Iulian Chifu // Pace prin forță a lui Trump în Gaza
Acordul a fost atins cu multă trudă diplomatică și o cooperare între administrația Biden, șeful CIA, William Burns - care a călătorit de 19 ori în Orientul Mijlociu – și trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, care au adus presiunea necesară încheierii acordului la Tel Aviv, cu ajutorul mediatorilor egipteni și qatarezi. Momentul situat înainte preluării președinției Trump, luni, 20 ianuarie, a subliniat cum arată pacea prin forță a noii administrații, într-un acord fragil între părți care nu au încredere una în alta și au negociat prin intermediarii Egipt și Qatar, într-un cadru dificil și pentru negociatorii Hamas, fără legătură imediată cu liderii din tunelurile din Gaza care dețin ostatecii.
Datele dezastrului din Gaza – 15 luni de foc
Atacul terorist al Hamas din sudul Israelului, din 7 octombrie 2023, a dat naștere la cea mai lungă, sângeroasă și dificilă criză din Orientul Mijlociu de la războaiele israeliano-arabe și Acordurile de pace de la Oslo, 1993-1995. Au fost uciși 1200 de israelieni în atac, civili în marea lor majoritate, și au fost luați 251 de ostateci în Gaza. În replică, Israelul a lansat o ofensivă masivă în Gaza în care au murit câteva sute de soldați – numărul exact nu a fost niciodată dat publicității - dar și 46800 de palestinieni, potrivit datelor Ministerului Sănătății controlat de către Hamas. Aproape întreaga populație de 2,3 milioane de locuitori din Gaza a fost strămutată măcar o dată, în unele cazuri relocările ajungând și de 3-4 ori pentru aceași persoană deja refugiată. Situația umanitară este una extrem de dificilă iar zona supra-urbanizată și locuită a fost aproape complet distrusă în cadrul luptelor.
La 21 noiembrie 2023, a avut loc primul acord de încetare a focului mediat de SUA, Qatar și Egipt și care a dus la eliberarea a 105 ostateci contra a 240 prizonieri palestinieni din închisorile israeliene. Încetarea focului a durat doar o săptămână și a fost întreruptă în contextul în care ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcarea condițiilor convenite. Totuși formula cadru a acordului în trei etape a fost concepută, schițată și negociată, aceeași care a ajuns la o formulă acceptabilă abia după încă 14 luni pentru a fi aplicată la 19 ianuarie 2025.
La 18 ianuarie, cabinetul israelian a aprobat acordul de încetare a focului versus ostateci care trebuia să înceapă la 8.30 pe 19 ianuarie și a mai întârziat "din motive tehnice" încă aproape 3 ore, motive care au ținut de transmiterea listei celor trei ostateci care urmau să fie eliberați duminică și a celor vizați în prima fază. Se așteaptă eliberarea a 33 de ostateci dintre care se estimează că 25 sunt încă în viață, eliberările urmând să aibă loc în fiecare duminică până la 1 martie. În schimb, partea israeliană va elibera circa 1904 prizonieri palestinieni dacă lucrurile merg bine, într-o formulă de cote proporționale stabilite de negociere.
Între timp, Armata Israeliană – IDF a început retragerea unor categorii de trupe din Fâșia Gaza către zona tampon, în timp ce poliția Hamas din Fâșie, înarmată minimal și doar când este cazul, va ajuta la revenirea palestinienilor la casele lor, inclusiv în Nordul Gaza, fără a intra în contact cu zonele unde se află trupele israeliene. Multe dintre aceste detalii nu au fost confirmate oficial, nefiind date publicității de autorități în mod formal, dar ajungând în mass media israeliană în cea mai mare măsură. Israelul a continuat lupta până la ora exactă stablită a încetării focului, în varianta ei revizuită.
Acordul în trei faze se negociază în timp și poate să se rupă oricând
Faptul că despre acordul în trei faze s-a vorbit în presă și e negociat de multă vreme face ca, pe de o parte, să fie cunoscute mai multe elemente publice, pe de alta, să persiste multă confuzie, în special în privința detaliilor. Mai mult, unele dintre ele, care se referă la fazele doi și trei, au fost lăsate spre a fi negociate ulterior. 16 luni, respectiv 471 de zile a durat calvarul primilor eliberați. Lista celor 33 din prima fază a acordului de eliberare a ostatecilor a fost transmisă părții israeliene.
Qatarul a dat publicității primele date despre acord miercuri, 15 ianuarie, în timp ce președintele Biden a fixat principalele obiective ale Acordului, aceleași ca în urmă cu 14 luni: încetarea luptelor în Gaza, intrarea ajutorului umanitar pentru civilii palestinieni, eliberarea ostatecilor. Din cei 94 de ostateci deținuți încă în Gaza, se crede că 60 ar mai fi în viață. Prim Ministrul qatarez Sheikh Mohammed bin Abdul Rahman Al Thani a vorbit despre prima fază, care va dura 42 de zile timp în care va fi o încetare completă a focului.
Primii 33 de ostateci eliberați vor fi femei civile, femei soldați, copii, bătrâni, cei bolnavi și răniți. În schimb vor fi eliberați "un număr" de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene, pe baza unei chei, adică a unei cote pentru fiecare categorie de ostateci israelieni eliberați. Trupele israeliene se vor retrage din toate zonele populate din Gaza și palestinienii vor putea reveni în localitățile de domiciliu. Va intra, cu aceeași ocazie, o cantitate mare de ajutor umanitar în Gaza, câteva sute de camioane pe zi, și vor începe refacerea spitalelor, clinicilor și brutăriilor. Negocierile detaliate pentru faza a doua și a treia vor începe în cea de-a 16-a zi a acordului, pe 4 februarie. Încetarea focului va fi respectată cât timp negocierile au loc.
Cea de a doua fază a acordului presupune din start încheierea permanentă a războiului, adică o încetare a focului perpetuă, nicidecum un acord de pace. Vor fi eliberați ostatecii rămași, toți cei în viață, inclusiv bărbați, iar din partea israeliană vor fi vizați inclusiv 190 de prizonieri palestinieni cu sentințe de peste 15 ani de condamnare. Cei condamnați pentru ucidere vor fi eliberați în Cisiordania, nu în Gaza. Tot atunci va avea loc retragerea completă a trupelor israeliene din Fâșia Gaza. Faza a treia și finală implică reconstrucția în Gaza și ar putea dura ani întregi. Vor fi returnate, totodată, trupurile ostatecilor decedați în captivitate.
Acord pe muchie de cuțit
Desigur, persistă și foarte multe elemente încă nestabilite pe deplin, unele chiar în divergență între părți. A fost greu de acoperit deja principala divergență între părți, Hamas cerând retragerea completă a IDF din Gaza până la acordul de încetare a focului și eliberarea ostatecilor. Distrugerea Hezbollah și căderea regimului Al Assad în Siria, aliați ai palestinienilor din Gaza, a determinat flexibilitatea, la care s-a adăugat și dispariția liderilor Hamas consacrați din enclavă, în primul rând Yahya Sinwar. Aceste evenimente au accelerat negocierile. Desigur, și intervenția președintelui ales Donald Trump, chiar dacă ministrul de externe israelian Gideon Saar, susține că acordul s-a încheiat fără nici o presiune americană, ci din propria voință a părții israeliene.
Nu se știe dacă acordul va ajunge la bun sfârșit sau va fi afectat între timp de acțiuni ale părților, așa cum nu se știe, desigur, dacă vorbim despre un acord final sau despre o formulă care ar putea readuce, ulterior, confruntările. Nu avem de a face cu un acord de pace propriu-zis. De asemenea, e greu de afirmat astăzi că principalul scop al Israelului, distrugerea militară și politică a Hamas, a fost sau va fi realizată la finalul acordului sau dacă organizația va fi capabilă să se refacă undeva după încheierea primelor două faze ale acordului. Nu se cunoaște situația multora dintre ostateci, inclusiv dacă sunt în viață sau au decedat, nici care va fi starea acestora la momentul convenit al eliberării. Există și o serie de ostateci despre care nici Hamas nu cunoaște situația și starea lor, sunt dați dispăruți a doua oară, în Gaza de data aceasta, după diverse atacuri, mutări, bombardamente și dispariție a legăturilor cu grupurile care-i dețineau.
Hamasul a cerut, de asemenea, în lista de prizonieri care vor fi eliberați, și mulți palestinieni care nu intră în perspectivele Israelului de a-i elibera, în primul rând în nici un caz pe cei implicați în atacul din 7 octombrie. Acestor teme dificile pentru negocierile ulterioare din faza a doua și a treia i se adaugă formula complicată a cheii, adică a calculării numărului proporțional de palestinieni care va fi eliberat. Nici situația privind zona tampon nu e pe deplin clară, dacă Israelul va accepta retragerea totală de aici. Mai adăugăm la asta fragilitatea oricăror acorduri Israel-Hamas din trecut care au fost alterate nu o dată de schimburi de focuri sau de bătălii locale între grupuri aflate în afara controlului direct și deplin al Hamas.
Criza de Guvern din Israel: ieșirea extremei drepte din majoritate
Acordul a fost pe muchie de cuțit până în ultimul moment. Pertractările și revenirile, recursul la detalii și rigiditatea din a vedea fiecare element convenit și respectat până la ultima consecință a afectat și ziua și ora intrării în vigoare. Pentru că nu au primit lista cu ostateci cu 24 de ore înainte, israelienii au amânat intrarea în vigoare a acordului cu aproape trei ore. Desigur era vorba despre verificarea listelor, urmărirea datelor și punerea de acord a lor cu răpitorii pentru a nu exista confuzii și absențe. De partea cealaltă, dificultatea din a contacta liderii din Fâșie și divergențele între aceștia și liderii mișcării respectiv negociatorii au fost elemente de stres suplimentare care puteau afecta acordul.
Un punct important a fost și stabilitatea guvernului israelian, respectiv amenințarea de retragerea din Guvern a liderilor extremei drepte, Itamar Ben Gvir, Ministrul Securității Naționale, liderul partidului Otzma Yehudit și Ministrul Finanțelor, Bezalel Smotrich, Liderul Partidului Sionist Religios. Primul a votat împotriva acordului la 17 ianuarie și a anunțat că va reveni doar dacă reîncepe războiul. El a făcut apel la celălalt membru al extremei drepte, să retragă proprii parlamentari și să determine astfel prăbușirea Guvernului Netanyahu. Ben Gvir a subliniat că dorește să răstoarne guvernul care a semnat un acord de încetare a focului care înseamnă “o victorie deplină a terorismului”.
Ben Gvir a retras cei trei membri ai Knessetului din partidul său, astfel că în parlamentul israelian a mai rămas o majoritate la limită. Majoritatea a fost salvată în special prin alăturarea la Guvernare a Partidului Noua Speranță a lui Gideon Saar, care a preluat mandatul de ministru de Externe și a adăugat 6 deputați majorității. Aici a apărut și marea controversă: printr-o discuție telefonică Trump Netanyahu și prin trimiterea reprezentantului său la Tel Aviv și la negocieri, Președintele ales al SUA a transmis că vrea acordul semnat și în vigoare până la preluarea funcției și a transmis atât presiuni serioase și dure către partea israeliană, cât și asigurări că va interveni pentru a menține un Guvern Netanyahu, chiar implicând alte forțe politice în majoritate. Intervenția a fost negată de ministrul de Externe israelian, dar aceasta pare să fi făcut diferența față de presiunile venite de la administrația Biden. În orice caz, a fost cea mai inedită pasare de responsabilitate între administrațiile americane din istorie tocmai prin cooperarea comună la un acord de pace.
Cine va administra Gaza
Poate cea mai mare controversă a rămas cine va administra Gaza. Dacă la capitolul controlului palestinienilor care doresc să treacă în nordul Fâșiei s-a găsit soluția mediatorilor egipteni și qatarezi, pentru a elimina mutarea de arme și militanți în nord, dacă pe frontiera de la Rafaq s-a convenit o cooperare egipteano-israeliană după acord pentru prevenirea traficului de arme, în ceea ce privește viitoarea administrație din Gaza, chestiunea a rămas deschisă și neclară. Nu există un acord în acest sens, iar discuțiile urmează să aibă loc pe tot parcursul negocierilor și să fie convenite la începerea fazei a treia a acordului de încetare a focului.
Autoritatea Palestiniană este prima îndrituită, dar și interesată să conducă o administrare și guvernare în Fâșia Gaza, după acordul de încetare a focului. Desigur, această eventualitate împinge din nou către o formulă de confruntare inter-palestiniană cu Hamasul. La 17 ianuarie, președintele Mahmoud Abbas a subliniat jurisdicție pe care o are asupra regiunii și a anunțat că este gata să desfășoare în regiune echipe administrative și de securitate.
Totuși Acordul nu spune nimic despre o asemenea eventualitate și lasă deschisă problema guvernării regiunii. La 18 ianuarie, premierul palestinian Mohammed Mustafa a declarat că Autoritatea are un plan de 100 de zile după intrarea în vigoare a acordului care să ducă la preluarea administrativă a zonei. Nu e cunoscut nici stadiul unei asemenea discuții cu Israelul sau măcar cu negociatorii - SUA, Egipt și Qatar.
Hamasul a fost decimat și distrus la nivel organizațional și militar, dar au supraviețuit celule mici care nu intrau în nomenclatorul organizației. Desigur, celulele de rezistență nu au relevanță militară astăzi și nu pot face față israelienilor și IDF, dar încă reprezintă o valoare relațională la nivel personal și social, chiar dacă nu instituționalizat într-o structură pseudo-militară. Discuțiile dintre Autoritatea Palestiniană și Hamas datează de ani buni, după îndepărtarea reprezentanților Ramallahului din Fâșia Gaza de către Hamas, iar formula unui guvern de uniune națională sau a unui guvern civil independent care să gestioneze afacerile civile a mai fost în atenție, dar nu a putut fi convenit.
În Fâșie există astăzi o colecție de grupări infracționale ad hoc, unele deja relevante, care fac legea și în privința ajutorului umanitar, și al controlului civililor refugiați. Totuși Hamasul în formula în care a supraviețuit nu se va putea opune militar astăzi Autorității Palestiniene și-i va fi foarte greu să se reconstruiască pe termen scurt. Dar Hamas este departe de a fi pe deplin eradicată, chiar și în cazul unei administrații a AP. O eventuală campanie de gherilă în viitor împotriva Autorității Palestiniene sau a oricui va guverna Gaza ar putea fi greu de gestionat. Autoritatea Hamas a supraviețuit în Gaza și există depline riscuri pentru confruntări între noile forțe palestiniene ce vor fi, eventual, introduse în regiune și celulele Hamas, și ele refăcute parțial în viitor.
