Mihai Isac // R.Moldova, șantajată de „Țarul Întunericului”! România răspunde: Frații în veci vor fi frați

În ultimele decenii, R. Moldova s-a confruntat în mod constant cu o serie de presiuni externe, dintre care cea mai vizibilă și mai semnificativă a fost – și este – utilizarea energiei ca instrument de influență și șantaj geopolitic. Federația Rusă a recurs în repetate rânduri la tacticile de manipulare a livrărilor și prețurilor, punând Chișinăul într-o poziție vulnerabilă. Această realitate scoate în evidență dependența energetică a R. Moldova și nevoia stringentă de a-și diversifica și de a-și consolida sursele de aprovizionare, cu sprijinul României și al altor state partenere.

În perspectiva alegerilor parlamentare din 2025, o eventuală criză umanitară în Transnistria devine un instrument de influență politică pentru Kremlin.

În urma destrămării Uniunii Sovietice, gazul rusesc a rămas principala sursă de energie pentru majoritatea statelor ex-sovietice, inclusiv pentru Republica Moldova. Din cauza infrastructurii construite încă din perioada sovietică, Chișinăul s-a bazat pe Gazprom ca furnizor dominant.

Încă de la începutul anilor 2000, Moscova a folosit ajustările de preț și modificările de volum al livrărilor drept mijloc de presiune politică. Orice deteriorare a relațiilor bilaterale s-a simțit rapid în facturile consumatorilor moldoveni și în bugetul de stat al țării. Rezultatul: un șir de datorii acumulate și riscuri sporite pentru stabilitatea energetică a Moldovei.

Unul dintre cele mai frecvente instrumente de presiune a fost creșterea prețului gazelor naturale exportate către Republica Moldova. În mod tipic, aceste scumpiri coincideau cu momente de tensiune între Chișinău și Moscova, fie pe teme politice, fie din cauza negocierilor dificile legate de plata datoriilor istorice.Moscova a amenințat frecvent cu limitarea sau chiar oprirea fluxului de gaze. Astfel de episoade aveau efecte puternice nu doar asupra gospodăriilor, ci și asupra industriei și securității naționale, forțând autoritățile de la Chișinău să accepte condiții de compromis.

Negocierile contractuale cu Gazprom au fost de multe ori însoțite de solicitări politice. Proiecte energetice alternative, precum importurile din România sau acces la resursele din Ucraina, erau deseori criticate de Kremlin, iar Chișinăul se trezea amenințat cu noi restricții la importuri. Forțele politice pro-ruse de la Chișinău au blocat orice demers de a scăpa de jugul energetic rus.

Orice fluctuație a prețului de import are consecințe imediate asupra facturilor cetățenilor. Crizele energetice sunt deseori exploatate politic. O parte din forțele politice apropiate de Rusia utilizează instabilitatea energetică pentru a crea neîncredere în guvernările pro-europene și a le discredita în fața electoratului din R. Moldova, de pe ambele maluri ale Nistrului.

Un climat incert din punct de vedere energetic descurajează investitorii străini. Lipsa unei perspective clare asupra costurilor de producție, respectiv lipsa stabilității energetice, reprezintă factori care contribuie la încetinirea creșterii economice.

În contextul alegerilor parlamentare cruciale din 2025, orice criză umanitară – fie ea reală sau amplificată mediatic – poate deveni un instrument de presiune și de influențare a electoratului în favoarea forțelor politice pro-ruse..

Prin canale media afiliate Moscovei sau prin rețele de social media (în mod special Telegram și TikTok), vedem răspândirea unor mesaje care acuză Chișinăul (și implicit susținătorii acestuia în Occident) de neglijarea populației din regiunea aflată sub ocupație militară ilegală rusă. Astfel, guvernarea pro-europeană și forțele politice care se declară pentru integrarea europeană sunt prezentați drept „dușmani ai poporului rus” sau indiferent față de suferința umană din regiune, alături de Ucraina, una din țintele favorite ale atacurilor mediatice lansate de serviciile federale de spionaj de la Moscova.

Desigur, imensa mașină de propagandă rusă nu menționează faptul că regiunea din estul R. Moldova a fost dintotdeauna un teren unde Moscova și-a exercitat influența geopolitică. Acolo se află și un contingent militar rusesc (oficial numit forță de menținere a păcii, dar contestat de autoritățile de la Chișinău și de partenerii occidentali).

Orice agravare a condițiilor sociale (lipsa de resurse, produse de bază, probleme energetice) în Transnistria este transformată rapid într-o poveste dramatică despre „discriminarea rusofonilor”. Această retorică este destinată mobilizării alegătorii de pe malul drept al Nistrului (inclusiv vorbitori de limbă rusă din alte regiuni ale R. Moldova), determinându-i să voteze pentru partide considerate „prietenoase” cu Moscova.

Amplificarea unui potențial „conflict înghețat” sau a perspectivei unor tensiuni armate este folosită pentru a pune presiune pe guvern și pe opinia publică pro-europeană. Astfel, se încearcă convingerea electoratului că este nevoie de venirea la guvernare a unor forțe politice dispuse să discute direct cu Moscova, pentru a „evita escaladări” și „a menține pacea”. Este nevoie de maturitate din partea clasei politice pro-europene, dar și a electoratului din R. Moldova, pentru a evita repetarea unei forme de scenariu georgian la Chișinău în 2025.

Cu siguranță Rusia va trimite ajutoare umanitare, alimente sau echipamente medicale în regiune, punând accentul pe „generozitatea” Moscovei. Aceste acțiuni vor fi folosite ca argument electoral de partidele pro-ruse din Moldova, care să prezinte Rusia ca un partener „de încredere”, comparativ cu Occidentul.

Ajutorul umanitar ar putea fi condiționat de anumite concesii politice din partea Tiraspolului sau a Chișinăului. Aceste presiuni se vor extinde și către populația din regiune, care va fi influențată să voteze cu anumiți actori politici pentru a menține fluxul de ajutoare.

Pentru destabilizarea scenei politice interne în preajma alegerilor, regimul de ocupație de la Tiraspol poate inventa ori provoca incidente, cu scopul de a crea panică și de a submina încrederea în forțele de ordine și instituțiile R. Moldova. Orice discreditare a autorităților de la Chișinău va fi folosită ca argument pentru a „salva” Transnistria de la o criză umanitară.

Populația rusofonă din interiorul Moldovei și diaspora din Federația Rusă rămân ținta unor campanii agresive de propagandă, care au scopul mobilizării votului acestora pentru candidații care promovează relații strânse cu Moscova. Narativul unei „crize umanitare” în Transnistria poate funcționa ca element de coeziune pentru votanții îngrijorați de soarta familiilor și a rudelor din zonă.

Prin canale informale de finanțare, Rusia continuă susținerea grupuri care organizează proteste împotriva guvernului de la Chișinău, care au solicitări absurde la adresa autorităților R. Moldova, care nu țin cont de realitățile politice, economice ori sociale. Acest tip de presiune stradală are scopul erodării imaginii partidelor pro-europene și va da un impuls formațiunilor pro-ruse.

Crizele umanitare provoacă emoție și compasiune, iar partidele pro-ruse se pregătesc să capitalizeze pe aceste sentimente pentru a câștiga voturi, mai ales în rândul celor nehotărâți din diferite regiuni și comunități etnice din R. Moldova. O retorică intensă despre „vinovăția Chișinăului” ori a Ucrainei ori Occidentului stimulează deja diferențe de opinii între diverse grupuri din Moldova, accentuând faliile etnice și lingvistice.

Pentru a nu cădea în capcana retoricii ruse, autoritățile de la Chișinău trebuie să fie transparente, să comunice clar despre măsurile umanitare luate și despre sursele reale ale problemelor din regiune. Un rol important îl au organizațiile internaționale și partenerii occidentali ai R. Moldova, mai ales România, care pot contribui cu fonduri și expertiză pentru a atenua problemele umanitare, limitând astfel terenul de manevră al Moscovei.

În fața acestor tactici de presiune, R, Moldova a inițiat în ultimii ani mai multe proiecte pentru a-și diversifica resursele energetice, inclusiv conectarea la rețeaua de gaze din România. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău reprezintă un pas strategic spre reducerea dependenței de gazul rusesc.

Colaborarea cu Ucraina și România în ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică și gaze naturale a devenit o prioritate, pentru a avea o rețea regională mai integrată și mai sigură.

Deși la început de drum, proiectele solare și eoliene au cunoscut o dezvoltare lentă, însă ascendentă. Experiența României poate fi adaptată și implementată la nevoile din R. Moldova. Odată cu sprijinul Uniunii Europene și al altor instituții internaționale, R. Moldova poate începe tranziția către un mix energetic mai durabil.

Federația Rusă a demonstrat în nenumărate rânduri că utilizează energia drept monedă de schimb și uneori ca „arma” geopolitică pentru a-și menține influența în fostul spațiu sovietic. În cazul R. Moldova, această strategie a afectat stabilitatea economică și a amplificat disputele politice interne.

Totuși, răspunsul Chișinăului, bazat pe strategii de diversificare și pe consolidarea relațiilor cu partenerii europeni, reprezintă un pas crucial pentru reducerea vulnerabilităților. Axa Chișinău-București-Bruxelles, dar și parteneriatul cu Kievul, pot contribui semnificativ la crearea unui climat de securitate energetică mai robust în regiune.

Pe termen lung, o Republică Moldova mai puțin dependentă de gazele rusești înseamnă stabilitate sporită, libertate mai mare de decizie și, nu în ultimul rând, un nivel de trai mai bun pentru cetățeni. Lecția pe care Chișinăul trebuie să o învețe este că independența energetică nu se obține peste noapte, însă odată atinsă, creează o bază solidă pentru dezvoltare economică și suveranitate politică.

Statul român a răspuns imediat amenințării Federației Ruse și a mărit exportul către R. Moldova. Conform declarațiilor ministrului român al Energiei, Sebastian Burduja, exportul total către R. Moldova prin liniile Isaccea-Vulcănești și alte linii care trec Prutul depășește 400 de MW.

„În aceste momente grele, suntem alături de frații noștri de peste Prut. Gazul rusesc a fost oprit pentru centrala de la Cuciurgan, din Transnistria, ceea ce înseamnă că Republica Moldova are un deficit de aproximativ 600MW de producție de energie electrică pentru a-și acoperi consumul, mizând pe aproximativ 300MW producție locală”, a menționat Burduja.

„Mesajul României este clar: frații în veci vor fi frați. Menirea noastră este de a fi împreună și împreună cu Europa. Și așa va fi. Înainte, împreună! (...) 2025 să ne aducă tuturor numai bucurii, energie bună și împlinirea visurilor, alături de cei dragi. Pentru sectorul energetic românesc îmi doresc, mai mult decât orice, să continuăm să facem pași pentru independența energetică a țării noastre. Asta înseamnă să nu depindem niciodată de alții”, a mai spus Burduja.

Sprijinul instituțional românesc a fost decisiv pentru arhitectura de securitate energetică a R. Moldova. Cu sprijinul Bucureștiului, R. Moldova a obținut creșterea capacității transfrontaliere la 600 MW printr-un mecanism de alocare zilnică a capacităților neutilizate la alte frontiere, măsură confirmată de ENTSO-E.

În efortul comun de combatere a propagandei ruse, înaltul oficial român a precizat că exporturile de energie electrică și gaze naturale se fac din România în Republica Moldova pe baze comerciale, în condițiile legii, sprijinul pe care îl acordăm este numai în limita volumelor disponibile după acoperirea nevoilor României, dar și că el consideră că Bucureștiul o datorie morală să fie alături de frații de peste Prut cu tot ceea ce este posibil.

Sprijinul românesc este evident și atunci când vorbim de asigurarea cu gaze a R. Moldova. „Există și stocuri comerciale și de urgență de peste 70 de milioane Nm³ în depozitele din România. Capacitatea tehnică de export de gaze naturale prin interconectorul Iași-Ungheni este de 6,1 milioane m³/zi, ceea ce poate acoperi întreg consumul dintre Prut și Nistru, inclusiv în zilele friguroase de iarnă”, a mai spus Burduja.

Președintele ucrainean Zelenski consideră că oprirea tranzitului de gaze către Europa este una dintre cele mai mari înfrângeri geopolitice ale Moscovei.

“Când Putin a primit cadou puterea în Rusia acum mai bine de 25 de ani, volumul anual de gaze transportat prin Ucraina către Europa era de peste 130 de miliarde de metri cubi. Astăzi, tranzitul gazelor rusești este 0. Este una dintre cele mai mari înfrângeri ale Moscovei”, a declarat președintele Ucrainei.

Încercările Federației Ruse de a folosi arma întunericului și frigului împotriva noastră trebuie să primească un răspuns demn, un răspuns românesc și european.