Iulian Chifu // 10 riscuri, 10 conflicte și 5 adnotări complementare pentru 2025
Din păcate, întreaga evaluare este negativă și introduce în prim plan evenimentele notabile ale schimbării de președinte la Casa Albă, la 20 ianuarie, evoluția agresivă a Rusiei lui Putin, politicile revizioniste și comerciale rapace și ilegale ale Chinei lui Xi Jinping dar și politicile destabilizatoare ale unor puteri regionale sau țări care contestă ordinea mondială și utilizează politici și instrumente care încalcă dreptul internațional și împing lumea spre război global.
10 Riscuri majore și trei factori de turbulență adiacenți
Cel mai important risc este cel al retragerii egoiste a SUA către teme interne sau de strictă urgență, care o interesează direct și lipsa de implicare în temele lumii, ale ordinii internaționale. Cum nici China, cealaltă mare putere a lumii, nu manifestă și nu a manifestat niciodată dorința de a-și asuma responsabilități globale, ci doar de a domina pe temele care o interesează, am avea o lume G0 fără nici o formă de gestionare a ordinii intrate în dezintegrare și formule anarhice, care permit confruntările și opțiuni individualiste ale statelor mici și medii, în cel mai bun caz aranjamente regionale. A mai fost o asemenea perioadă în anii 30, după Primul Război Mondial.
Al doilea pe linia evocată este așa-numita Lume a lui Don(Donald Trump) care ar impune lumea lui, eventual altor actori și parteneri, dar și adversari și competitori, fără reguli și cu Forța ca principal element de impact. Dreptul celui puternic ar putea fi restabilit, cu tot ceea ce înseamnă această revenire la secolul 19 - început de secol 20. Cel de-al treilea risc ar fi confruntarea SUA-China, care ar antrena întreaga lume, în Indo-Pacific dar, în fapt, pe toate meridianele, la nivel global. Al patrulea scenariu negativ ar fi Trumpenomics, sistemul economic care ar arunca în aer liberul schimb pentru protecționisme și câștiguri în dauna partenerilor, cu inflație și reducerea creșterii economice pe timpul mandatului președintelui american.
Scenariul 5 aduce Rusia ca lider al axei răului, înlocuind Iranul care nu mai are posibilitatea proiecției forței în Orientul Mijlociu. Confruntațională și agresivă, mai întâi la nivel hibrid – în continuarea comportamentului curent – apoi convențional și cu amenințarea nucleară în retorică, Rusia va ataca, constrânge și distruge în primul rând statele europene, dar în fapt toate statele democratice și sistemul democratic ca atare. Scenariul 6 este Iranul slab și turbulent în întreg Orientul Mijlociu prin perspectiva unei posibile implozii proprii, după pierderea poziției regionale, și ieșirea din toate formele de echilibru în avantajul puterilor sunnite și a actorilor non statali jihadiști.
Scenariul 7 este economic și presupune scăderea economică globală pe fondul confruntării și a situației economice a principalilor actori, SUA și China, dar și cu probleme la marii actori europeni. Turbulența duce la un impact major asupra împrumuturilor și a dobânzilor, respectiv a datoriilor tuturor statelor. A.I. este scenariul și riscul 8, cu impact major și de netăgăduit prin autonomizarea și funcționarea independent de oameni și în confruntare, chiar cu viața și existența umană, fără reguli și dominând comunitatea și societatea umană. Pe 9 sunt așa-numitele spații neguvernate – state slabe și eșuate, fără reguli, iar 10, e haosul pe continentul Nord-American, în special vizând Mexicul prin prisma agravării relațiilor cu SUA, cu impact major în privința returnării masive de migranți ilegali și situația economică explozivă, plus cea politică și diplomatică în franjuri.
În fine, analiza lui Jan Bremmer conține și trei factori de turbulență adiacenți care ar veni din eșecul președintelui Trump, după ce a început cu câteva elemente de câștiguri pe baza tranzacționismului și a puterii Americii, dar mai ales pe seama partenerilor și aliaților actuali. Pe termen mediu, în a doua parte, dispariia sistemului, a aliaților și instituțiilor liberal-democratice, combinat cu modificări și parteneriate similare susținute în terțe state ar putea crea un haos major. Al doilea factor agravant ar fi ruptura UE și falii europene iar cea de a treia blocarea tranziției energetice, cu costuri provenite de la încălzirea globală.
10 conflicte de urmărit, cu escaladări pe aproape toată linia
ICG a venit cu cele 10 conflicte de urmărit în evoluția – și agravarea lor – pe baza situației instabile moștenită și amplificată astăzi. Astfel, pe primul loc se situează Siria, care a fost preluată de HTS și alunecă spre conflict sectar și radicalism islamic, impus ca religie de stat. Sudanul se află între ape, fără resurse pentru populație, dar cu confruntări militare fratricide alimentate extern. Ucraina și securitatea europeană sunt puse de ONG-ul global International Crisis Group abia pe locul trei, unde perspectiva păcii pare îndepărtată, iar a unei “păci bune” care să asigure și securitatea Ucrainei și stabilitatea Europei e și mai îndepărtată.
Conflictul din Orientul Mijlociu rămâne în prim plan în ciuda acțiunilor dure ale Israelului, populația palestianiană arabă fiind cu atât mai frustrată și împinsă spre forme de rezistență tot mai dură, cu înclinații teroriste care amenință reluarea valurilor de violență în lipsa unei perspective, a unei speranțe sau a implicării administrative inclusiv a populației care, în contextul extinderii mai departe a controlului sau chiar a anexării Cisiordaniei și Gazei, ar fi private de perspectiva unui viitor stat așa cum se așteptau și și-l doreau.
Nici cazul Iranului versus SUA și Israel nu pare să fie încheiat, prin prisma actualei situații fără proxy viabili – poate doar în Yemen – și cu o debalansare majoră a formulei de descurajare reciprocă ce împinge spre noi soluții, cea a accesului Iranului la arma nucleară fiind cea mai prezentă. După recentele incursiuni israeliene care au demonstrat capacitatea de a lovi oricând și oriunde în Iran, Teheranul privește reticent și răzbunător instrumentele de care ar avea nevoie pentru a fi reasigurat, de unde tensiunile de rigoare care amenință Orientul Mijlociu, statele producătoare de petrol sau comerțul prin strâmtoarea Hurmuz.
Urmează trei conflicte care ar implica state slabe sau cu probleme majore și destabilizate deja - Haiti, Mexicul, în contextul schimbării la Casa Albă și al relațiilor complicate cu SUA, și Myanmarul-Birmania-Burma. Peninsula coreeană ar putea să accentueze situația complexă dată de nuclearizarea Coreii de Nord prin transferul de tehnologie rusă și importul de experiență de luptă din Ucraina, din linia întâi, de către militarii trimiși acolo carne de tun, în război. Și, ultimul dar nu cel din urmă, conflictul posibil major, cu detentă globală, SUA-China.
Cinci adnotări complementare pentru peisajul lugubru al anului 2025
Desigur, si Jamestown Foundation, și Atlantic Council, și Chatham House, și mai toate centrele de reflecție internațională își au propriile liste și evaluări cu amenințări, riscuri, conflicte și preocupări. Nici una mai optimistă, din păcate, în ciuda listei venite din 2024 de începuturi spre acorduri de pace în Gaza, Liban, alegerea președintelui libanez după ani de zile, tentative în războiul ruso-ucrainean, etc. vom adăuga noi încă câteva elemente care lipsesc din evaluări dar sunt de primă importanță:
Ruptura transatlantică – pe criteriile responsabilității împărțite dar nesatisfăcute, a ambițiilor pentru un prag mai mare bugetar pentru apărare și al nevoii de asumare a apărării și descurajării plus ajutorarea Ucrainei de unii singuri, de către europeni, la care se adaugă bătălia taxelor aferente comerțului între cele două maluri ale Atlanticului, care amenință să adâncească ruptura. Aici joacă un rol și narațiunea contrapunerii conservatorismului american tranzacționist MAGA cu progresismul globalist asignat fără nuanțe UE.
Falia internă în democrații prin dispariția/compromiterea/distrugerea partidelor tradiționale. În lipsa centrului, centru stânga și centru dreapta, zburdă extremele - dreaptă conservatoare anti-europeană și chiar antidemocratică, revanșistă și stânga progresistă, cu nuanțe marxiste egalitariste și anarhiste. Pe modelul disputei americane MAGA - woke neo-marxism, întreaga confruntare se mută tel quel în Europa și distruge fundamentele democratice europene, relansând falii, rupturi, confruntări și lipsa dialogului și coeziunii societale. Războiul intern, eventual alimentat, dacă nu amplificat și valorificat extern, distruge perspectivele rezilienței societale în zonele cele mai vulnerabile și expuse ale democrațiilor.
Tentația exportului de sistem și ingerințelor în interiorul statelor, pe baza noilor sfere de influență, create de distrugerea lumii bazate pe reguli. Revenirea forței ca regulă, a celui puternic, creează perspectiva exportului de model de tip MAGA în fiecare stat democratic, cu alterarea iliberală, alteori autoritaristă de-a dreptul, anti-democratică și revanșistă a contestării. Anti-sistemul se mișcă tot mai mult în sensul distrugerii statului și vulnerabilizării lui sau al înclinației spre capitulare, predare și închinare pe liniile de fractură negociate de marii actori.
Dominația Adevărului celui puternic, război informațional, propagandă și fals, promovate de social media și a.i. necontrolat, prin intimidarea și aneantizarea vocilor critice și contrare curentului dominant care fagocitează și acaparează dominația în democrații. Vine o epocă nu a post-Adevărului, ci de-a dreptul a neadevărurilor legitimate prin vot și fals, prin subminarea și intoleranța față de celălalt. Pe baza distrugerii vechiului sistem dispare, astfel, și orice dezbatere reală, și libertatea cuvântului sau a presei, dominând agresivittea, violența și legea forței.
În fine, Minunata Lume Nouă vine și cu o „democratizare” și egalizare în jos prin eliminarea, marginalizarea și distrugerea elitelor, cele care existau și funcționau, tot pe seama dilemei egalitarist-populiste și a contestării sistemului democratic liberal existent. De la domnia bunului plac la variante moderne ale autorității marginalului și până la dreptatea și adevărul dictate de grupul vocal și manipulator, fibra națiunilor vor fi spulberate nu pentru a crea ordine nouă și morală, ci haos și anarhie, bunul plac și dominația unipersonală a vreunui Tătuc, eventual cu deplina aghezmuire externă.
