Stare „extrem de critică”. Râurile din Europa sunt contaminate cu mercur, nitrați și alți poluanți, avertizează Comisia Europeană

Într-un set de rapoarte publicate marți, care vor alimenta o nouă strategie de reziliență a apei la nivelul blocului comunitar, ramura executivă a Uniunii Europene a avertizat că râurile, lacurile și cursurile de apă ale continentului se află într-o stare „extrem de critică” și a solicitat țărilor membre să rezolve problema, scrie HotNews.ro.

Mai puțin de 40 % din corpurile de apă de suprafață din UE au o stare ecologică bună, în timp ce doar puțin peste un sfert au o stare bună în ceea ce privește poluarea chimică – în principal din cauza contaminării generalizate cu mercur și alți poluanți nocivi.

Potrivit rapoartelor, sunt necesare „eforturi semnificative” pentru a îndeplini obiectivele UE privind calitatea și cantitatea apelor dulci.

„Apele noastre se confruntă cu provocări semnificative, de la poluare și amenințări la adresa aprovizionării cu apă până la o pregătire insuficientă pentru inundații”, a declarat comisarul european pentru mediu, Jessika Roswall. „Trebuie să ne intensificăm eforturile de consolidare a rezilienței apei”, a precizat ea.

Roswall a fost însărcinată cu elaborarea Strategiei europene de reziliență în domeniul apei – o inițiativă menită să asigure disponibilitatea apei curate și să protejeze mai bine UE împotriva riscurilor legate de apă – strategie care urmează să fie publicată între lunie aprilie și iunie anul acesta.

Ape „tulburi”

Conform raportului, poluarea cu mercur și o clasă de substanțe chimice denumite hidrocarburi aromatice policiclice reprezintă un motiv esențial pentru starea chimică precară a cursurilor de apă din UE.

Aceste substanțe chimice sunt deja prezente în cantități mari din cauza poluării istorice, precum și a poluării noi care pătrunde în mediile acvatice prin emisiile de combustibili fosili. Odată ce mercurul este eliberat în mediu – prin arderea cărbunelui, de exemplu – acesta poate circula prin aer, pământ, apă și organisme vii timp de mii de ani.

Aceste substanțe influențează puternic starea chimică a unui corp de apă, deoarece poluanții de lungă durată nu sunt ușor de descompus în mediu.

În UE, apele subterane – din acviferele subterane, care furnizează 65% din apa potabilă și 25% din apa pentru irigații agricole pe teritoriul blocului comunitar – se află în general într-o stare mai bună decât corpurile de apă de suprafață. Raportul a constatat că 86% din apele subterane aveau o stare chimică bună.

Cu toate acestea, rămân provocări și în acest domeniu. Nitrații sunt printre poluanții cel mai frecvent raportați în apele subterane, provenind în principal din agricultura intensivă și creșterea animalelor.

Marea Baltică este regiunea marină cu cea mai mare proporție de ape de coastă (58%) care conțin o cantitate problematică de poluare cu azot și fosfor, utilizate în îngrășăminte.

„Fermierii sunt unul dintre marii utilizatori (de apă) și nu putem face acest lucru fără sprijinul lor (…), pentru că ei sunt o parte din această chestiune”, a declarat Roswall când a fost întrebată marți, în cadrul unei conferințe de presă, despre necesitatea unor norme mai stricte privind produsele agrochimice „Nu putem avea o strategie de reziliență a apei fără agricultori – adică fără a-i implica și pe ei în discuție”, a precizat comisarul.

În cazul în care sunt puse în aplicare rapid, măsurile convenite în cadrul „European Green Deal” – cum ar fi Directiva revizuită privind tratarea apelor urbane reziduale – ar putea „contribui la realizarea de progrese rapide” în ceea ce privește apa poluată din UE, se arată în raport. De asemenea, acesta a menționat că mai multe țări „au indicat deja că intenționează să utilizeze pe scară largă derogările în 2027, fie prin aplicarea unor obiective de mediu mai puțin stricte, fie prin prelungirea termenului”.

Comisia a promis să acorde mai multă atenție „noilor poluanți emergenți” precum PFAS, microplasticele și produsele farmaceutice.

Potrivit executivului UE, deficitul de apă și seceta rămân îngrijorări din ce în ce mai mari în cea mai mare parte a blocului comunitar, țările membre solicitând din ce în ce mai multe derogări de la normele privind apa în cazul în care nu reușesc temporar să atingă o stare ecologică bună din cauza secetelor prelungite.

‍