Foametea organizată în Basarabia 1946-1947 // Maia Sandu: „Memoria colectivă nu poate fi ștearsă, iar adevărul trebuie spus”
„Părinților, bunicilor și străbunicilor noștri li s-a luat până și ultimul bob de grâu din poduri, lăsându-i să moară înfometați. A fost un gest intenționat, o metodă barbară de subjugare a populației”, a relevat Maia Sandu.
Multe decenii acest eveniment din istoria tristă a R. Moldova a fost trecut sub tăcere. „Adevărut trebuie spus”, menționează maia sandu care totodată îndeamnă cetățenii să construiască un viitor în pace în care nu va fi loc de orori.
„Decenii întregi, această tragedie a fost trecută sub tăcere. Dar memoria colectivă nu poate fi ștearsă, iar adevărul trebuie spus. Nu putem clădi un viitor drept fără să recunoaștem nedreptățile trecutului și fără să păstrăm vie amintirea sutelor de mii de oameni răpuși de această crimă. Foamea nu a întrebat ce limbă vorbesc sau ce sânge poartă victimele sale. De aceea, datoria noastră, ca o societate unită, este să apărăm adevărul, să fim de partea binelui și să ne construim viitorul cu demnitate, în pace, într-o Moldovă în care astfel de orori să nu mai fie niciodată posibile”, a scris Maia Sandu pe contul său de Facebook.
Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, foametea din anii 1946–1947 a fost una dintre cele mai mari catastrofe umanitare care au lovit teritoriul actual al Republicii Moldova în secolul XX. Nu a fost o calamitate naturală inevitabilă, ci o tragedie agravată de politicile autoritare și represive ale regimului sovietic. Conform datelor furnizate de Agenția Națională a Arhivelor, în doar câteva luni au murit de foame peste 123.000 de persoane, reprezentând circa 5% din populația RSSM. Proporțional, Moldova sovietică a fost regiunea cea mai afectată din întreaga Uniune Sovietică, cu o rată a mortalității de zece ori mai mare decât în Rusia și de cinci ori mai mare decât în Ucraina.
