. Ați văzut în 2008 din păcate să-ți dau o mică istorioară să înțelegeți un pic ce înseamnă.
Acum ceva timp m-am dus într-un magazin de materiale de construcție, Home Depot, și acolo am discutat cu un om, m-a ajutat să găsesc ceva. În magazinele astea, când cauți un șurub și nu e cineva pe lângă tine nu-l găsești. Și a venit și m-a ajutat, uite, acolo este și era un domn către 75 de ani. Și îl întreb, zic, uite, am intrat în vorbă cu el, face asta să nu stai acasă. Știți cum e vorba aia cu cât stai acasă, mai mult te ramulești și te duci mai repede.
Și se uită așa lung la mine și zice, din păcate, nu. Zice, eu trebuie să muncesc toată viața. Zic, dar de ce? În 2008, am pierdut tot. Pensie, tot, tot, tot am pierdut. Acum eu sunt, din păcate, pus să muncesc toată viața cât trăiesc, pentru că altfel n-am cum să trăiesc.
Ca să vă dau o comparație ce înseamnă lucrul ăsta, se poate întâmpla și acum, sau se întâmplă deja acum. Aici trebuie înțeles un pic mecanismul de pe bursă, pe grafice, pe alea, nu toată lumea le pricepe. Dar și noi de pe bursă, noi spunem, trebuie să mergi cu picioarele pe teren, să simți ce se întâmplă. Pentru că dacă tu stai într-un glob de sticlă și lucrezi numai cu cifre, da, corect, probabil merge. Și când pică și tu nu ești cu realitatea, ești în realitatea ta, uf, e greu tare.
Constantin Uzdriș: Domnule Mureșan, un mit sau una dintre principalele și iubitele teme de campanie ale lui Donald Trump înseamnă reindustrializarea Americii. El motivează că aceste taxe vor readuce marile companii, marile fabrici în Statele Unite. Spuneți-ne, vă rog, cât de realist este acest plan și, dacă este realist, în cât timp s-ar putea realiza?
Marius Mureșan: El a zis, eu nu fac pentru mine, ci pentru America în 3, 5, 7, 12 ani, nu știu cât o fi. Nu este realist. Aduci locuri de muncă. Bun, haideți să spunem. Vedeți că intrăm în era inteligenței artificiale. Totul e IT, roboți. Am fost, cum am spus, la fabrica respectivă de mașini. Vreau să zic că într-o hală mare, în care lucrau 40 de oameni.
În rest, doar roboți. Dintre aia 40, jumătate erau ingineri de soft, care stăteau undeva, nu îi vedeai. Erau în spate undeva. Deci, aici n-ai cum să ajuți pentru că mergem spre tehnologie. Vedeam ieri un exemplu despre Nike. Nike e cea mai mare firmă de produse sportive din lumea asta, numai din America.
Ei produc totul prin China, Bangladesh, Vietnam, pe unde mai pot. Toate astea sunt foarte taxate. Vedeți dvs., americanul să meargă să coase papuci? Să fim serioși, nu ai cum. Nu suntem în 1900, când omul știa să dea cu ciocanul sau să facă industrie. Nu mai suntem acolo. Asta este sănătatea. Însă când se referă, de fapt, se referă la faptul că să aducem fabricile înapoi, în sensul că să ne producem noi marfa noastră. Mașina americană să redevină ce a fost, să fie prima în lume. Discutăm de Ford, discutăm de alte teorii dinainte.
Este imposibil, nu te poți pune cu tehnologia. Mașinile americane... Eu am una în garaj, una electrică, 100% americană. Sunt ok. Merg, dar e plastic. Eu merg cu mașini europene.
Am două Porsche-uri în garaj, mașini europene, când te sui în ele, te simți și confortabil. Nu mai trăim în 1900 să te urci într-o mașină din punctul A în punctul B. Nu contează cum și dacă te bate vântul sau scârțâi în toate părțile. Nu mai trăim în perioada aia și, din păcate, americanii au pierdut războiul ăsta cu japonezii în general, după aia și cu Europa. Și acum dânsul încearcă să dea înapoi. Nici nu știu. V-am spus și noi avem multe dileme și noi avem multe întrebări, pe care nu le înțelegem.
Eu, după șapte pe Wall Street, consider că înțeleg un pic. Acum nu știu, nu mai înțeleg nimic. Deci, noi le punem pe calcule matematice. Toate teorile astea le punem pe aia în ecuații. Ecuațiile aia nu pușcă.
Și acum am văzut celebra ecuație care a dat-o el de ce au pus acele taxe. Într-o ecuație sunt niște variabile. Poți să ochim variabilele în funcție de cum îți convine ție. Adică, în loc de taxe, pui deficitul. Nu poți să compari. Dacă nu vinzi, nu vinzi. Și încă o problemă. Cel din Bangladesh vine și îți vinde ciorapi și cămăși. Nu poți să-l forțezi să-ți cumpere tehnologie de ultimă generație de la tine, din America, de exemplu, telefoane Apple. Ele sunt foarte bune, dar la prețul ăsta, nu pot să merg la unul în Bangladesh și să zic dăm și mie 800 de dolari pe un telefon. Probabil, vinzi 200. N-ai cum. Trebuie să știi de unde le iei. Și eu mă mir pentru că domnul Navarro este un profesor la Universitatea Harvard, pe economie. Eu mă mir că omul acela a zis, bă, așa trebuie făcut. Pe mine chiar mă intrigă.
Constantin Uzdriș: Domnule Mureșan, această situație îmi amintește de practica miliției sovietice din Republica Moldova, când fiecare milițian avea o normă de dosare pe care trebuia să le facă în fiecare lună.
Marius Mureșan: Așa era și în România. Eu am trăit în România până la 16 ani, când a picat, da, am trăit și după aia, dar zic, atunci a picat regimul comunist. Așa era și la noi. Stați liniștit.
Constantin Uzdriș: Înțeleg că după aceeași logică merge și echipa financiară sau economică a lui Donald Trump.
Marius Mureșan: Da, toată lumea a început să își pună întrebări. Ok, care e logica? Și a venit el cu logica. Bă, încă a venit cu niște numere.
El a presupus că o să vină preț să spună ok, dar cum le-ai calculat? Atunci a venit repede cu o formulă scoasă de pe inteligență artificială. Nu cred, în fine, s-ar putea, dar și inteligența artificială deocamdată e la nivel de 1% cât poate. Și asta dă rateuri.
Am încercat eu în anumite situații și a dat rateuri. N-a învățat încă. O să mai meargă mai încolo. Așa era și în timpul lui Ceaușescu. Dacă el trebuia să știe ca să fie promovat de la gradul X la gradul Y, trebuia să aibă o normă de nu știu cât.
Și atunci își făcea norma, nu mai conta cum. Nu mai conta că tu ești un om corect și muncitor în fine și ce faci. Dacă cumva ai picat în raza lui, găsea el pe moment. Ai părul mai lung, în fine, se găseau. Exact așa, da, este o idee și asta.
Constantin Uzdriș: Pentru că mai avem puțin timp am vrut să vă întreb totuși frica cea mare și dvs. ați menționat de mai multe ori criza din 2008 și frica cea mare a oamenilor este să nu ne întoarcem la acea recesiune globală de atunci, de peste 17 ani în urmă. Avem riscuri totuși să ne pomenim din nou în situația 2007-2008?
Marius Mureșan: În 2007-2008 nu, pentru că a fost un alt tip de criză. În 2007-2008, a fost o criză financiară și a fost o criză de supraproducție, ca și în 1929.
Numai supraproducție financiară. Sunt multe filme și documentare în care arăta că se cumpărau case fără nicio problemă, cumpărai o casă doar cu buletinul punem dobânda mai mare. S-a ajuns la 14-15% dobândă. Știți teoria de ce a picat de fapt 2008?
În 2008, ca și acum de fapt, că nu s-a schimbat mare lucru, un credit luat de la bancă în 7 minute se vindea de 8 ori.
Eu m-aș aștepta mai mult la o criză ca în 1929, acolo îmi este frică, pentru că criza din 1929 a venit exact după aceleași teorii făcute de un fost președinte, care îmi scapă numele acum, nu vreau să greșesc. Criza din 1929 nu înseamnă 1929. Criza din 1929 înseamnă, după unii economiști, 1929-1932.
Dar problema mare a fost după. Până în 1934, a venit exact de la aceste lucruri. Și de ce mai spun asta? Pentru că după Primul Război Mondial, America a făcut o greșeală.
Toată lumea, nu numai de America. Au zis, măi, am cheltuit prea mulți bani, trebuie să strângem cureaua și trebuie să ne descurcăm. Uitați-vă pe doamna Merkel, de exemplu, în Germania.
Uitați-vă că Germania este în cap în momentul ăsta. După al Doilea Război Mondial, americanii au înțeles că să vândâ produse, ca să facă producție, ca oamenii să aibă unde să lucreze, trebuie să inunde piața cu bani. Și atunci, au dat drumul, tratatul Marshall, tratatul Arthur pentru Japonia, altele, altele, altele.
Au invadat piața cu bani și atunci, bineînțeles, cererea a fost mare. Am venit după un război mondial, primul cel mai mare război din lumea până în momentul ăla. Toată lumea după un război se descătușează, toată lumea începe să meargă. Omul de rând nu a avut bani, au avut bani cei câțiva. Omul de rând și au început speculațiile, știți foarte bine, a început lumea să miroase banul repede.
Îmi este acum de o criză gen 1929, pentru că începe să semene tot mai mult cauzele. Și e dezastruos pentru că, gândiți-vă, cât era economia în 1929 și cât este economia acum.
Cât de globalizată era economia în 1929 și cât este globalizată acum. Și într-o perioadă în care vii după 70 de ani, cât ori fi, de când s-a terminat a doua oară, după tratatul Marshall. Care s-a mers în această direcție de globalizare cu mici sincope la un moment dat. Gândiți-vă acum, să vii să schimbi din temelie complet toată teoria asta economică, să o schimbi tu. N-ai cum, n-ai unde, este imposibil. Eu mă sper de 1929. Nu vom ajunge acolo.
