Vitalie Vovc // Săptămâna în care s-a limpezit Transnistria

Săptămâna trecută tendința încetinirii ofensivei ruse s-a confirmat. Dacă acum câteva săptămâni se înregistrau peste 200 de ciocniri directe armate zilnic, acum ele au coborât sub 100. Se pare că mașina militară putleristă se sufocă. Sperăm să ajungem și la ziua când rușii nu vor mai avansa la sol. Până la recuperarea inițiativei strategice e încă departe, deși Ucranenii fac totul pentru a răsturna definitv și ireversibil balanța în acest război. Astfel, zilele trecute o nouă ofensivă a fost operată în regiunea Kursk, unde forțele ucrainene au avansat cu 5 km mai la sud-est de centrul raional Sudja.

Continuă loviturile Rusiei asupra orașelor ucrainene, cu victime în rândul civililor... Printre cele mai sângeroase au fost cele de la Poltava, a fost lovită Odesa, a fost bombardat și un cămin din Sudja (au fost omorâți civili cetățeni rusi, de altfel), dar lista e incompletă...

Ucraina ripostează metodic și regulat, lovind infrastructura gazo-petrolieră și militară. Loviturile ucrainene devin din ce în ce mai eficiente și mai regulate. Rezultatele se simt deja. Un simplu exemplu: numărul bombelor planante lansate de ruși a diminuat sensibil (unii analiști afirmă că s-a înjumătățit), iar vineri a apărut și o noutate despre prima bombă planantă abătută de către ucraineni cu o „armă nouă, de concepție ucraineană”. Să sperăm că nu va fi doar un caz izolat.

Săptămâna trecută au fost atacate câteva centre de recrutare în diverse orașe din Ucraina. Propaganda putleristă încearcă să prezinte aceste atacuri drept un act de rebeliune al populației împotriva autorităților ucrainene, dar o investigație jurnalistică a demonstrat că atacatorii sunt recrutați prin intermediul Telegramului de către ruși și că motivația nu este una ideologică: totul e pe bani. Cel mai cinic e că exploziile sunt declanșate la distanță, iar recruții sunt „bombe vii”, fără ca ei s-o știe, evident.

Nu în ultimul rând vom menționa că Franța a livrat primele avioane Mirage 2000-5, iar Olanda – o nouă partidă de F-16. Personal, nu prea înțeleg de ce aceste livrări sunt anunțate. Poate că greșesc, cu certitudine nu cunoaștem detaliile (se prea poate ca aceste avioane să fie în Ucraina de săptămâni bune deja), dar aș fi preferat să constatăm rezulatetele activității lor post-factum. În fine, poate că așa și se prezintă lucrurile în realitate: sunt sigur că le vom afla pe toate cu timpul.

Dar să revenim puțin și în Republica Moldova. Evident, firul principal informațional a fost „criza energetică” și situația din Transnistria. Vom începe, însă, de mai departe.

DIVIZIILE PUTLERISTE

Săptămâna trecută vă scriam despre alinierea fantasinilor putleristi la comanda „centrului” referitor la pretențiile teritoriale ale statelor vecine Ucrainei. Îl înfieram pe Georgescu în România și afirmam că declarațiile coordonate în acest sens sunt un adevărat marker. Nu am greșit: cu o declarație similară a ieșit și... Igor Dodon! Mai aveți nevoie de „dovezi”? Dar Dodon este un fel de cartuș utilizat: rolul lui va fi redus de acum încolo, la fel precum și acel al „SOR-iceilor”, căci miza principală a Kremlinului în Republica Moldova va fi nou-anunțata formațiune politică „Alternativa” (Stoianoglo, Chicu, Ceban și Tkaciuk).

PATIMILE PROCURATURILOR

‍Anumite discuții au fost purtate în spațiul public referitoare la comasarea a două procuraturi (ambele combatând intens corupția) și o eventuală demintere a procurorului general, Veronica Dragalin. Nu sunt specialist în domeniu, nu cunosc decât ceea ce iese la suprafață, dar sunt nevoit să constat ineficiența organelor abilitate (aici aș adăuga și sistemul judecătoresc la pachet, dar și SIS). În primul rând, toate aceste structuri au fost incapabile să apere instituțiile fundamentale ale statului în perioada electorală, eșec lamentabil și incomensurabil mai grav decât o evaziune fiscală sau un act de trafic de influență. Să fiu înțeles corect: toate sunt conectate, nu zic că cele din urmă nu trebuie combătute. Voi aminti, însă, că a fost nevoie de o anchetă jurnalistică pentru documentarea unor fapte cunoscute de toată lumea pentru ca organele abilitate să miște puțin. În țara în care tot maidanezul știe cât costă o „rutieră” de protestatari, doar anchetatorii nu găsesc probe. Mai mult decât atât: în loc de locuri mai răcoroase, acei care au organizat una din cele mai masive sabotări a sistemului electoral din istorie, au sărbătorit cu fast „Anul Nou” la unul din localurile de lux din capitală. Rețeaua care e constituită din mii de persoane nu a pierdut decât câțiva „ostași”, bănuiesc periferici și puțin semnificativi. Constat, nu dau cu bâta, deși ar trebui... Concluziile le faceți singuri.

TRANSNISTRIA FACE GAZE

Săptămâna trecută s-au cam limpezit apele și cu așa-numita „criză energetică” din Transnistria și aici ar trebui să le mulțumesc analiștilor din afara Republicii Moldova (din păcate, ai noștrilor ceva le lipsește, căci nu înțelegi mai nimic din „explicațiile” lor). Foarte telegrafic și succint, cam așa văd eu cum s-au sedimentat lucrurile:

- Kremlinul este unicul responsabil de declanșarea crizei respective. Indiferent dacă a fost sau nu tehnic posibil (aici așa și nu am o certitudine bine cristalizată), rusia nu a rezervat cantități de gaze pentru a livra Transnistria prin conducta alternativă transbalcanică și a făcut-o deliberat.

- Scopul acestei crize a fost nu atât erodarea încrederii populației în guvernarea actuală anume, cât crearea unui fond electoral propice unor grupări pro-moscovite. Lansarea concomitentă a blocului „Alternativa” clarifică definitiv acest punct.

- UE a adoptat o linie de acțiune și va insista în continuare în această paradigmă: UE a ales să plătească bani gheață pentru a dilua efectele „crizei energetice”. Vom vedea cât de efectivă va fi strategia respectivă. Din păcate, experiența ne arată că focul rareori poate fi stins cu bancnote, fie ele și de Euro. Speranța că Tiraspolul va deveni „pro-european” în semn de recunoștință îmi apare drept una foarte iluzorie.

Două aspecte ar mai fi de menționat la acest subiect: la ultimile alegeri în două raioane din nordul RM și în Găgăuzia au fost înregistrate scoruri mai importante pentru Stoianoglo decât în Transnistria. Cu asta ce facem? (vedeți partea de mai sus referitoare la organele de drept).

Dacă e să credem autoritățile de la Chișinău, postul de leviziune Moldova 1 va fi accesibil de acum înainte și pe malul stâng al Nistrului. Vom vedea cât va dura și cât de eficient poate fi în condițiile de astăzi. O declarație recentă a lui Recean lasă de înțeles că ar exista și condiții impuse de UE și MD Tiraspolului. Nu știm încă care sunt ele. Vom trai și vom vedea, dar alegerile parlamentare sunt mâine...

‍