Dumitru CRUDU // Amintiri de la Moldova

Pe Iulia am agățat-o într-o după-amiază de iunie la Moldova, după zeci de încercări nereușite, când ea nici măcar nu voia să stea de vorbă cu mine, cu toate că cu alții stătea de vorbă, cu alții primea chiar și să plece din cafenea, deși tipii ăia pe care-i invidiam la nebunie nu erau cu nimic mai breji ca mine. Avea și un prieten. O gorilă fără gât, despre care lumea zicea că ar fi mafiot, un fel de spărgător de dinți, de uși, de ferestre, de sticle de votcă și de vieți umane. I-am văzut de câteva ori împreună, intrând în Moldova la braț, ea pur și simplu topită alături de Gagarin, căci asta era porecla mafiotului în lumea care invada seară de seară cazinoul din incinta Teatrului Național „Mihai Eminescu”. O purta pe brațe la propriu, cu numele ei tatuat pe gât. De câteva ori a venit cu ea în cârcă pe terasa de la Moldova, din cazinoul de vizavi și a ținut-o pe umeri, cât au stat în cafenea. Nu erau puține zilele în care ea îl hrănea cu lingura, înainte ca gorila să dispară în cazinou ca să le înnegrească ochii celor care refuzau să-i plătească taxa de protecție. Nu puteam pricepe de unde avea ea atâta curaj ca să-l înșele pe cel care i-a trimis pe atâția oameni neînfricați într-o vizită permanentă pe lumea cealaltă, dar ea îl încornora, fără să-i fie frică. Nu se temea să-l pună pe două coloane pe cel de care nouă, cafegiilor de la Moldova, ne era o frică soră cu moartea. Era destul doar ca să se uite la noi ca să ne tremure genunchii și bărbia. Ei însă nu-i era frică, așa cum nu le era frică nici celor care plecau din Moldova la braț cu Iulia, pentru a petrece alături de ea o noapte de vis, poate cea mai frumoasă noapte din viața lor.

Apoi am aflat de unde-i răsărea Iuliei și curtezanilor ei curajul, care mie, unuia, îmi lipsea. Poliția l-a pus pe Gagarin în patru buși, mai băgându-l pe deasupra și la bulău, cu ajutorul mafioților concurenți, care voiau să-i preia afacerile și teritoriul unde și le desfășura. Doar după ce Gagarin fu scos din casă în cătușe și aruncat în colivia de la Pruncul, a prins la curaj Iulia și admiratorii săi, dar, mai ales, Iulia, care nu putea să nu-și dea seama că Gagarin nu are cum să nu afle de rătăcirile ei, căci el avea urechi peste tot, inclusiv la Moldova, dar nu-i mai păsa. Sau, poate, că ea deja aflase ceea ce noi abia urma să aflăm. Că Gagarin era mort. Lichidat de alți mafioți, mai pizdoși ca el. Oamenii lui Zelionâi l-au descăpățânat chiar în celula sa, aducându-i bosului capul în geantă, ca acesta să se convingă personal că nu umblă cu oca mică și că-și merită din plin recompensa grasă pe care o pretindeau. Gagarin era mort, iar Iulia deveni o femeie liberă, curtată de toată lumea. Cât acesta a fost viu, nimeni dintre noi nu îndrăznea să-i treacă pe dinainte sau să-i arunce vreo privire. Cine a făcut-o, a avut doar de pătimit. Dar după moartea lui Gagarin, niciunul dintre cei cu care Iulia pleca de la Moldova nu mai păți nimic, iar aceasta era cea mai clară dovadă că mafiotul a fost lichidat.

Iulia era atât de frumoasă că marii bărbați ai nației începură să roiască în jurul ei ca în jurul unui stup de miere, până atunci inaccesibil.

O dată la trei zile pleca acasă cu altcineva. Ea îi alegea. Îi alegea la sprânceană. Ea îi alegea, dar ei o părăseau. Nu știu ce li se întâmpla în noaptea pe care o petreceau împreună, dar mai toți o părăseau după aia, iar unii dintre ei și cafeneaua pe care o frecventam în păr.

Totuși nu-mi venea să cred că puteai să-i dai atât de ușor papucii unei femei atât de ispititoare și de frumoase. Cum să nu vrei s-o vezi și mâine și poimâine sau toată viața, pe cea mai frumoasă și mai sexi femeie din orașul nostru? Până și mie mi se scula numai când mă uitam la ea. Cum să nu vrei să te culci toată viața cu o femeie, care te stârnea și te ațâța mereu?

În ziua aia când, în sfârșit, am reușit și eu s-o agăț, stătea singură și melancolică la masa de sub platani, picior peste picior, etalându-și provocator coapsele seducătoare și luminoase și șoldurile ei îmbietoare și moi, care se legănau pe scaun ca într-o barcă. Chiar și când stătea așezată pe scaun, aveai impresia că dansa. Mi-a permis să-i țin companie, neîngăduindu-i nimănui altcuiva să se mai așeze la masa noastră. Stăteam alături de ea, nu în fața ei și ochii îmi alunecau mereu spre picioarele ei goale sau spre sânii ei care scoteau niște clinchete atât de melodioase, de fiecare dată când suflau vântul sau începeau nitam-nisam să zboare spre mine ca niște fluturi, dintr-o specie încă nedescoperită de colecționari. Toată seara aia am stat cu pula sculată, iar ea nu putea să nu observe asta, la cum o sorbeam din ochi. Marea mea problemă a fost cum să mă scol de pe scaun și s-o urmez, cu niște ouă mai grele și mai mari decât ale unui elefant pe cea mai frumoasă femeie din orașul nostru, rămasă liberă după moartea subită a mafiotului ei. Înțelegând ce mi se întâmplă, chemă un taxi, în care am intrat frecându-mi picioarele unul de altul.

În taxi am vrut s-o pup, dar ea nu mi-a permis.

- Vrei să te doară și mai tare, încât să nu mai poți coborî din taxiul ăsta? Ai și tu un pic de răbdare, îmi mai spuse ea zâmbindu-mi încurajator. Zâmbetul ei îmi promitea că, în curând, o să-mi ofere absolut tot ce-mi doresc, dar mai ales ceea ce nu mi-ar putea oferi nicio altă femeie din orașul nostru.

- Mâncăm după, mi-a spus Iulia și m-a trimis să fac o baie, iar ea s-a dus să facă patul. Mă aștepta în fața ușii băii, îmbrăcată în halat și cu un prosop aruncat pe umăr. Nici de data asta nu mi-a permis s-o pup, ca să nu mă doară și mai tare ouăle. M-a luat pe după umeri și m-a împins în camera în care urma să cunosc cele mai minunate delicii din lumea asta, prevenindu-mă doar să nu caut degeaba întrerupătorul, că acesta-i defect. Oricum, cu ea în pat, la ce mi-ar mai fi folosit și o altă sursă de lumină?

Minutele alea cât a stat în baie mi s-au părut nesfârșite. Draperiile erau trase și în odaie se instalase o beznă ca în nopțile fără stele. O așteptam cu ochii închiși că dacă-i deschideam, oricum, nu vedeam nimic. Apoi am auzit ușa deschizându-se și a intrat. Lumina era stinsă și în hol. A alunecat dintr-o beznă într-o altă beznă, pe care a început s-o împrăștie cu mâinile și picioarele ei melodioase. Fără să-mi spună vreun cuvânt - în toată noaptea aia nu a scos nicio vorbă -la ce bun dacă tot ce trebuia să ne spunem ne-am spus la cafenea? -s-a cățărat pe mine și a început să mă călărească, răspândindu-mi în creier o dulceață nemaipomenit de gustoasă, iar din creier, în inimă și din inimă în tot corpul meu, topit în corpul ei ca gheața într-un pahar de whisky. Am ejaculat. Nu mă mai opream din ejaculat. Ejaculam și ejaculam și ejaculam și toată sperma asta i-o dăruiam ei, ăsta fiind cadoul meu pentru ea, tot ce aveam eu mai bun în mine îi dăruiam ei, iar ea o primea cu o satisfacție uriașă, pe care nici nu încerca să și-o ascundă, altfel nu ar fi gemut atât de mult. Când gemea, parcă avea o altă voce. Femeile își schimbă pielea și glasul când fac sex, mi-am zis eu. Nu m-a lăsat să mă odihnesc. Cu ajutorul buzelor și limbii ei, m-a adus la viață. Din flasc membrul meu a devenit din nou vârtos în gura ei și ea, când a văzut asta, s-a cățărat din nou pe mine, călărindu-mă – asta era poziția ei preferată – călăritul. Dar nu se grăbea. Era mai mult un trap decât un galop, iar când simțea că sunt gata-gata să ejaculez se oprea, așa cum călăreții se opresc la umbra unui copac, pentru a se odihni. Până să adorm, am mai făcut-o de vreo patru sau cinci ori, nici eu nu știu de câte ori, dar știu că asta era cea mai mare performanță sexuală din viața mea. S-o fac de câte ori vreau, fără să obosesc. De fiecare dată, trăind un extaz și mai mare și mai complet decât precedentul. Fiecare ejaculare se transforma într-un orgasm, iar orgasme ca alea nu am mai avut niciodată. Unde mai pui că se suprapuneau peste orgasmele ei, devenind un orgasm comun, așa cum corpurile noastre distincte deveneau un singur corp ca într-o proză de Mircea Cărtărescu sau de Patrick Suskind. Nu știu când am adormit și nu știu când a plecat. Nici nu știu dacă am adormit sau mi-am pierdut cunoștința. Poate, am leșinat și ea a plecat să cheme un medic. Creierul meu jubila, de parcă aș fi făcut sex cu creierul. Dintre toate organele mele cred că el se bucura cel mai tare.

Am auzit un ciocănit ușor în ușă și mi-am dat seama că s-a făcut dimineață. Întredeschise ușa ca să mă cheme să mănânc. Parcă avea o altă voce. După noaptea asta de sex nebun, cum nu am mai avut niciodată până acum, ea își schimbase și glasul. Începuse să și-l schimbe încă de la primele gemete. Vocea ei melodioasă și atât de plăcută deveni nu știu cum hârâită și răgușită, ca a unei femei bătrâne. M-am îmbrăcat și am ieșit. Toate drumurile în casa ei duceau la bucătărie. De acolo se revărsau atâtea mirozne îmbietoare că nu am pregetat să-mi îndrept pașii în direcția chicinetei. Am deschis ușa bucătăriei și am înmărmurit în prag. O altă fată mă aștepta cu masa întinsă și nu Iulia și eu mi-am amintit de cum i se transformase glasul în timpul sexului, iar acum m-am gândit că nu doar glasul, ci și tot trupul. Își schimbase până și înfățișarea, dar într-un mod total, devenind opusul ei, devenind dintr-o fată de o frumusețe răpitoare o pocitanie, pur și simplu o pocitanie.

- Tania, îmi zice Tania, mi se recomandă ea, îmbiindu-mă să iau loc la masă. Sunt sora Iuliei. Iulia se grăbea la lucru și nu a vrut să vă trezească din somn, pentru că dormeați atât de dulce. Dar masa asta să știți că a pregătit-o ea. Mi-a spus să nu vă las să plecați flămând. Iulia s-a străduit. A gătit. Cu toate că ei nu-i prea place să bucătărească, dar a făcut-o pentru dumneavoastră.

M-am așezat doar pe un sfert din suprafața scaunului, oarecum îngrozit de urâțenia acelei fete. Ileana Cosânzeana deveni baba Hârca. Sau, altfel spus, sora Ilenei Cosânzene era baba Hârca. Nu puteam să înțeleg cum aceeași mamă a putut să nască două fete atât de diferite, una frumoasă foc și alta urâtă ca muma pădurii. Balcâză, sașie, cu nasul ciuntit de parcă i l-ar fi tăiat cineva ca să se răzbune pe ea pentru cine știe care lucru, semăna cu acele fete din copilăria mea cu care ne amenințau părinții că o să ne căsătorim dacă nu o să ne purtăm frumos. Pe lângă toate celelalte defecte, piciorul ei drept era mai scurt decât cel stâng. Aș fi luat-o la fugă dacă s-ar fi apropiat de mine pe stradă.

Brusc, m-am întrebat, dar unde a fost aseară, când m-a adus Iulia în casa lor. Parcă mi-ar fi citit gândurile, spunându-mi că aseară dormea. Oare de unde știa că anume asta am vrut s-o întreb?

Mâncarea era însă foarte gustoasă și compensa șocul pe care-l trăiam în acele clipe. O priveam pe sub sprâncene, cu toate că ea demult mi-a întors spatele. Apoi chiar a și plecat, jenată, probabil, de căutăturile mele indecente. Oare ce drept aveam s-o privesc cu atâta silă și dispreț? Ce rău mi-a făcut? Care e vina ei că e atât de urâtă? Sau a Iuliei, că are o soră urâtă?

Nu știu unde se afla ea în casa aia uriașă a lor, - poate, plecase din casă- poate fugise- poate s-a ascuns undeva- când, brusc, mi-am dat seama că eu nu cu sora ei înnebunitor de frumoasă am făcut dragoste aseară, ci cu ea, cu fata asta pocită, cu fata asta balcâză, cu urâtania asta fără pereche și încă și fără prezervative.

Mi-am adus aminte de fața cu care m-a întâmpinat în bucătărie. Cu o asemenea față întâmpini doar un om foarte drag. Apoi mi-am amintit de ochii ei roșii de nesomn, de obrajii ei istoviți, de cearcănele uriașe de sub ochi și de corpul ei care, încă, mai fremăta de plăcere. Căsca întruna și era trasă la față.

Nu, nu se poate, m-am contrazis eu, amintindu-mi de noaptea de dragoste. Care fusese cea mai frumoasă noapte de dragoste din toată viața mea. O asemenea noapte de desfătări cerești nu mi le putea procura fata asta. Numai Iulia mă putea conduce din orgasm în orgasm și de la extaz la extaz, pentru că ceea ce am trăit aseară a fost pur și simplu un extaz mistic, realizat prin intermediul sexului. Mi-am amintit cum mă călărea astă-noapte, cum când eu eram pe cale să termin, ea încetinea ritmul, ca o mare profesionistă, ca o profesoare a dragostei, iar o asemenea maestră în ale amorului nu avea cum să fie fata asta slută, ci numai și numai Iulia, numai și numai frumoasa și scumpa și neprețuita mea Iulia. Cu nimeni nu m-am mai simțit mai bine în pat decât cu Iulia. Aseară am fost în al nouălea cer al extazului. Apoi mi-am amintit iar de fata aia urâtă și de semnele plăcerii și extazului pictate pe toate părțile corpului ei. Numai o fată care a avut toată noaptea orgasme putea să arate ca ea. Ochii continuau să-i fie umezi, de parcă trăia un nou orgasm.

Am sărit în picioare și am alergat din cameră în cameră ca s-o caut și s-o silesc să-mi mărturisească adevărul, - cu cine am făcut eu dragoste aseară, cu ea sau cu Iulia- dar n-am găsit-o nicăieri, de parcă aș fi fost într-un film al lui Felini sau al unui alt regizor italian, naiba să știe care. Ușa de la intrare era deschisă. Nu era exclus să fi plecat să ducă gunoiul sau să fi ieșit să plimbe câinele. Mai degrabă decât să fi fugit ca să nu dea ochii cu mine, căci cum să-l lase pe un străin necunoscut în casa asta vastă? Cu siguranță că se va întoarce dintr-o clipă în alta. Nu aveam niciun dubiu în privința asta, dar n-am mai vrut s-o aștept, speriat dintr-o dată de ceea ce aș fi putut afla, speriat atât de tare că am ieșit fugind din casă. Era descuiată și poarta de la intrare și eu nu am mai stat să meditez și la acest amănunt: de ce era descuiată, ca să fiu eu lăsat să fug, dacă o să vreau să fug, sau pentru că ea își plimba câinele pe undeva prin apropiere și nu a mai vrut să se obosească încuind-o. Mi-am amintit cum Iulia nu m-a lăsat s-o pup aseară, ca să nu mă doară și mai tare ouăle, și eu m-am gândit că degeaba lumea vorbește despre ea că ar fi curvă, căci nu e curvă, căci o curvă nu m-ar fi oprit s-o pup, o curvă nu i-ar rămâne fidelă banditului cu care s-a căsătorit, chiar și după moartea lui, de parcă ar spera că acesta va reînvia și se va întoarce la ea.

În timp ce mă îndepărtam de casa ei în josul străzii- casa ei se afla pe un versant împădurit- am înțeles că toți care au mers cu ea au pățit-o la fel, toți făcând dragostea cu sora ei cea urâtă și nu cu ea, așa cum și-au dorit, și au visat de cum au văzut-o prima oară. Mi-am dat seama de ce, după ce au fost o noapte cu ea, brusc au încetat să-i mai facă curte. De asta. De asta o evitau. Pentru că s-au întins toată noaptea cu sorea ei urâtă, neștiind că aceasta nu e Iulia, dar crezând tot timpul că e Iulia, cea mai frumoasă fată din orașul nostru, și cea mai inaccesibilă.

Cu sora ei urâtă nu s-ar fi culcat nimeni și niciodată, nici măcar dacă ar fi fost plătiți cu aur.

Totuși, m-am simțit atât de bine aseară.

În adâncul sufletului meu mai speram că mă înșel și că cea cu care am făcut dragoste era, de fapt, Iulia. Aveam numărul ei de telefon. Nu aveam decât s-o sun, ca să-mi mărturisească adevărul, ca să-mi spună cum au stat de fapt lucrurile și care e realitatea cea indelebilă.

Apoi mi-am amintit cum pășea Tania prin bucătărie, și mi-am dat seama că așa pășeau doar femeile care au avut parte de o noapte nebună de amor. Un sex ca acela, posibil, să nu fi avut nici ea demult. Mi-am amintit și cum i-am făcut cunilingus și cât de gustos și de profund și de magic mai era sexul ei. Cred că i-aș fi făcut la nesfârșit cunilingus, atât de tare îmi plăcuse să-i mângâi cel de-al treilea ochi al ei sau cea de-a doua gură a sa, cum ar spune sau cum a spus cineva. Parcă aș fi mușcat dintr-un măr sau dintr-o pară. Atât de gustos și de fermecător mai era.

Dintr-o dată, m-am gândit dar oare nu ar fi fost mai bine dacă dimineață nu Tania, dar Iulia mi-ar fi ciocănit în ușă, iar eu de existența Taniei nu aș fi aflat niciodată, oricâte zile aș mai fi avut de trăit de acum încolo.

Ce urmărise oare Iulia atrăgându-ne în această capcană? De ce o făcuse? Din milă față de sora ei sărmană, căreia urâțenia i-a furat cea mai mare bucurie pe care o poate avea omul în această viață: împreunarea din dragoste?

Posibil. Dar atunci cât de nedreaptă a fost cu noi cu toți și cu mine, în particular, care, chiar am fost îndrăgostit de ea și am iubit-o la nebunie, încă de pe vremea când era căsătorită cu căpcăunul ăla, descăpățânat de Zelionâi. De ce nu s-a gândit și la mine? La șocul pe care-l voi avea a doua zi. De ce a scos-o pe Tania la lumină și n-a lăsat-o pentru totdeauna în întuneric? Gândindu-se că, poate, vreunul dintre cei care se înfruptase din deliciile ei o va accepta așa cum e, închizând ochii la urâțenia ei de peste zi și gândindu-se doar la bucuriile pe care i le putea procura noaptea? Oare de asta o făcea? Dar oare chiar crede că va da vreodată peste asemenea disperați și nebuni? Niciodată și nicăieri. Iar dacă a crezut că un asemenea om aș putea fi eu, s-a înșelat amarnic. Ce aș fi preferat eu? Poate chiar s-o trimită noaptea pe Tania, dar dimineața să apară tot ea, Iulia, doar Iulia, fără Tania, de Tania să nu știu nimic și să nu aflu niciodată. Adică să nu aflu niciodată faptul că cea cu care am făcut dragoste și împreună și alături de care am cunoscut cele mai mari delicii din această viață n-a fost Iulia, ci Tania. Să nu știu asta. La ce bun să aflu? Pur și simplu să nu știu și să trăiesc toată viața cu impresia că cea care mi le-a furnizat a fost Iulia și nu Tania. Oricum, noaptea aia nu s-ar mai fi repetat niciodată și Iulia știa asta și eu știam și toată lumea care mergea cu ea era conștientă de asta. Era prea frumoasă ca să mai meargă cu noi și a doua oară. Era atât de frumoasă că nu putea să rămână cu noi toată viața, iar știind asta, de ce nu a apărut tot ea dimineața, chemându-ne să mâncăm în bucătărie, odihnită, fără cearcăne la ochi, cu privirile limpezi, fără să ne spună și fără ca noi să aflăm că nu cu ea am fost fericiți în noaptea asta.

În stație a oprit un autobuz și eu am urcat în el. Mergea în centru. Trecea și pe lângă cafeneaua Moldova, dar știam că n-o să cobor acolo, știam că n-o să mai trec niciodată pe la acea cafenea, iar pe Iulia n-am s-o mai caut niciodată- o să-i șterg chiar și numărul din telefon și o s-o blochez pe facebook. La această oră cafeneaua era deja deschisă și sunt sigur că Iulia deja stătea la masa aia de sub platan picior peste picior și-și bea cafeaua, posibil singură și melancolică. Pe Iulia am s-o evit mereu și nu am s-o mai caut niciodată. Nu am s-o mai caut niciodată nici pe ea și nici pe Tania.