Vitalie Vovc // Săptămâna în care Rusia l-a umilit pe Trump

Au trecut 1116 de zile de când hoardele putleriste au invadat Ucraina.

Dacă e să ne referim strict la războiul din Ucraina, am trăit o săptămână destul de paradoxală. Pe de o parte, a plouat cu evenimente, atât pe front, cât și pe eșichierul diplomatic, dar în esență nu s-a întâmplat nimic nou. Și aici e cazul să începem direct de la consluzie: totul se va decide pe câmpul de luptă, iar unica posibilitate de a încheia acest război este o înfrângere militară a lui putler. Dar oare nu spuneam același lucru acum trei ani? Acum doi ani? Acum un an?... Dintotdeauna de fapt.

Neînțelegerea esenței acestui război, cauzelor fundamentale care l-au declanșat, a dus la catstrofa actuală (nu se mai poate de calificat altfel acest măcel). Războiul este o condiție inerentă a regimului putlerist din rusia. Putler nu poate renunța la război, căci acest lucru înseamnă sfârșitul regimului său. În cel mai bun caz (pentru Ucraineni, să fiu înțeles corect), acest război va fi deplasat în altă parte...

Să rezumăm însă evenimentele: după spectacolul lamentabil din Cabinetul Oval, Trump a dat ordin să fie suspendate livrările de echipamente militare și, cel mai critic, partajarea informației de inteligență militară cu Ucraina. Consecințele au fost imediate și directe: Ucraina a fost nevoită să se retragă din regiunea Kursk, un atu important în raportul de forță cu putler. Putem desigur vorbi despre o coincidență, dar derularea evenimentelor este cea care este.

La Jeddah s-au întâlnit o delegație ucraineană cu cea americană și Ucraina a acceptat o încetare imediată a focului timp de 30 de zile, necondiționată, în condițiile reciprocității. SUA au reluat livrările de armament (dar răul a fost deja făcut, vezi mai sus). Rusia a respins această inițiativă a administrației americane, insistând pe capitularea Ucrainei.

Ce am obținut la final? Același lucru ca și până în prezent, cu un putler convins că totul îi merge bine pe front, deci și mai determinat să continuie războiul. Același lucru care s-a întâmplat în toamna lui 2022, atunci când SUA a zădărnicit contra-ofensiva ucrainenilor și au ratat o șansă istorică să încheie acest război; ca și în 2023, atunci când din cauza tergiversărilor și nerespectării angajamentelor luate la capitolul livrării de echipamente militare Ucraina a începuy contra-ofensiva cu câteva luni mai tâziu, fără a fi pe deplin pregătită; ca și în 2024, când Ucraina a pierdut Avdiivka și teritorii importante din cauza sistării livrărilor din SUA timp de șase luni. Halal strategi...

Ce va urma mai departe? Va reacționa oare Trump adecvat la aceste umilitoare răspunsuri ale Kremlinului? Primele reacții sunt relativ pozitive, răspunsul rusiei fiind calificat drept un refuz al inițiativei SUA, dar, din păcate, Casa Albă a devenit imprevizibilă, unica continuitate rămânând incompetența stratosferică în luarea de decizii referitoare la acest război. Și nu doar SUA e de luat la pieptănat aici, ci și UE, dar despre ei merită să pomenim aparte.

Pe celelalte porțiuni ale frontului din Ucraina rusia nu mai are putere să avanseze, iar „Forbes” s-a grăbit să anunțe că inițiativa operativă a trecut de partea ucrainenilor pe toate sectoarele, în afară de Kursk, informație pe care o vom considera cu multă precauție și o vom califica drept prematură.

Și Europa în toată această poveste? UE a anunțat un plan gigantesc de rearmament în valoare de 800 de miliarde de euro, iar la Paris s-au reunit șefii statelor majore a circa 30 de state. Nu au trecut decât trei ani de la începutul războiului pe continentul european...

Dar să revenim puțin și în Republica Moldova:

1,9 MILIARDE DE LA UE! Mai mult de 500 de milioane din această sumă sunt granturi, deci bani gratuiți. Dar să fie clar: această sumă nu este un cadou pentru Maia Sandu sau PAS. Această sumă nu este nici barem un cadou pentru Republica Moldova. Această sumă este pentru „Republica Moldova – țară care dorește o integrare decisivă și rapidă în UE”. Cu alte cuvinte, finanțarea este condiționată și fiecare din cuvintele dintre ghilimele (formularea îmi aparține, nu este parte a unui acord semnat) sunt esențiale și imperative. Dispariția oricărui cuvânt din această sintagmă va însemna sistarea finanțării.

VIZITĂ CAPITALĂ LA PARIS Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a fost în vizită la Paris, unde a fost primită cu mare pompă de către Președintele Franței, Emmanuel Macron. Fără exagerări, este cea mai importantă și mai semnificativă vizită a unui oficial din RM în străinătate. În condițiile în care UE își reconsideră rolul pe propriul continent, această vizită este primordială. Iată-ne în momentul istoric când nu doar Republica Moldova are nevoie de UE (da, e cazul să vorbim de UE, nu doar de Franța, căci Franța este unul din donatorii principali ai UE), ci și UE are neapărat nevoie de Republica Moldova! Trei acorduri au fost semnate, dintre care cea mai importantă pentru noi îmi pare declarația de intenții pentru colaborarea în domeniul combaterii atacurilor informaționale ale rusiei. Un alt acord m-a surprins și pe care aș dori neapărat să-l menționez: acordul cu UNESCO referitor la măsurile de protecție și dezvoltare a limbii găgăuze! Vă las să adresați întrebările de rigoare conducerii de la Comrat.

MOLDOVA 3.0 Anunțul Chisinaului referitor la crearea postului public de televiziune Moldova 3, în limba rusă, a stârnit valuri de indignare pe rețele și reacții negative cam din toate părțile, inclusiv de la putleriști. E o tentativă salutabilă a autorităților de a acoperi un auditoriu lăsat până acum pe seama televiziunilor rusești, dar aceasta măsură nu va fi eficientă decât dacă sunt respectate trei condiții: 1) Interzicerea definitivă a tututor mass-media finanțate de Kremlin și pedepsirea drastică a retranslatorilor pe teritoriul RM; 2) Caliatatea conținutului propus, inclusiv acel considerat de „divertisment”, căci canalele rusești sunt doar propagandă, inclusiv emisiunile de divertisment, serialele sau cele „culturale” 3) Interzicerea limbii ruse din orice tip de acte oficiale pe teritoriul RM. Cunoașterea limbii române trebuie să devină o condiție obligatorie pentru orice tip de „ascensor social”.

GEORGESCU S-A DEZUMFLAT Se pare că aventurile bravului ostaș Georgescov au luat sfârșit. După rechemarea emisarilor ruși de la București, curatori direcți ai „rebeliunii”, atât manifestările stradale, cât și liderii lor, s-au cam ofilit. Curioasă coincidență. Dar ar fi periculos să considerăm că Kremlinul a renunțat. Apar, ca ciupercile după ploaie, alți pretinși „suveraniști”, cu veleități prezidențiale...

Cam atât pentru astăzi. Să ne păzească Dumnezeu și apară-i, Doamne, pe ostașii ucraineni care luptă curajos, inclusiv și pentru cetățenii Republicii Moldova.

‍