Mihai Isac // Noua eră Trump: poate R. Moldova evada din kolhozul Russky Mir?

Inaugurarea noii administrații republicane Trump la Casa Albă poate da un nou impuls geopolitic eforturilor R. Moldova de a scăpa de influența malignă exercitată de Federația Rusă. În pofida diferitelor reacții provocate de limbajul adoptat de reprezentanți ai noii administrații, viitorul lider de la Casa Albă nu va abandona partenerii și aliații estici în mâna Rusiei. Cu sprijinul României, aliat strategic al SUA și stat pivot pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO, R. Moldova va rămâne o prioritate pe agenda politică a SUA.

Statele Unite, indiferent de culoarea administrației de la Casa Albă ori a majorității din Senat și Camera Reprezentanților, au sprijinit în permanență integritatea teritorială a Republicii Moldova, cerând inclusiv retragerea trupelor rusești din Transnistria.  Chiar dacă subiectul nu a fost unul de prim-plan pe agenda SUA în perioada 2017-2021 datorită problemelor de securitate din Afhanistan, Siria, Marea Chinei de Sud ori alte regiuni, administrația Trump nu s-a abătut de la această poziție.

„Este inacceptabil ceea ce a făcut Vladimir Putin. Nu există nicio îndoială”, a declarat senatorul american Marco Rubio, nominalizat la postul de secretar de stat de președintele ales Donald Trump, în timpul audierilor pentru confirmarea în funcție în fața Comisiei de Relații Externe a Senatului american. Este un semnal clar transmis Kremlinului și aliaților acestuia, de la China, la Republica Islamică Iran.

Chiar dacă prima administrație Trump a fost caracterizată de o schimbare a tonului în politica externă a SUA, cu accent pe reevaluarea relațiilor cu aliații tradiționali și concentrarea pe o serie de probleme considerate prioritare, partea americană nu a abandonat niciodată R. Moldova. În regiunea Europei de Est și a fostelor state sovietice, Casa Albă și-a arătat interesul pentru a contracara influența Rusiei, chiar dacă uneori maniera de abordare a fost imprevizibilă.

Să nu uităm faptul că prima administrație Trump a aprobat trimiterea către Ucraina a unor sisteme performante de armament, precum rachetele anti-tanc Javelin, care au permis Kievului să respingă o serie de ofensive rusești în Donbas.

Așa cum sprijinul american pentru suveranitatea și integritate teritorială a R. Moldova a reprezentat o constantă a politicii primei administrații Trump, este de așteptat ca acesta să continue. Pe durata primei administrații republicane Trump, SUA au continuat programele de asistență economică, inclusiv prin USAID, menite să sprijine dezvoltarea democratică și reformele anticorupție în Republica Moldova.

De asemenea, Statele Unite ale Americii au sprijinit în mod constant modernizarea și profesionalizarea Armatei Naționale a R. Moldova printr-o serie de programe de asistență, exerciții comune și proiecte de infrastructură. Aceste inițiative au urmărit consolidarea capacităților de apărare, îmbunătățirea interoperabilității cu partenerii occidentali și pregătirea forțelor pentru misiuni internaționale de menținere a păcii.

SUA au oferit fonduri pentru achiziționarea și modernizarea echipamentelor esențiale, precum vehicule militare, sisteme de comunicații și aparatură logistică. Au existat programe de donații de tehnică neletală (de exemplu, echipamente de protecție individuală sau aparatură medicală), menite să susțină creșterea capacităților operaționale ale armatei.

Militarii și ofițerii Armatei Naționale beneficiază de programe de formare în SUA, unde participă la cursuri de perfecționare, școli de comandă și stat major, precum și la traininguri specializate (e.g. forțe speciale, management logistic, comunicații). Exerciții militare bilaterale sau multinaționale (precum „Dragon Pioneer” sau exerciții comune sub egida NATO) oferă militarilor moldoveni ocazia să-și perfecționeze tacticile, procedurile și interoperabilitatea alături de forțele americane și alte armate partenere.

SUA sprijină Chișinăul în pregătirea contingentelor care participă la operațiuni de menținere a păcii sub mandat internațional. R. Moldova a devenit un stat exportator de securitate, prin misiuni în Balcani și Orientul Mijlociu.

SUA au investit în proiecte de renovare și construcție a unor facilități de instruire, poligoane și centre de pregătire militară (de exemplu, modernizări la centrul de instruire Bulboaca). Aceste proiecte îmbunătățesc condițiile de instruire și contribuie la crearea unui mediu de antrenament compatibil cu standardele moderne de apărare.

Colaborarea dintre SUA și Republica Moldova nu se limitează doar la sprijinul direct pentru armată; există și proiecte care vizează securitatea granițelor, combaterea traficului ilicit și gestionarea situațiilor de urgență.

Armata Națională, împreună cu alte structuri de securitate, beneficiază de instruire și echipament pentru reacție rapidă, evacuare, logistică și cooperare interinstituțională.

Prin aceste inițiative, SUA, dar și alți parteneri, urmăresc să sprijine eforturile R. Moldova de a avea o armată mai profesionistă, mai bine pregătită pentru a face față provocărilor de securitate regionale.  Deși Republica Moldova este un stat cu statut de neutralitate înscris în Constituție, colaborările bilaterale cu SUA – în special în domeniul instruirii, modernizării și profesionalizării – se desfășoară în conformitate cu obiectivele de consolidare a securității naționale și de apropiere de standardele occidentale.

E drept că, față de administrațiile anterioare, se poate specula că Republica Moldova nu a fost o prioritate în retorica diplomatică publică a președintelui Trump în timpul primului său mandat la Casa Albă, însă la nivel de Departament de Stat și Congres, sprijinul pentru stabilitatea și reformele din Republica Moldova a rămas constant. Aceste instituții și foruri parlamentare sunt principalele motoare ale politicii externe americane în regiunea Europei de Est, fiind recomandabil ca autoritățile de la Chișinău să intensifice contactele cu oficialii americani, pentru o mai bună înțelegere de către partenerii americani a problemelor R. Moldova.

Una dintre principalele variabile pentru Republica Moldova este relația SUA – Rusia. Administrația Trump a avut o abordare oscilantă, conform unor experți, privind dialogul cu Rusia, însă Congresul SUA a menținut sancțiunile impuse Moscovei, inclusiv din cauza anexării Crimeei (2014).

Administrația Trump nu a adus schimbări majore în politica SUA față de Parteneriatul Estic (inițiativă a UE, dar sprijinită și de americani), însă nici nu i-a oferit un impuls deosebit. Sprijinul a rămas, în mare, la nivel instituțional, fără a fi intensificat sau diminuat semnificativ, pe fondul acțiunilor hibride ruse.

Prima administrație Trump (2017–2021) a sprijinit schimbările politice de la Chișinău care au dus la relansarea procesului de integrare europeană, menținând sprijinul SUA pentru integritatea teritorială și democratizarea Republicii Moldova. Chiar dacă subiectul nu a fost foarte vizibil pe agenda Casei Albe, finanțările prin USAID și alte inițiative americane au continuat.

Deși relația SUA–Republica Moldova nu a fost o prioritate majoră a administrației Trump, pentru Chișinău a fost important să mențină, cu ajutorul României, sprijinul diplomatic și financiar al Washingtonului, mai ales ca o contrapondere la influența Moscovei în regiune.

Dacă atenția noii administrații Trump se va concentra pe competiția strategică cu China, regiunea noastră ar putea rămâne, în mare, „pe plan secund”. Având în vedere alianța tot mai strânsă dintre Moscova și Beijing, Washingtonul ar trebui chiar să-și aprofundeze prezența politică și militară în Europa (ca un pivot împotriva Rusiei), chiar dacă retorica lui Trump din trecut a fost ambivalentă față de NATO.

Binomul România-R. Moldova poate juca un rol important în orice strategie occidentală de limitare a efectelor reimperializării politicii externe a Federației Ruse și Chinei din regiunea noastră.

Evoluțiile de pe frontul ucrainean vor influența atitudinea SUA față de regiunea de est a Europei, dar și față de regiunea extinsă a Mării Negre. Dacă conflictul va continua și Rusia își va menține politica agresivă, este puțin probabil ca Washingtonul și aliații săi să accepte vreun compromis semnificativ.

Dacă ar fi acceptate cedări în fața Moscovei (sub forma unor compromisuri teritoriale), atunci statele mici din vecinătatea Rusiei (Republica Moldova, Georgia, etc.) vor fi amenințate permanent de politivca agresivă rusă, stare de fapt înțeleasă bine în cancelariile occidentale.

În pofida discursurilor agresive ale înalților oficiali ruși, inclusiv amenințările nucleare repetate, este greu de crezut că Occidentul va accepta impunerea unui diktat de către partea rusă, o „Yalta 2”.

Noțiunea de „Yalta 2” sugerează un nou acord între marile puteri (SUA, Rusia, eventual și altele) care să (re)deseneze sfere de influență, așa cum s-a întâmplat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (Conferința de la Ialta, 1945). În contextul actual (și mai ales după invazia Rusiei în Ucraina, 2022), o „împărțire a Europei” gen Yalta ar fi extrem de controversată și ar genera reacții vehemente din partea UE și a NATO.

Chiar și o administrație americană cu tendințe izolaționiste s-ar confrunta cu o opoziție masivă în plan intern și extern dacă ar încerca să recunoască „sfere de influență” rusești în state independente precum Republica Moldova.

Probabilitatea unui asemenea scenariu este, în principiu, foarte redusă. Chiar dacă președintele Donald Trump ar fi personal dispus la „acorduri” neașteptate, complexitatea relațiilor internaționale și echilibrul de putere intern (Congres, comunitatea de securitate, aliații europeni) fac ca un „Yalta 2” veritabil să fie improbabil.

Mai degrabă, s-ar putea vedea acțiuni punctuale (ridicarea sau relaxarea unor sancțiuni, recunoașterea tacită a unor realități din teren, etc.), dar nu un tratat amplu prin care Republica Moldova sau alte state est-europene să fie „cedate” sub influență rusească.

Cu siguranță, dacă se va ajunge la un armistițiu sau la un acord cu Moscova care să stabilizeze regiunea, atunci vor apărea discuții despre dosare conexe, precum Transnistria. Este nevoie ca R. Moldova să fie prezentă la negocieri pentru a evita stabilirea unui precedent periculos la adresa R. Moldova, care ar putea duce la transnistrizarea malului drept al Nistrului.

Republica Moldova și-a crescut cooperarea cu UE și România pentru a-și reduce dependența energetică de Rusia. Interesul SUA este să asigure o piață europeană stabilă și predictibilă, de aceea va sprijini, în general, diversificarea surselor de energie (incluzând gaze lichefiate din SUA ori alte regiuni, proiecte de infrastructură etc.).

Washingtonul susține, totodată, reformele anticorupție care contribuie la stabilitatea regiunii și contracarează influența oligarhilor pro-ruși. Orientarea guvernului de la Chișinău (pro-occidental vs. pro-rus) și progresul în combaterea corupției vor influența direct relația cu SUA. În plus, președinția actuală (Maia Sandu) și posibilele evoluții politice până în 2025 ar putea consolida parcursul pro-european.

Un guvern ostil intereselor occidentale ori excesiv de apropiat de Moscova ar putea diminua interesul și sprijinul american, indiferent de cine e președinte la Washington.