Iulian Chifu // Legitimitate și negociere a la russe. Logica lui Putin. La Kremlin.
Desigur, multe au fost susținerile sale: Rusia e mare, s-a retras din Siria dar asta doar pentru că și-a atins toate obiectivele – nu știm dacă repatrierea lui Bashar al Assad cu tot cu averea făcea parte dintre acestea; în Ucraina e aproape-aproape de a-și atinge toate obiectivele – semn că are mare nevoie de o pauză de reîncărcare înaintea asaltului următor; e gata să negocieze oricând cu Trump despre viitorul lumii – doar să se facă de 20 ianuarie; dar cel mai important, până să negocieze pentru pace, Zelenski trebuie mai întâi să se realeagă, pentru a fi un partener de dialog legitim.
Aici parcă s-a rupt realitatea și supra-realismul din mintea lui Putin în bucăți: deci nu numai că neagă existența statului ucrainean, legitimitatea acestuia de a exista independent și suveran, identitatea ucraineană diferită de cea rusă, că dorește suveranitate limitată de interesele Rusiei în tot spațiul post-sovietic – respectiv subordonarea fiecărui stat numit independent din fosta URSS voinței Kremlinului, cu câte un guvern marionetă, care a pupat inelul Țarului și s-a închinat, după caz, frăției slave, respectiv subordonării față de Marea Rusie Imperială. Mai nou, democrația nu mai e bună, legitimitatea alegerilor nu se reflectă pe prelungirea mandatului în vremuri de război în Ucraina – deși menționată în toate constituțiile democratice ale lumii și Zelenski trebuie să se realeagă pentru a primi dreptul de a sta la masă cu Putin și, firește, a capitula, după vrerea sa.
Mult-prea-alesul Putin, care și-a încălcat/pardon, și-a modificat Constituția după bunul plac, pentru a-și acorda președinția practic pe viață, e legitim. Cel care și-a ucis rând pe rând toți competitorii reali, de la Boris Nemtsov la Alexei Navalnîi, cu glontele, Noviciok-ul sau târârea în închisorile din străfundurile Siberiei și executarea acolo prin frig și tortură, acesta e legitim. El e ales. Cel care a declanșat războiul de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina e un legitim, dar președintele ales al țării sale nu. Pentru că nu a organizat alegeri la termen, în timp de război.
Desigur, la modul de a interpreta legea de către Putin, un pseudo-referendum organizat în bătaia puștii (și pierdut) în Crimeea, în martie 2014, e legitim. Cam cât pseudo-referendumurile organizate pe bucăți de regiuni din Ucraina și care se reflectă prin anexarea completă a Donetsk-ului, Luganskului, Zaporoje-lui și Herson-ului, acestea sunt legitime ele. Merită să fie modificată Constituția Federației Ruse și anexate bucățile de Ucraina contra tuturor angajamentelor Rusiei de la Războiul Rece până astăzi. Dar un președinte sub asediu la Kiev nu e legitim.
În schimb, fără a fi modificată în acest punct, aceeași constituție menționează că nu poate exista nici o ideologie de stat – a se citi comunistă – în schimb tolerează putinismul cu pretenții conservatoare și tradiționaliste velico-ortodoxe și care oscilează între ultra-naționalism rus și neo-imperialism pan-slavist înmuiat atent în cultul lui Putin atoateștiutorul. Așa arată logica lui Putin. La Kremlin.
Desigur, mergând pe logica aceasta, Putin are dreptate. Doar că el trebuie să facă primul gest: încetarea agresiunii, retragerea de pe întreg teritoriul recunoscut internațional al Ucrainei și depunerea armelor în rastele, plus trimiterea oamenilor la casele lor, inclusiv a nord-coreenilor care mor cu sutele și umplu cu miile spitalele ruse, a dronelor iraniene și a tehnologiei cu dublă utilizare chineză. Apoi, desigur, la Kiev și în întreaga Ucraină pot avea loc alegerile generale și prezidențiale și putem valida legitim un nou guvern și președinte ales democratic.
Singura diferență este că la Kiev va fi ales un președinte la urne. Nu se știe cine va fi, și ar putea fi, desigur, altul decât Zelenski. Pentru că aici alesul se obține la vot, în competiție corectă, cu numărătoare deplină și exprimă votul poporului ucrainean. Nu ca la Moscova, acolo unde candidatul unic Putin, într-o competiție contra propriei umbre, deși ar fi lesne să ajungă al doilea, e declarat câștigător din oficiu imediat după încheierea formală a scrutinului.
Aici e spectrul urgiei și marea frică a lui Vladimir Putin: impactul democrației de lângă tine, din Ucraina, a unui succes al Ucrainei democratice, care ar putea inspira Rusia de sub el să-l trimită la o bine-meritată pensie, alături de întreaga conducere septuagenară pe care o perpetuează. Sau, poate, chiar în spatele gratiilor, dacă o formă de justiție care mai dăinuie prin vreun ungher al Rusiei sau măcar la Curtea Penală Internațională probează măcar una dintre multele sale infracțiuni, de la corupție la agresiune, crime de război sau îmbogățire fără justă cauză, răpiri, deportări și adoptări ilegale a copiilor ucraineni sau torturarea și uciderea prizonierilor de război.