Oazu Nantoi // Soluționarea conflictului Transnistrean
Soluționarea conflictului Transnistrean? E simplu!
E suficient să urmăm exemplul lui Konrad Adenauer, primul Cancelar al Germaniei Federative, căruia, la 10 martie 1952, Iosif Stalin i-a propus planul de reunificare a Germaniei! Planul lui Stalin propunea „alegeri libere și corecte” pe întregul teritoriu al Germaniei, laolaltă cu alte gogoașe „democratice”. Dar, și o singură condiție fundamentală – Germania reunificată urma să rămână neutră! De! Cerințele lui Putin privind neaderarea Ucrainei la NATO tot de acolo se trag.
Konrad Adenauer a refuzat „oferta generoasă” a dictatorului de la Kremlin, alegând univoc identificarea garantată a Germaniei Federative cu lumea democratică. Inclusiv în 1955 Germania Federativă a devenit țară-membră a NATO.
R. Moldova univoc s-a identificat cu valorile UE – am devenit țară-candidat! Însă, ceea ce noi numim „conflict Transnistrean” este o ancoră, care ne ține în dependență de „rașismul” lui Putin. Și mai grav este că în societatea moldovenească s-au înrădăcinat un set de clișee, care au devenit o barieră reală în calea scăpării de această dependență.
Prin urmare, dacă noi (sincer) dorim să ne vedem în UE, atunci trebuie să începem cu noi, - să ne debarasăm de aceste clișee, și să înțelegem că responsabilitatea pentru soluționarea acestei probleme ne revine nouă: cetățenilor RM.
Noi, cei care dorim să vedem RM în UE, trebuie să conștientizăm că ”formatul unic” al operațiunii de menținere a păcii, laolaltă cu ”formatul de negocieri ”5+2””, sunt niște capcane impuse de țara-agresor- Rusia.
Noi trebuie să conștientizăm că problema nu se rezolvă ”la masa de negocieri” – nici cu participarea Rusiei, nici cu papagalii ruși (1+1(!)) de la Tiraspol.
Noi trebuie să conștientizăm că regimul criminal din Transnistria există numai grație cedărilor unilaterale/trădărilor din partea celor de la Chișinău. Și nouă – cetățenilor RM, cel puțin teoretic, ar trebui să ne fie rușine de încălcările masive, sistematice și brutale ale drepturilor fundamentale ale omului în stânga Nistrului.
Noi trebuie să conștientizăm că reunificarea RM înseamnă, în primul rând, eradicarea fascismului rusesc în stânga Nistrului – nu ”statut juridic special, garantat cu certitudine”, asupra căruia insistă țara-agresor, ci - trecerea populației din regiune prin procesul de ”detransnistrizare”, tot așa cum Germania nazistă învinsă a trecut prin procesul de ”denazificare”.
Victoria morală și politică asupra ”identității transnistrene” este condiția-cheie pentru viabilitatea RM reîntregite. Fără aceasta, ”soluționarea conflictului” va însemna inocularea tumorii canceroase a fascismului rusesc în societatea moldovenească – în conformitate cu planurile Führer-ului de la Kremlin și consecințele de rigoare.
Noi, și nimeni alții, trebuie să propunem NATO și Ucrainei un mecanism și un scenariu de „demilitarizare” a regiunii din stânga Nistrului – fără ca să delegăm această problemă ”la masa de negocieri” cu participarea regimului lui Putin.
Noi trebuie să conștientizăm că incapacitatea noastră, din 1994 încoace, de a integra pe concetățenii noștri din UTAG, pune cruce pe orice iluzii privind capacitatea noastră de a ”detransnistriza” regiunea din stânga Nistrului.
Noi, și nimeni alții, trebuie să formulăm viziunea noastră privind organizarea și funcționarea post-conflict a RM și să ne asumăm responsabilitatea pentru implementarea ei.
Noi trebuie să conștientizăm că, fără urcarea noastră la nivelul lui Konrad Adenauer din 1952, riscăm să ratăm șansa istorică de a ne poziționa garantat de partea lumii libere prin aderarea la UE – în 2030, să admitem.
Cam așa. E simplu.
