Anatol Țăranu // Expert american despre strategia lui Trump. Quo vadis, Moldova?

„Acest rol rușinos va fi o plată bine meritată pentru o frântură de popor, care își neagă originile istorice și este incapabil să se reunească cu tot neamul pentru a supraviețui într-o lume plină de riscuri...”

Cunoscutul analist american George Friedmann, fondatorul Geopolitical Futures, într-un interviu pentru Mauldin Economics și-a exprimat convingerea că Statele Unite, sub conducerea administrației Trump, modelează în mod activ o nouă ordine mondială, folosind ca element-cheie al acestei strategii negocierile privind conflictul din Ucraina. Potrivit expertului, Rusia a suferit o înfrângere militară în Ucraina, care a slăbit semnificativ poziția lui Vladimir Putin și a distrus ideea Rusiei ca mare putere. Friedman descrie conflictul nu ca o simplă confruntare între Rusia și Ucraina, ci ca „un balet între Rusia și America, cu Ucraina drept scenă”.

Eșecul de facto al lui Putin

Friedmann susține că Rusia nu și-a atins niciun obiectiv strategic în războiul din Ucraina. Potrivit acestuia, „armata rusă nu a reușit, în trei ani, să cucerească o țară considerată de rang inferior din punct de vedere militar. Este un eșec absolut. Rusia a suferit pierderi umane masive, și-a subminat poziția internațională și a cheltuit resurse financiare uriașe. Iar ce a obținut Putin în schimb? Absolut nimic.”

Acest eșec a slăbit considerabil poziția lui Putin pe plan intern, iar consecințele vor deveni tot mai vizibile în timp. Chiar și într-un regim polițienesc strict, apar deja proteste sporadice și materiale care contestă deciziile sale. Deși încearcă să se prezinte drept un învingător capabil de o soluție rezonabilă, realitatea este alta: este un truc politic clasic, menit să transforme înfrângerea într-o iluzie a succesului.

Expertul american concluzionează că mitul Rusiei ca mare putere a fost spulberat. „Dacă nu pot învinge Ucraina, pe cine pot învinge? Armenia?” – întreabă retoric Friedmann. El subliniază că Rusia și-a pierdut statutul de jucător semnificativ, aspect de care Donald Trump este pe deplin conștient.

Trump și noua ordine mondială

Donald Trump reconfigurează în prezent ordinea mondială, considerând că sistemul actual este irațional. Friedmann, deși nu l-a susținut la alegeri și nu îl apreciază ca politician, recunoaște că „omul știe exact ce face”. El subliniază că Trump acționează într-un context în care Europa nu este un stat unitar, ci o colecție de entități disparate, pe care nu se poate baza. În același timp, Rusia, deși nu este complet distrusă, se confruntă cu un declin economic semnificativ.

În ceea ce privește China, Friedmann observă că și această țară traversează o perioadă de stagnare economică, motiv pentru care încearcă să formeze o alianță cu Japonia – un partener istoric dificil, ceea ce, în opinia sa, este ironic. În acest context, Statele Unite rămân singura superputere capabilă să intervină și să modeleze o nouă ordine mondială.

Referindu-se la conflictul din Ucraina, expertul subliniază că acesta nu se rezumă doar la negocieri privind această țară, ci face parte dintr-un proces amplu, care redefinește echilibrul global, implicând actori precum Rusia, Arabia Saudită și Statele Unite. El insistă asupra faptului că, în prezent, nu există contradicții ideologice fundamentale între SUA și Rusia. „Comunismul aparține trecutului, iar acum toți sunt oameni de afaceri sau oligarhi”, afirmă Friedmann. Mai mult, el consideră că „Rusia nu mai reprezintă o amenințare militară pentru Europa, această problemă fiind rezolvată în Al Doilea Război Mondial”.

Totodată, Friedmann atrage atenția asupra fragilității actualului sistem internațional, pe care îl descrie drept „o lume fără ancoră”. După eșecul invaziei rusești în Ucraina, vechile coordonate globale s-au prăbușit. Dacă în timpul Războiului Rece statele își defineau poziția în raport cu doi poli de putere – SUA și URSS –, astăzi nu mai există o opoziție centrală care să structureze relațiile internaționale.

Schimbarea ordinii mondiale și precedente istorice

Posibila apropiere ruso-americană în contextul păcii din Ucraina generează provocări strategice pentru China, limitându-i opțiunile pe scena internațională. Donald Trump susține ideea unei Ucraine neutre, văzută atât ca furnizor de resurse minerale, cât și ca parte a unei strategii ample de reconstrucție.

„Neutralitatea Ucrainei va fi garantată doar dacă sunt îndeplinite două condiții esențiale: accesul SUA la resursele minerale și excluderea aderării Ucrainei la NATO. Alianța nord-atlantică și-a pierdut deja relevanța ca forță militară, devenind mai degrabă o platformă pentru întâlniri diplomatice”, afirmă Friedmann.

În acest peisaj geopolitic, Ucraina nu mai este un actor decisiv în noua ordine mondială, ci un teren de confruntare între marile puteri. În același timp, campania militară a Rusiei a evidențiat limitele Moscovei în ocuparea unor teritorii semnificative, slăbindu-i poziția globală și condamnând-o la un rol secundar în noua configurație internațională. Astfel, conceptul tradițional de neutralitate – definit prin nealinierea nici cu blocul rus, nici cu cel american – devine tot mai puțin relevant în contextul unei posibile apropieri între Moscova și Washington.

Pentru a implementa această nouă ordine mondială, Trump este dispus să încalce normele stabilite atunci când acestea devin ineficiente. Această abordare poate părea radicală sau chiar ilegală. Un precedent istoric îl oferă președintele american Andrew Jackson, care, în secolul al XIX-lea, a sfidat deciziile Curții Supreme, declarând provocator: „Dacă instanța a luat o decizie, să o pună în aplicare.” În mod similar, Franklin D. Roosevelt a folosit primele 100 de zile de mandat pentru a reforma rapid sistemul bancar în plină criză financiară, evitând blocajele din Congres.

Potrivit lui Friedmann, Trump urmează modelul lui Roosevelt, acționând rapid pentru a implementa schimbări majore înainte ca opoziția politică să le poată bloca. În paralel, el recurge la declarații controversate – precum ideea integrării Canadei în Statele Unite – pentru a devia atenția publicului, în timp ce își consolidează strategia geopolitică. Conștient de timpul limitat înainte ca adversarii săi să se mobilizeze, Trump accelerează procesul de reconfigurare a ordinii mondiale.

Moldova, încotro?

Într-o situație în care niciuna dintre părți în război nu poate obține un avantaj decisiv – Ucraina nu este în măsură să înlocuiască complet trupele ruse, iar Europa nu este pregătită pentru o intervenție militară directă – negocierile devin inevitabile.

Principalii participanți la negocieri sunt SUA și Rusia. În esență, conflictul ucrainean este o confruntare între Statele Unite și Rusia, care se desfășoară pe teritoriul ucrainean. Prin urmare, pacea va fi negociată reușind din modul de partajare a intereselor principalilor negociatori, toate alte interese a celorlalți actori fiind de ordin secundar.

Republica Moldova, un stat abia vizibil pe scena internațională, are toate șansele să se regăsească în lista meniului la ospățul dat în cinstea solemnității semnării acordului de pace. Acest rol rușinos va fi o plată bine meritată pentru o frântură de popor, care își neagă originile istorice și este incapabil să se reunească cu tot neamul său, pentru a supraviețui într-o lume plină de riscuri și pericole existențiale.

‍