Mihai Isac // Basarabia și Centenarul Patriarhiei Române: credință, speranțe și amenințări
Împlinirea a 100 de ani de la adoptarea deciziei Sfântului Sinod de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost marcată solemn în întreaga ortodoxie românească, inclusiv în Basarabia. În același timp, Biserica Ortodoxă Română aniversează și 140 de ani de autocefalie, dovadă a capacității de rezistență a ortodoxiei românești.
Preafericirea Sa, Patriarhul Daniel, a declarat că a spus că împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române constituie „un prilej de cunoaștere mai profundă a istoriei Bisericii noastre, strâns legată de istoria și viața poporului român și de aspirațiile lui către unitate și libertate”.
Acest îndemn trebuie ascultat și înțeles în mod profund atunci când vorbim despre situația ortodoxiei din Republica Moldova. Situația tragică în care se află milioane de ortodocși români din R. Moldova, Ucraina, Rusia ori alte state, subjugați de Patriarhia Kremlinului, trebuie explicată pe larg și prin toate mijloacele posibile pentru a facilita revenirea la Biserica Ortodoxă Română a acestora.
În marja acestor evenimente, Basarabia a jucat un rol extrem de important, un semnal clar pentru prietenii și cei mai puțin prieteni ai ortodoxiei românești. Arhimandritul Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în calitatea de Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului. Noul ierarh va purta titulatura Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Epicop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului. Odată cu alegerea noului Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, Mitropolia Basarabiei va avea în componență patru ierarhi.
Titulatura „de Bogdania” se referă, de fapt, la regiunea Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului, semn al unității etnice, culturale și religioase. Patriarhul Daniel a precizat că mai multe secole la rând Moldova a fost cunoscută sub numele de Bogdania, iar titlul acesta istoric apare și în arhivele Patriarhiei Ecumenice. Moldova a fost cunoscută sub numele de Bogdania, după numele domnitorului maramureșean Bogdan I, cel care i-a proclamat independența față de Regatul Ungar. De-a lungul timpului, Moldova a fost cunoscută și sub alte denumiri, precum Valahia Mică sau Rusovlahia, iar mai târziu, otomanii, conform unui obicei propriu, au numit țara Bogdania (Kara-bogdan) și pe locuitori bogdani, în amintirea primului său voievod.
Ca parte a acestor eveniment, Biserica Ortodoxă Română a canonizat la Catedrala Patriarhală din București „16 cuvioși preoți și mărturisitori din secolul XX”, printre care se numără și trei basarabeni: preotul Alexandru Baltaga, părintele Iraclie Flocea și cuviosul Sofian Boghiu.
Părintele Serghei Boghiul a fost canonizat cu titulatura Cuviosul Sofian de la Antim. S-a născut la 7 octombrie 1912 la Cuconeștii Vechi, județul Bălți, și a murit la 14 septembrie 2002 la Mănăstirea Antim din București. A fost călugăr la mănăstirea Dobrușa din județul Soroca, unde a și primit numele de Sofian. În perioada comunistă, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, fiind eliberat în 1964, menționează agenția de știri a Patriarhiei Române, Basilica.
Preotul Alexandru Baltaga a fost canonizat cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august. S-a născut la 14 aprilie 1861, într-o familie de preoți din Călărași. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, a rămas alături de enoriași, chiar dacă restul familiei sale s-a refugiat peste Prut. A fost arestat și condamnat pentru activitate contrarevoluționară și dușmănoasă față de statul sovietic, fiind deportat la Kazan, în Tatarstanul de azi, unde a decedat la 7 august 1941.
Părintele Iraclie Flocea a fost canonizat cu titulatura Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august. S-a născut la 11 martie 1893 la Pojorâta, Suceava, a luptat în Primul Război Mondial, după care a devenit misionar, ulterior călugăr al Mănăstirii Hârbovăț din Basarabia în 1920. A rămas preot la parohia Nisporeni și după anexarea Basarabiei din 1940. A fost arestat însă la 2 august 1945 și condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia. A revenit în Basarabia în 1953, pretrecându-și ultimii ani din viață în satul Chițcani, unde a murit la 16 august 1964.
Aceste evenimente consolidează rolul ortodoxiei din Basarabia în sânul ortodoxiei românești, în contrast cu acțiunile rapace ale Patriarhiei Kremlinului.
Rusia exercită o influență considerabilă în R. Moldova prin intermediul ortodoxiei, în special prin legăturile pe care Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove le are cu Patriarhia Kremlinului. De-a lungul timpului, actori politici și serviciile de spionaj din Rusia au folosit legătura istorică și religioasă ca instrument de influență (așa-numita „soft power”) în spațiul post-sovietic. Există numeroase relatări și investigații jurnalistice (inclusiv în presa din R. Moldova și internațională) conform cărora reprezentanți ai clerului din subordinea Patriarhiei Moscovei au promovat, direct sau indirect, mesaje în favoarea unor partide sau candidați vădit pro-ruși.
Un element recurent în discursul pro-rus este ideea că Moscova este „apărătoarea valorilor tradiționale ortodoxe” în fața Occidentului, prezentat ca fiind „decadent” sau „contrar tradițiilor”.
Clerici din Mitropolia Moldovei au susținut în trecut – inclusiv în predici sau comunicate publice – teze care pun în opoziție „lumina Ortodoxiei Ruse” cu influența negativă a vestului. Acest tip de discurs devine un instrument de mobilizare a electoratului conservator, canalizându-l spre partide politice ce sprijină apropierea de Federația Rusă.
În R. Moldova, partide apropiate Moscovei au beneficiat de-a lungul timpului de sprijin public sau tacit din partea unor ierarhi ai Patriarhiei Kremlinului.Aceste practici sunt atât semnale pentru comunitatea credincioșilor, cât și o încercare de validare morală a respectivilor candidați.
Sub pretextul „protejării valorilor ortodoxe”, unii preoți și episcopi insistă pe ideea că integrarea europeană a Republicii Moldova ar fi incompatibilă cu tradiția ortodoxă. Aceasta servește, de fapt, intereselor Rusiei de a menține Moldova în sfera sa de influență. În perioadele electorale, anumiți clerici participă la evenimente de partid, oferindu-le o aură de sacralitate și încurajând credincioșii să voteze pentru candidați „care apără credința și valorile tradiționale”.
Au existat și cazuri când s-a relatat că preoții avertizau credincioșii împotriva „votării cu forțe pro-europene”, considerându-le amenințări la adresa bisericii și a identității ortodoxe.
Televiziunile și portalurile de știri apropiate cercurilor pro-ruse amplifică frecvent declarațiile unor ierarhi cu conținut politic. Se construiește astfel o imagine unitară: Biserica (Patriarhia Kremlinului) și politicienii filoruși „apără credința”, iar Occidentul ar fi sursa unor pericole morale și spirituale. În același timp, rețelele sociale (inclusiv grupuri parohiale de pe diverse platforme) devin canale de diseminare rapidă a materialelor electorale și a mesajelor favorabile Rusiei.
Unul din efectele negative immediate este polarizarea internă. Atunci când clerul se implică fățiș în politică, comunitățile se vor diviza pe criterii geopolitice, punând presiune pe relațiile intercomunitare. Prin credibilitatea pe care Biserica o are în rândul unei părți semnificative a populației, mesajele pro-ruse sunt mai ușor de „legitimat”, ceea ce influențează orientarea strategică a țării. Implicarea politică a clericilor pro-ruși descurajează libera exprimare a altor opinii în sânul Bisericii și generează tensiuni între diferite culte.
Această strategie exploatează atașamentul profund al unei părți a populației față de tradiția ortodoxă, transformând Biserica din spațiul spiritual într-un actor cu impact politic major. Combinarea discursului religios cu retorica geopolitică generează tensiuni și diviziuni în rândul credincioșilor, oferind Rusiei un instrument de manipulare prin care menține R. Moldova în sfera sa de influență. În același timp, manevrele de acest tip reprezintă o amenințare la adresa pluralismului și a libertății religioase, întrucât limitează spațiul dezbaterii și ridică semne de întrebare cu privire la adevărata autonomie și neutralitate a Bisericii.
Implicarea clericilor în campaniile electorale nu doar că influențează orientarea strategică a statului, dar creează și riscul subminării eforturilor de consolidare a democrației și a stabilității politice în R. Moldova.
Chiar în aceste zile, echipa Deschide a dezvăluit noi acțiuni de destabilizare a R. Moldova, pregătite de serviciile de spionaj de la Moscova, care folosesc simplii credicioși ortodocși din R. Moldova pe post de carne de tun împotriva propriului stat! Este timpul ca legislația să fie aplicată pe deplin pentru a nu mai permite folosirea altarelor și bisericilor noastre ortodoxe împotriva noastră!
