Mihai Isac // Taraclia, sub amenințarea Russkii Mir? Săbiile propagandei ruse se ascut în sudul R. Moldova

După ofensiva anticonstituțională de la Comrat de acum câteva săptămâni, propaganda rusă agită apele în regiunea Taraclia, încercând să detoneze noi focare de conflict. Mediile locale controlate de oligarhi fugari vor organizarea unui Sobor general republican al bulgarilor din R. Moldova pentru a protesta față de o închipuită politică de deznaționalizare a etnicilor bulgari locali.

Din nefericire, regiunea este recunoscută ca fiind un fief al unor personaje politice contestate, urmărite de justiția din R. Moldova ori a căror intrare este interzisă pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene.

Unul dintre cele mai distinctive elemente ale raionului Taraclia este prezența unei importante comunități bulgare, care formează majoritatea populației din zonă. În afară de bulgari, în regiune trăiesc și români, găgăuzi, ruși sau ucraineni, fapt ce conferă un caracter unic regiunii, exploatat de propaganda rusă.

În Republica Moldova, regiuni precum Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia și, într-o mai mică măsură, Taraclia, au fost adesea menționate în discuții privind influența Rusiei în zonă. Găgăuzia este un exemplu bine cunoscut de regiune cu o puternică orientare pro-rusă: s-a remarcat prin referendumuri neconstituționale cu privire la direcția de integrare (Est vs. Vest) și printr-o retorică locală favorabilă Moscovei.

Raionul Taraclia, cu o populație majoritar bulgară, prezintă și el anumite similitudini, dar nu la aceeași intensitate, în special din cauza dimensiunii și a profilului etnic diferit (bulgari, nu găgăuzi).

Putem vorbi despre mai multe mecanisme indirecte prin care Moscova încearcă să își păstreze sau să își extindă influența în rândul minorităților etnice și al comunităților care privesc cu simpatie spre est.

Influența mediatică și culturală este menținută de  mass-media în limba rusă. Atât în Găgăuzia, cât și în Taraclia, consumul de media (TV, radio, rețele sociale) în limba rusă este ridicat. Posturile rusești de televiziune și portalurile rusești de știri sunt accesibile și adesea populare, influențând percepțiile locale asupra politicii interne și externe.

Din nefericire, statutul de autonomie din regiunea locuită de comunitatea găgăuză a dus la stingerea treptată a limbii găgăuze, care a devenit o limbă vorbită mai mult în bucătăriile din localitățile găgăuze, dar nu în cadru oficial.

Din nefericire, o situație similară întâlnim și în regiunea Taraclia. În lipsa unor politici mai bine definite ale autorităților de la Chișinău, de susținere a identității etnice și culturale găgăuză și bulgară, această stare de fapt îi apropie pe cei din comunitățile locale de „spațiul cultural rus”

În mod similar cu Găgăuzia, unii lideri locali sau regionali din Taraclia au înclinații pro-ruse și sprijină politici care mențin o relație strânsă cu Moscova. Anumiți factori politici sau reprezentanți regionali se pot poziționa ca „apărători ai minorităților” și pot prezenta apropierea de Rusia ca o contrabalanță la politicile guvernului central (mai ales când acesta are o orientare pro-europeană).

Chiar dacă, până în acest moment, în regiunea Taraclia nu au avut loc evenimente de anvergura celor din Găgăuzia (referendumuri paralele, propuneri de autonomie extinsă etc.), anul electoral 2025 este folosit de exponenți ai mediilor pro-ruse să creeze potențiale situații de conflict.

Din nefericire, există un potențial de instrumentalizare a regiunii, dacă situația politică din Republica Moldova rămâne tensionată și dacă Moscova va considera în continuare utilă amplificarea unor revendicări locale, cum ar fi cereri sporite de autonomie culturală sau administrativă.

Bulgarii din Basarabia au sosit aici în secolul al XIX-lea, într-o perioadă în care Imperiul Rus era o putere regională. Această istorie comună este valorificată de către Rusia sub sloganul protecției minorităților, lucru care este vizibil și în modul în care Moscova a folosit comunitatea bulgară din Ucraina drept carne de tun politică împotriva Kiev-ului.

Spre deosebire de găgăuzi (care sunt turci creștinați și se consideră mult mai apropiați de spațiul slav), bulgarii au propria identitate națională (legată de Bulgaria). Prin urmare, atașamentul lor față de Rusia poate nu este neapărat la fel de puternic ca în Găgăuzia, însă există o deschidere datorată vorbitorilor de limbă rusă și istoriei comune sub URSS.

Bulgaria, ca stat membru UE și NATO, are propriile interese de a susține comunitatea bulgară din Moldova și de a oferi ajutor cultural, economic sau educațional. Unele măsuri, cum ar fi susținerea Universității locale de către Bulgaria și deschiderea unui Consulat bulgar sunt măsuri binevenite, dar trebuie să facă parte dinr-o strategie mult mai amplă de limitare a influenței ruse în regiune.

Rusia încearcă să ocupe un loc cât mai mare în viața comunității, fie prin oferirea de sprijin direct, fie prin retorică pro-rusă care ajunge la populația vorbitoare de limbă rusă. Taraclia este un spațiu unde se „întrec” influențele diferitelor puteri externe (UE/Bulgaria vs. Rusia), deși la o scară mai mică decât în Găgăuzia.

O parte din populația din Taraclia (ca și din alte regiuni ale Moldovei) lucrează în Federația Rusă, trimițând bani acasă. Această dependență economică este folosită de Rusia drept pârghie, amenințând cu restricții de muncă sau expulzări în cazul unor tensiuni diplomatice.

UTAG are statut de autonomie, are propriul bașcan și propriile instituții locale puternic orientate spre menținerea relației cu Rusia. Din nefericire autoritățile de la Chișinău nu au putut implementa măsuri care să nu permită o serie de acțiuni anticonstituționale. Astfel, au fost organizate referendumuri locale neconstituționale privind opțiunile de integrare (EU vs. Uniunea Vamală Euroasiatică).

La rândul său, Taraclia este un raion și nu are același grad de autonomie ca Găgăuzia. Comunitatea bulgară este mai dispersată în țară, iar implicarea directă a Rusiei în Taraclia este mai puțin vizibilă cu ochiul liber și mai puțin formalizată. Cu toate acestea, există un potențial de influență similar (mass-media, parteneriate politice), chiar dacă nu atinge nivelul „modelului găgăuz”.

Atât timp cât relația Chișinăului cu Moscova rămâne complicată, datorită reimperializării politicii externe a Kremlinului, iar R. Moldova încearcă să își consolideze parcursul european, regiuni cu o populație mai apropiată de Rusia pot deveni puncte de presiune.

Comparativ cu Găgăuzia, Taraclia nu a fost până acum un focar major de tensiune, dar poate fi activată în anumite contexte politice, mai ales dacă vor exista interese sau îndemnuri externe. Am văzut aastfel de demersuri anterior, în momente tensionatem inclusiv în perioada alegerilor.

Răspunsul Chișinăului și al partenerilor externi trebuie să fie mai activ. Pentru a diminua această influență, autoritățile de la Chișinău trebuie să investească în proiecte locale (infrastructură, educație, sprijin pentru minorități) și pot consolida prezența instituțională.

Implicarea Bulgariei și a UE într-un mod mai intens poate oferi alternative culturale și economice la influența Rusiei.

După cum menționam într-un editorial anterior publicat de Deschide.md,

statul bulgar datorează foarte multe comunității bulgarilor basarabeni, precum și statului român. Să nu uităm rolul important al României în obținerea eliberării bulgarilor de sub ocupația otomană. Eroii naționali Vasile Levski, Gheorghi Rakovski și Hristo Botev au locuit și în România, fiind sprijinuți de populația românească în lupta împotriva jugului Imperiului Otoman.

Primul liceu cu predare în limba bulgară din lume a fost deschis la Bolgrad în data de 10 iunie 1858, după ce caimacamul Principatului Moldovei a semnat un act oficial (ofis) prin care aproba înființarea unui gimnaziu. De remarcat că acest lucru nu a avut loc în timp ce Bolgrad era sub ocupația țaristă, dar doar după ce teritoriul a fost eliberat și realipit principatului moldovenesc după Războiul Crimeei.

Sofia și București trebuie să sprijine aceste eforturi de europenizare și democratizare reală a regiunii, implementând strategii comune, menite să aducă raionul mai aproape de Uniunea Europeană.

Zona Taraclia poate deveni un exemplu de bune practici în domeniul politicii externe promovate de cele două state, România și Bulgaria, existând un potențial uriaș de a securiza din toate punctele de vedere o regiune aflată într-o zonă strategică, la doar câțiva kilometrii de granița UE, dar și lîngă granița Ucrainei.

Într-un context politic tensionat, regiunea Taraclia rămâne o piesă în jocul de influență al Rusiei în Republica Moldova, similar altor regiuni care par a fi ieșit definitiv ori temporar sub autoritatea autorităților constituționale.