Dumitru CRUDU // Bombele cad mereu pe neprins de veste

Ea s-a întors cu spatele la el, pentru a nu-l vedea cum se îndepărtează. Pașii lui îi auzea ca izbiturile unui ciocan. S-a chircit, strângându-și cu mâinile genunchiul piciorului drept. A auzit cum a deschis ușa și a tresărit. În urechi i s-au înfipt urletele a zeci de sirene, cu o forță animalică. Și-a acoperit capul cu palmele de parcă ar fi vrut să-l protejeze. Alarma aeriană a izbucnit când el a ieșit afară. L-a strigat.

- Rămâi. Nu pleca. Acum nu e momentul. O să te omoare. Ai să pleci după, dar el nu s-a întors. Poate, n-a auzit-o. Dacă ar fi avut ambele picioare, ar fi alergat după el, pentru a nu-l lăsa să iasă în stradă.

Pereții vibrau. Patul pe care ea zăcea chircită zdrăngănea și se cutremura din toate încheiturile ca pe timp de cutremur. Ea se ținea cu mâinile de marginile lui ca să nu fie aruncată jos pe podeaua încovoiată. Camera se umplu de vuietul exploziilor și ea se gândi că bombele cad mereu pe neprins de veste. Nu au mai mâncat de aproape o săptămână și el a ieșit în oraș,  pentru a nu muri de foame. Dar acum putea fi ucis vreo bombă rusească. A apucat-o frica. Înțelegea prea bine că, fără el, ar fi fost condamnată la o moarte lentă.

Au trecut patru ore și el nu a revenit. Dart dacă a fugit din oraș sau a fost ucis? Ea a început să plângă.

Exploziile bombelor au amuțit și ea și-a auzit propriul plâns ca pe un plâns strâin. Până și propria ei respirație parcă ar fi fost respirația altcuiva.  Nimeni nu ar fi găsit-o niciodată în subsolul ăsta din clădirea teatrului distrusă. Doar subsolul a rămas intact. Aici s-au adăpostit când au început bombardamentele.

Acum în subsolul ăsta se afla doar ea, care nu se putea se dea jos din pat.

Ușa s-a deschis și el a intrat în încăpere cu cu o pâine în mâna stângă. Cealaltă mână, mâna dreaptă, îi era bandajată, cu un tifon pătat de sânge. El îi înmână pâinea, și se trânti pe salteaua desfăcută lângă patul ei pliant, răsuflând zgomotos și des.

Și pâinea aia era năclăită. Femeia o duse la gură și mușcă din coaja ei mânjită de sânge.