Anatol Țăranu // Șantajul energetic și războiul propagandistic
Sistarea livrărilor de gaze de către Moscova spre Republica Moldova, din 1 ianuarie 2025, a provocat o criză energetică gestionabilă de autoritățile de la Chișinău pe malul drept, dar cu consecințe catastrofale în regiunea secesionistă Transnistria. Pe ambele maluri ale Nistrului s-a instituit starea de urgență energetică, în condițiile când Chișinăul dispune de rezerve de gaze pentru iarnă, pe când în zona controlată de Tiraspol s-a oprit aproape în totalitate încălzirea și lumina în sfera de producere, precum și în majoritatea caselor oamenilor.
Doar acum, în condițiile declanșării unui șantaj energetic total de către Rusia la adresa Republicii Moldova, au început în deplină măsură să se evidențieze rezultatele adevărate ale politicilor Chișinăului din ultimii ani, care au adus la diminuarea considerabilă a dependenței economice excesive de Moscova, în special a celei energetice. Această politică a suportat și continuă să deconteze costuri mari, inclusiv de imagine pentru guvernarea pro-europeană, dar în realitate i-a oferit Republicii Moldova imunitate în raport cu șantajul comercial și energetic operat de Moscova în cele mai tensionate momente ale vieții economice și politice.
Astăzi Republica Moldova combate șantajul energetic al Moscovei cu importuri de cantități necesare de gaze din România, care acoperă practic întreg necesarul de consum al celui de al doilea stat românesc. Din datele Transgaz, companie care operează exportul de gaze românești pentru Republica Moldova, se atestă cum zilnic pleacă peste Prut circa 5 milioane de metri cubi de gaz, cele mai mari cantități înregistrate vreodată pentru schimburile bilaterale între două state românești. La acest capitol trebuie menționat că exportul de gaze din dreapta spre stânga Prutului reprezintă circa 20% din producția curentă de gaze a României. O parte din acest volum vine din rezervele de gaz stocat, încă din vară, de guvernul de la Chișinău, în depozitele subterane dincolo de Prut, dar cea mai mare parte sunt gaze extrase din subsolul României.
Este cunoscut că punctul nevralgic pentru Chișinău în contextul crizei energetice ține de aprovizionarea cu electricitate. Până la sistarea aprovizionării cu gaze a Republicii Moldova de către Gazprom, de la 1 ianuarie 2025, marea parte a volumului de electricitate pentru malul drept era furnizat la preț convenabil de Centrala de la Cuciurgan, care genera electricitate pe baza gazului rusesc, dar pe care regiunea separatistă nu-l achita, acumulând o datorie de peste 11 miliarde de dolari. Chișinăul achita electricitatea cu 20 de milioane de dolari lunar, bani care intrau în bugetul regimului de la Tiraspol, realmente reprezentând un suport financiar consistent pentru separatismul transnistrean.
Una din consecințele colaterale ale sistării aprovizionării cu gaze rusești a Moldovei a devenit și dispariția acestei situații stânjenitoare pentru Chișinău de susținere financiară inopinată a regimului separatist de la Tiraspol. Însă Moscova, provocând criza energetică în Republica Moldova, involuntar și-a tras un glonț în propriul picior, aducând creatura sa, în persoana regimului separatist de la Tiraspol, în prag de colaps economic. Iar aceasta deja vorbește despre restrângerea drastică a posibilităților reale ale Moscovei de a influența starea lucrurilor în Moldova prin politici tradiționale de șantaj economic.
Actuala guvernare de la Chișinău este deseori acuzată, pe alocuri pe bună dreptate, că nu a reacționat adecvat și la timp la pericolul șantajului energetic rusesc. Însă ar fi nedrept să nu se ia în considerație măsurile întreprinse de guvernare pe dimensiunea anticipării pericolelor crizei energetice provocate de Rusia. În mod obișnuit, principalul suport pentru Moldova a venit din partea României, care astăzi garantează furnizarea a peste 50% a volumului de electricitate necesar Moldovei. Compania Energocom a anunțat încă la 18 septembrie a anul trecut că începând cu luna următoare va procura energie electrică produsă de Centrala nucleară de la Cernavodă din România. Cantitatea de electricitate rezervată fiind de 10 MW, cu posibilitatea majorării volumului la necesitate, prețul căreia este de 400 de roni/MWh, el fiind plafonat de guvernul român.
Cum era de așteptat, criza gazului provocată de Moscova este secondată de intensificarea războiului propagandistic, prin care Rusia încearcă să prezinte autoritățile de la Chișinău drept vinovate pentru dezastrul umanitar din Transnistria. S-a ajuns până la acuzații provocatoare, făcute de purtătorul de cuvânt al MAE-ului de la Moscova, Maria Zaharova, care a învinuit Chișinăul că ar folosi „practici neo-naziste” împotriva populației transnistrene.
Atacurile propagandistice ale Moscovei împotriva Chișinăului sunt perfect sincronizate cu reacțiile Tiraspolului, care, în detrimentul intereselor populației regiunii, a respins oferta autorităților moldovene de a ajuta Tiraspoltransgaz în organizarea achiziției de gaze pe orice platformă europeană. Această reacție a regimului separatist de la Tiraspol nu lasă dubii că el joacă în tandem cu curatorii săi de la Moscova în promovarea strategiei de folosire a gazului ca armă împotriva Republicii Moldova, care demult este o țintă a războiului hibrid al Rusiei.
Spre deosebire de oamenii simpli din zona transnistreană controlată de regimul separatist și lăsați de autorități în frig și întuneric, guvernul de la Chișinău prin decizia Comisiei pentru Situații Excepționale a cerut companiei Moldovagaz ca în 14 localități din raioanele Anenii Noi, Căușeni și Dubăsari aflate în subordinea Chișinăului și care sunt conectate la rețelele din regiunea transnistreană, să fie asigurate cu gaze naturale. Totodată, compania „Premier Energy Distribution” ar urma să furnizeze curent în satele Varnița și Copanca, conectate și ele la rețelele electrice de pe malul stâng al Nistrului. Spre deosebire de regimul separatist de la Tiraspol, Guvernul de la Chișinău întreprinde toate măsurile necesare pentru a proteja interesele transnistrenilor din jurisdicția sa.
În condițiile șantajului gazului din partea Moscovei, Chișinăul are susținerea consistentă din partea UE. Republica Moldova continuă să facă față presiunilor externe și să rămână rezilientă, bine conectată la rețelele energetice europene, datorită sprijinului oferit de Uniunea Europeană, a declarat Kaja Kallas, șefa politicii externe a UE, după o discuție recentă cu prim-ministrul Dorin Recean. Asistența României și UE pentru Republica Moldova lasă fără perspective planurile Kremlinului de a îngenunchea economic Chișinăul.
În aceste condiții, toată speranța Moscovei se concentrează pe obiectivul războiului propagandistic, care are ca scop maximalizarea nemulțumirii firești a cetățenilor moldoveni provocată de dificultățile inerente pentru nivelul de viață în condițiile crizei energetice. Miza Moscovei este scrutinul parlamentar din acest an, iar atacul propagandistic este arma principală folosită pentru răsturnarea guvernării pro-europene de la Chișinău.
Pentru a face față acestui război propagandistic guvernarea are misiunea de a colabora cu toată partida pro-europeană per ansamblu, pentru a dezvolta mai multe strategii și măsuri privind combaterea dezinformării. Este nevoie de o strategie informațională combativă, nu doar pentru a interzice și sancționa răspândirea narativelor false, dar și pentru a crea o percepție colectivă dominantă în societatea moldovenească privind lipsa de alternativă sprijinului economic și politic, care vine pentru Republica Moldova din partea României, Uniunii Europene, SUA și de la organizații internaționale. Anume pe această filieră vine asistența tehnică și financiară determinantă pentru consolidarea democrației și a rezilienței în raport cu războiul propagandistic declanșat de Rusia.
În concluzie, guvernarea pro-europeană din Moldova face eforturi semnificative pentru a rezista războiului propagandistic rus, însă succesul acestor măsuri depinde de mobilizarea și implicarea activă a societății civile în procesul democratic și de susținere a cursului european. Este vitală necesitatea ca tot mai mulți cetățeni să conștientizeze faptul că Republica Moldova este salvată, în primul rând, de asistența României în depășirea crizei energetice, iar dezvoltarea și siguranța economică a malului stâng al Prutului depinde în mod hotărâtor de constituirea unui spațiu economic comun între două state românești. Interconectarea cu România este calea cea mai sigură de a scoate definitiv Republica Moldova de pe orbita influenței Moscovei și de a ancora acest spațiu în UE și NATO.
Perspectiva acestei realinieri economice și politice a ambelor maluri ale Prutului trebuie să devină temă electorală centrală la apropiatele parlamentare din Republica Moldova, contribuind la o mobilizare generală a masivului alegătorilor cu viziuni euro-unioniste, condiție obligatorie fără de care nu va putea fi garantată formarea unei majorități europeniste în viitorul parlament.
