Iulian Chifu // Un Da cât un NU planului de pace a lui Trump. Costurile refuzului lui Putin pentru acordul de pace

Mingea e în curtea Rusiei, spune și secretarul de stat Marco Rubio, și vom vedea cine e responsabil de blocarea păcii. Vladimir Putin și-a luat în premieră haină militară și s-a dus pe terenul de luptă, în Kursk, acolo unde încearcă eliminarea instrumentului de negociere ucrainean de pe propriul teritoriu, în timp ce menține semnale constante că nu abdică de la poziția sa, echivalentă capitulării complete a Ucrainei. Totuși Donald Trump a amenințat cu represalii financiare care pot distruge Rusia, dar pe care nu dorește să le aplice. Putin are de ales între ambiții maximaliste, continuarea războiului pentru a-și asigura președinția neclintită și înfurierea lui Trump. Zilele cruciale ale viabilității acordului și, mai larg, a planului Trump pentru Ucraina vin în perioada imediat următoare. Dar noul președinte american nu poate să piardă, cu riscul de a da puține șanse păcii prin/cu forța pe care o aplică și restructurării noului sistem internațional către politica de forță și constrângere globală a Americii.

Jeddah după Riyadh

După întâlnirea ruso-americană de la Riyadh, tot Arabia Saudită a găzduit, la Jeddah, reuniunea americano-ucraineană care urma să refacă relația și să convină încetarea focului pentru 30 de zile. După politica în forță și constrângerea Ucrainei - actorul mai slab în agresiunea ruso-ucraineană, dar cel mai legitim și credibil, totodată, susținut la nivel internațional de democrațiile lumii - prin episodul din Biroul Oval, actuala reuniune s-a dorit o punere la punct a cadrului și contextului negocierilor viitoare pe baza unei probe deschise a dorinței de a încheia războiul pe care America lui Donald Trump o testează acum. La bază, evident, tratatul de negociere în forță, de pe poziții dominante, în zona de business, pe care președintele american dorește să-l aplice astăzi pentru a rupe blocajele și stagnările în procesele de pace, abordate până astăzi în cheia diplomației clasice.

Delarația finală a reuniunii a vizat, potrivit tuturor părților și a documentului final, încetarea imediată a focului timp de 30 de zile, în condițiile reciprocității, deci a acordului părții ruse, care să intervină concomitent. Statele Unite au încheiat imediat pauza în livrarea de asistență militară și intelligence pentru Ucraina, blocată la 1 martie, după ciocnirea din Biroul Oval, și care a durat 11 zile. În acord sunt convenite și componentele umanitare - schimb de prizonieri, revenirea copiilor luați forțat – dar și participarea europenilor la acordul de pace și acordul pe metale rare, care urmează să fie încheiat cât mai repede. SUA își asumă discutarea propunerilor specifice cu Rusia, iar Secretarul de Stat, Marco Rubio, a semnalat clar că mingea e în curtea Rusiei, iar dacă Moscova respinge propunerea, “vom ști, din păcate, cine este impedimentul pentru pace.”

Secretarul de stat, Marco Rubio, consilierul prezidențial pentru securitate națională Mike Waltz, ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov și șeful consilierilor prezidențiali ucraineni Andriy Yermak au petrecut nouă ore în negocieri în urma cărora “partea americană a înțeles argumentele și a acceptat propunerile”, potrivit președintelui Zelenski, și îi revine responsabilitatea să convingă Rusia să fie e acord cu încetarea focului. SUA au încetat imediat pauza livrărilor de armament și intelligence și au anunțat că președinții ambelor state au fost de acord să încheie “un acord comprehensiv pentru dezvoltarea resurselor de minerale critice ucrainene pentru a întări economia Ucrainei și a asigura securitatea și prosperitatea pe termen lung a Ucrainei”.

Acordul de încetare a focului este mai mult decât a propus Ucraina, respectiv stoparea luptelor pe toată lungimea liniei de contact și pe toate componentele mediului militar, nu numai pe apă și în aer, cum suna propunerea inițială. Iar asumarea este pentru o pace justă și durabilă. Acordul conține o componentă de compromis între deschiderea spre un acord de pace și garanțiile de securitate solicitate de Ucraina, dar care au determinat blocajul la Washington. Administrația Trump nu a comunicat nici un angajament în materie, în timp ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a vorbit despre nevoia rapidă de a acoperi livrările militare către Ucraina și oferirea de garanții de securitate solide, în timp ce șefii statelor majore ale Apărării din 30 state NATO(minus SUA și Ungaria) s-au reunit la Paris pentru a găsi și planifica aceste elemente – coaliție de voință, garanții de securitate autonome - și pe cele necesare apărării europene autonome, cu identificarea elementelor necesare din partea Statelor Unite.

Secretarul de Stat american, Marco Rubio, a declarat că partea americană a dorit să exploreze pozițiile Ucrainei și posibilele concesii pe care ar fi dispusă sau măcar ar agrea să le facă, în timp ce consilierul lui Zelenski a refuzat să dea publicității elementele legate de compromisuri posibile sau acceptabile pentru un acord de pace. El a insistat însă asupra faptului că garanțiile de securitate americane sunt foarte importante deoarece Rusia lui Putin nu respectă acordurile și angajamentele sau, cum a spus Președinta Comisiei în fața Parlamentului European, Putin nu poate fi crezut, ci doar descurajat. Nici Rubio nu a revelat compromisurile căutate, singurele referiri fiind cele mai vechi ale Președintelui Trump care vorbeau despre posibila nevoie de a renunța la niște teritorii, fără ca subiectul să fie achiesat în vreun fel de partea ucraineană. Iar dacă președintele Trump a salutat acordul, anunțând vizita trimișilor săi la Moscova și re-invitarea președintelui Zelenski la Casa Albă, Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov a reafirmat că Rusia nu dorește forțe de menținere a păcii pe teren, în Ucraina.

Alegerea Rusiei: maximalizarea câștigurilor sau supărarea lui Trump

Federația Rusă a profitat din plin de pauza de schimburi de informații și livrările militare, profitând pentru a încerca să lichideze enclava cucerită de ucraineni în regiunea Kursk. Ba mai mult, Vladimir Putin a și apărut în ținută militară în regiune chiar în ziua acordului de la Jeddah. Însă profiturile obținute pe acest interval ca și perspectiva negocierilor, oricât de multă simbolistică ar folosi, se vor confrunta și ele cu voința lui Donald Trump, care a dovedit că este greu de convins și liniștit odată ce este supărat de neacceptarea planurilor sale. Iar recuperarea teritoriului și forcingul actual al Rusiei pe teren până la încetarea focului sunt subiect al sancțiunilor și lecturii privind respingerea propunerii. Ca și forțarea unor cerințe maximale sau împachetarea tuturor solicitărilor pe Ucraina împreună cu temele securității europene și ale echilibrului și controlului armamentelor la nivel global.

Rusia deține aproape 20% din teritoriul ucrainean față de 7% înaintea lansării agresiunii pe scară largă, la 24 februarie 2022. Peste 6 milioane de ucraineni se află sub ocupație, subiect al epurărilor, torturii, politicilor de rusificare forțată. Putin își dorește ca Moscova să controleze în întregime regiunile anexate, dincolo de linia de contact, de la Crimeea la Donetsk, Luhansk, Kherson și Zaporoje, chiar dacă nu ocupă azi decât 99% din Lukansk, 70% din Donetsk și circa 75% din Kherson și Zaporije. În plus, nivelul de ambiție este de a lăsa o Ucraină și mai mică, fără ieșire la mare, și cu o conducere subordonată Moscovei.

Reacțiile Rusiei la actualul acord au fost diverse, dar fundamental negative, chiar dacă Kremlinul a evitat să se poziționeze formal. Astfel, vocile ultranaționaliste de pe blogurile militare și din Duma de Stat au reacționat respingând acordul de marți, 11 martie – a-l accepta ar fi trădare pură și sabotaj, pentru că SUA și Ucraina ar urma să abandoneze repede pacea cu prima ocazie și pentru că războiul din Ucraina este existențial pentru Rusia. Majoritatea resping acceptarea oricărui acord acum, când sunt în ofensivă și pot atinge obiectivele operațiunii lansată de Rusia. Altă linie de argumentație este că pauza de 30 de zile ar permite Ucrainei înarmarea și regruparea pentru o nouă ofensivă.

La nivelul oficialilor, purtătoarea de cuvânt a MAE, Maria Zaharova, a declarat faptul că Rusia nu respinge un contact cu partea americană în zilele următoare, în timp ce ministrul de Externe Serghei Lavrov a subliniat „elementele constituționale” ale Rusiei – referire la regiunile formal anexate, chiar dacă necontrolate pe teren – și faptul că Rusia nu va accepta un acord care ar putea duce ulterior la pierderi de vieți omenești. În același timp, Mihail Sheremet, membru al Comisiei pentru securitate a Dumei de Stat, a subliniat că Rusia nu se va lăsa păcălită. Totuși Vladimir Putin nu a recționat decât simbolic, prin vizita la Kursk și ordinul de a elibera complet regiunea, chiar dacă nu-și poate permite să riște îmbunătățirea promisă a relațiilor ruso-americane refuzându-l brutal pe Trump.

Președintele american a anunțat miercuri, 12 martie că negociatorii săi se află pe drum spre Rusia și că poate face mult rău, să distrugă financiar Rusia, dar nu dorește acest lucru. Trimisul special al președintelui american în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, care pare să fi preluat dosarul de la generalul Kellog, ajunge la Mosova, fără ca Departamentul de Stat să anunțe întâlnirile sale. Negocierile ar fi la milimetru pentru a fi realizate, dar depinde de Rusia să fie de acord cu planul. Witkoff ar urma să se întâlnească cu Președintele Putin, în timp ce consilierul pentru securitate națională a discutat cu “omologul său rus”, tot așa cum noul director al CIA a discutat telefonic cu omologul său, discuții despre care nu au fost divulgate nici un fel de detalii.

Contraoferta rusă – anticiparea tacticii de tărăgănare și evitare a angajamentelor

Vladimir Putin își așează astăzi tactica abordării negocierilor pe care nu le poate refuza de plano, în primul rând din rațiuni de imagine. Și el știe că Rusia e vlăguită de resurse, financiar are probleme majore și i-ar face bine o relaxare a sancțiunilor și o creștere a prețurilor la barilul de petrol. În plus, armata sa este la fel de obosită și reticentă, aducerea noilor resurse de voluntari, care aleg liber sau sunt constrânși să accepte contracte, e din ce în ce mai complicată și mai costisitoare. Altfel el profită de momentele actuale de scindare în rândul Occidentului după venirea lui Trump și lansarea războaielor sale comerciale față de aliați, așa cum deschiderea bruscă a Americii față de Rusia i-a crescut nivelul de încredere pe măsură ce semnalele privind abandonarea Europei de către SUA la nivel securitar și de apărare au stârnit temeri la Bruxelles.

Totuși Putin nu-și poate permite să-l supere pe Trump acum. Un refuz direct ar fi extrem de dăunător, ar fi grav și considerat un afront direct. Ar însemna, concomitent, refuzul de a strânge mâna întinsă și refacerea relațiilor bilaterale ruso-americane și, eventual, ar veni cu costuri majore pe teren în reluarea livrărilor masive de arme către Ucraina și constrângerea financiară suplimentară a Rusiei. De aceea amânarea și introducerea de noi condiții sau relativizarea și interpretarea termenilor acordului sunt mult mai probabile, plcându-se de la imaginea publică pe care ar câștiga-o acceptând acordul, de principiu.

Astfel că Rusia a venit cu un număr de propuneri în cadrul proiectului planului de pace, care exced pozițiile intransigente și ambițiile pe care le nutrește. SUA dorește ca să rămână un terioriu în Kursk sub control ucrainean ce ar putea fi schimbat cu teritoriul aflat azi sub ocupație, eventual bogat în metale rare, și care ar permite și Ucrainei să aibă senzația unei mici victorii. Recunoașterea formală a ocupării teritoriilor e mai puțin probabilă, așa cum nici cedarea altor teritorii neocupate încă de Rusia nu e acceptabilă într-o formulă echilibrată de pace.

În schimb, pe lista cerințelor Rusiei se află trei cereri, neprecizate, înaintate către Washington. Nimeni nu știe ce este exact pe listă, dar speculațiile vizează pozițiile cunoscute ale Kremlinului: fără aderarea Ucrainei la NATO, fără acord de dsfășurare a trupelor occidentale în Ucraina și cu recunoașterea internațională a anexării Crimeii și a celor 4 regiuni la Rusia. Se mai vorbește și despre zone tampon gri la frontiera ruso-ucraineană respectiv belaruso-ucraineană și lângă regiunile pe care Rusia le-a anexat, în interiorul teritoriului ucrainean. Cererile sunt, de asemenea, maximale, iar angajamentul real al lui Putin față de acord pare incert.

Însă păcălirea lui Trump sau blocarea spațiului său de mișcare cu angajamente asumate – de tip prezența trupelor europene și non-europene în Ucraina și stoparea Rusiei la linia de contact – ar putea duce la același rezultat pentru care Casa Albă e pregătită să expună Rusia și să blameze Moscova pentru un eventual eșec de parcurs și recursul la noi constrângeri care ar strivi modul de viață și nivelul de trai al rușilor în război chiar așa cum este el astăzi. Voința lui Donald Trump, presiunea pe care o poate impune Rusiei, pachetul de avantaje pe care i l-ar putea oferi și eventualele avantaje pe care le-ar putea primi de la Putin în Rusia însăși vor defini, în final, perspectiva de a obține acordul de încetare a focului și mai ales viitorul acord de pace.

Ultima oră: Rusia spune un Da cât un NU!

În seara de 13 martie a venit și respingerea propunerii, formulate de un consilier, ulterior Vladimir Putin a ieșit public pentru a sublinia că ar accepta, dar că nu se poate, introducând și un set de motivații, practic revenind la situația capitulării Ucrainei. Nuanțele invocate înseamnă rvenirea la pretenția denazificării Ucrainei, aplicarea constituției Rusiei(anexarea complete a teritoriilor) și pace pe termen lung în condițiile Rusiei. Donald Trump a anunțat că declarația este promițătoare, dar nu completă și a anunțat lumea că Rusia lui Putin va face ceea ce trebuie.

‍