Cum va plăti Bashar al-Assad pentru azilul primit de la Vladimir Putin
Ce fel de viață îi oferă Putin? Răspunsul este una destul de opulentă, chiar dacă în practică înseamnă să faci parte dintr-una dintre cele mai rare grădini zoologice dintre toate: colecția de ex-dictatori a lui Putin. La vest de Moscova, puțin dincolo de autostrada MKAD a orașului, se află satul Barvikha. De pe drumul principal, nu se distinge în niciun fel, dar de îndată ce te îndrepți pe străzile laterale, se obserrvă conacele opulente din spatele zidurilor înalte și al porților metalice ornamentate, scrie Digi24.RO.
În perioada sovietică, aceasta era una dintre așezările selecte de case atribuite figurilor de partid și membrilor selecționați ai elitei culturale loiale. Acum a devenit o casă pentru noii bogați, mai lipsiți de gust, și pentru o selecție de dictatori destituiți și familiile lor, scrie Mark Galeotti.
Foștii dictatori care-și fac veacul lângă Moscova
În primul rând, este familia președintelui sârb destituit și criminal de război Slobodan Miloșevici. Există nu mai puțin de trei foști președinți: Askar Akaiev din Kârgâzstan (răsturnat de „Revoluția Lalelelor” din 2005), Aslan Abashidze din Republica Autonomă Ajariană a Georgiei (condamnat în lipsă pentru terorism și crimă în țara sa natală) și fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici (care a fugit în urma „Revoluției demnității” din 2014). Bashar și Asma al-Assad ar putea fi cele mai recente adăugări la colecție.
Proprietățile sunt masive (se pare că Ianukovici își împarte timpul între un conac de 52 de milioane de dolari din Barvikha și un loc din regiunea Rostov, la sud). Satul oferă restaurante de lux și puncte de vânzare cu amănuntul pe măsură, de la centrul comercial Drim Khaus („Casa de vis”) până la Barvikha Luxury Village.
Familia Assad, avere de două miliarde de dolari
Cu toate acestea, familia Assad va trebui să plătească pentru asta. Orice dictator care se respectă va avea bani puși deoparte pentru orice eventualitate. Departamentul de Stat al SUA a estimat averea privată a familiei Assad la circa două miliarde de dolari împrăștiată în întreaga lume în conturi offshore și corporații-fantomă, deși nu este clar cât de mult din ea poate accesa în continuare. Ei vor trebui să plătească pentru proprietățile și celelalte beneficii ale vieții bogate de exil, nu în ultimul rând paznicii privați și servitorii discreți. Un număr destul de mare dintre aceștia din urmă vor fi probabil agenți ai Serviciului Federal de Securitate (FSB).
Celălalt mod în care noii exilați își vor plăti azilul este să devină pioni ai Kremlinului. Bashar al-Assad este insultat deopotrivă pe rețelele de socializare din Rusia și pe canalele oficiale, că singur ar fi provocat prăbușirea regimului său. Argumentul este că dictatorul sirian nu a reușit să profite de fereastra de oportunitate oferită de intervenția rusă din 2015 fie pentru a ajunge la un fel de acord de pace cu cel puțin unii dintre rebeli, fie pentru a-și consolida armata. Într-o anumită măsură, Assad este un țap ispășitor la îndemână, dar, în același timp, acuzațiile nu sunt departe de adevăr: atât Moscova, cât și Teheranul deveniseră din ce în ce mai exasperate de automulțumirea lui înainte de recenta prăbușire.
Contractul social al Moscovei cu clienții săi dictatori
Assad va trebui să înghită și să suporte dacă vrea să-și păstreze libertatea. Deși există puține probabilități ca el – sau fiul său Hafez, în vârstă de 23 de ani, care a fost pregătit ca prinț moștenitor – să se întoarcă vreodată în Siria, el rămâne o potențială monedă de schimb. Este puțin probabil ca Vladimir Putin să-l predea sirienilor, darămite unui tribunal pentru crime de război. În multe privințe, acordarea de azil a fost ultima situație în contractul social al Moscovei cu clienții săi dictatori: dacă totul eșuează, vei avea un refugiu aici.
În schimb, familia trebuie să facă acum orice este convenabil pentru Kremlin. Deocamdată, treaba lor este probabil să tacă și să nu reamintească lumii că Moscova a susținut un lider care a comis păcatul capital de a fi atât dictatorial, cât și fără succes. Dacă în viitor, există puncte de discuție pe care Kremlinul vrea ca Assad să le recite, atunci ar fi bine să-și învețe replicile. Au toată securitatea și luxul pe care și le pot permite – și pe care Kremlinul este dispus să le acorde. Cu toate acestea, pe măsură ce apar mai multe dovezi ale crimelor îngrozitoare care au avut loc în beciurile pline de sânge ale închisorii Sednaya și filmările cu zecile de mașini de lux ale lui Assad care contrastează cu mizeria în care atât de mulți sirieni au fost forțați să trăiască, este puțin probabil ca cineva să-i compătimească.
