Dumitru CRUDU // Îngerul din România
Acum 35 de ani, Evelina N. era iubita unui poet român, G.B., venit laChișinău în cabina unui camion plin cu cărți românești, pentru a le donabibliotecilor din oraș și din țară. Ea însăși o admiratoare a poetei Leonidei Laria,Evelina N. scria și poezii. Se tundea și se îmbrăca la fel ca celebra poetă,iar pe frunte purta o bentiță vișinie. Neputându-și citi poeziile în PiațaMarii Adunări Naționale, ni le citea nouă, la Moldova și Fulgușor. Era o mareunionistă. Marea ei iubire pentru România a făcut-o să-l urmeze pe G. B. La București,unde s-a și măritat cu el. După ce G. B. a fost bătut în piața Universității întimpul celei de-a doua mineriade, acesta s-a mutat la țară, unde Evelina N. n-avrut să-l urmeze. G. B. a fost însă un domn și nu a insistat, lăsând-o singură în apartamentul său din Calea Griviței. Evelinaa continuat să scrie, dar nu-și găsea editură să publice. Când a publicat totușio carte – scrisă în cheia Leonidei Lari-, criticii au făcut-o praf. Cu toateastea, ea nu a dezarmat și a mai publicat câteva cărți, concepute în bibliotecaapartamenului lui G. B., pe care câțiva ani mai târziu avea să-l piardă, dincauza datoriilor uriașe la întreținere. Au fost rase și noile ei cărți,publicate la edituri obscure. De dragul adevărului, trebuie să spunem că, după plecareala țară a lui G.B, nu a avut niciunsucces ca poetă.
Șansa ei, se pare, a fost G. B. Lucrul ăsta l-a înțeles și ea într-untârziu, dar deja nu se mai putea schimba nimic, pentru că, între timp, faimosulpoet plecase și din satul său natal, cine știe unde. Rămasă pe drumuri, înBucureștiul de la sfârșitul anilor 90, tânăra poetă și-a găsit adăpost acasă lapoeta Leonida Laria, care a angajat-o și la ziarul „Glasul Națiunii”, pe post decorectoare.
Când a intrat și Leonida Lari la apă, a închis ziarul și Evelina,vrând-nevrând, s-a întors la Chișinău, unde nu o aștepta nimeni și toată lumeao uitase. Nu o mai țineau minte nici măcar colegii ei de la UniuneaScriitorilor. Cu toate acestea, au încercat s-o ajute, iar în urmaintervențiilor lor i-a fost repartizat un apartament social, pentru a nu-șipetrece nopțile dormind pe o bancă din parc sau pe un scaun de la gară. Ea însăvoia mai mult. Insista ca aceștia să-i plătească și facturile sau întreținerea.Nu peste mult, au măturat-o și de acolo și a ajuns din nou în stradă, dormindpe la te miri știe cine. Peste ani, G. B., venit din Timișoara la un festivalde literatură din Chișinău și aflând de soarta nefericită a fostei sale soții,i-a cumpărat o garsonieră și i-a deschis un cont în bancă.
Câteva luni mai târziu am întâlnit-o plimbându-se prin parc, îmbrăcată lafel ca acum 34 de ani. Pe frunte purta din nou o bentiță vișinie.
