Iulian Chifu // Unitatea transatlantică împotriva unei victorii a Rusiei în Ucraina
Vizita de stat a Președintelui Statelor Unite, Joe Biden, singura din anul electoral 2024, se înscrie în turneul european al Președintelui american care vizează comemorarea Zilei Z, a debarcării în Normandia (6 iunie), vizita oficială în Franța (7-8 iunie), reuniunea G7 din Italia (11-13 iunie). Biden nu va participa la summitul de pace pentru Ucraina din Elveția, la 15-16 iunie, care urmează turneului, prefațând summitul NATO de la Washington (8-10 iulie). Turneul a fost menit să reafirme solidaritatea politică transatlantică față de războaiele din Ucraina și Gaza și a abordat discuții “sensibile” și “intense”, chiar dacă nu a prezentat foarte multe livrabile. Temele esențiale au vizat securitatea globală, Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Indo-Pacificul. Simbolistica debarcării în Normandia a fost utilizată pentru a marca solidaritatea Americii cu Europa, fiind menționate imposibilitatea de a capitula în fața bullying-ului utilizării forței și înclinării în fața dictatorilor, pentru că există valori pentru care merită să lupți și să mori, între care libertatea și democrația, fapt ilustrat de evenimentul de la care comemorăm 80 de ani. În timp ce Franța a împins tot mai departe limitele Occidentului și a pus pe masă noi idei, Vladimir Putin a fost caracterizat fără echivoc drept “un tiran avid de dominație” peste tot, între vecini, în Europa, în lume.
Punctul de inflexiune pentru parteneriatul pe teme de securitate globală
Dincolo de solidaritate, idei comune și apărarea principiilor și valorilor democrației și libertății, reuniunea de la Paris a președinților american și francez a subliniat și relevanța relației bilaterale și nevoia de cooperare în cadrul parteneriatului pe teme de securitate globală între cele două state. A fost asumat momentul critic, de inflexiune istorică, pe care îl traversează lumea, acolo unde deciziile care se iau astăzi vor determina viitorul viitoarelor decade. Franța și Statele Unite împărtășesc un parteneriat solid în materie de securitate care vizează nu numai solidaritatea unui partener care respectă și protejează Europa, ci care a dezvoltat legături economice puternice, cooperare în domeniul științei și tehnologiei, schimburi educaționale, investiții.
Președintele Biden a remarcat faptul că Franța a fost pentru America primul său prieten și a rămas unul dintre cei mai apropiați aliați pentru mai bine de două secole, în timp ce președintele Macron a subliniat faptul că împreună, unite, cele două state reușesc orice, divizate eșuează. “Aliați suntem și aliați vom rămâne”, a subliniat el și ca ecou la perspectiva electorală americană și fosta sa circumspecție din timpul vizitei în SUA din 2022, atunci când Biden a afirmat că ”America s-a întors”, iar el a replicat ”Pentru cât timp?” Macron și-a moderat substanțial, cu această ocazie, scepticismul privind angajamentul american în Europa.
Totuși ambele părți au acceptat că este întotdeauna “un preț de plătit pentru Pace și Libertate” și au reafirmat angajamentul pentru “o Europă întreagă, liberă și în pace”. Părțile împărtășesc pe deplin poziția privind războiul din Ucraina chiar și atunci când tema a fost Fondul de Solidaritate cu Ucraina de 50 miliarde de dolari susținut de bunurile de 300 miliarde confiscate de la Rusia. Apoi Macron a afirmat susținerea propunerii lui Biden privind încetarea focului în Gaza, afirmându-și preocuparea pentru practicile incorecte ale Chinei la nivel comercial, pe baza supra-capacității de producție pe care o menține și o amplifică zi de zi, vorbind despre o coordonare în acest domeniu cu Statele Unite, în cadrul transatlantic.
De altfel, Franța se califică lesne ca partener de discuție și în eventualitatea schimbării de la Casa Albă, dublându-și bugetul de apărare, anunțând că va trece anul acesta de 2% din PIB investiție în Apărare, cât fusese angajamentul luat în Țara Galilor, în 2014, dar a și restartat producția proprie de muniție și capabilități militare critice cerute de nevoile de război din Ucraina. Interesul cooperării se extinde la nivelul industriei spațiale, cu cele două companii de stat, CNES și NASA semnând acorduri pentru observarea Pământului și programul spațial Artemis, în timp ce Franța construiește un tren de mare viteză pentru Statele Unite prin Alstom, angajat de SUA până la finalul anului. Cooperarea bilaterală mai include schimburi de studenți americani, de cercetători americani și întreprinzători, care au venit și au investit în Franța.
AUKUS și 5 teme divergente în relațiile franco-americane
Relațiile franco-americane au fost marcate recent de o tensiune extremă atunci când contractul pentru construcția submarinelor clasice al Australiei cu Franța a fost sistat și înlocuit de submarine nucleare într-un contract cu Statele Unite. Aceste tensiuni au mai fost liniștite cu ocazia vizitei președintelui Macron în SUA, în 2022. Dar acestea nu sunt unicele divergențe între cele două state aliate, state nucleare și membri permanenți ai Consiliului de Securitate. Susținerea Ucrainei și opoziția față de Președintele rus Vladimir Putin au alături un număr de nuanțe în abordarea și a Ucrainei și viitorului său, și a utilizării bunurilor indisponibilizate de Occident în procesul sancțiunilor și utilizarea acestora pentru a finanța războiul. Dar sunt nu mai puțin de 5 teme relevante de divergență.
La nivel strategic, principala divergență ține de relația dintre Uniunea Europeană și NATO respectiv componenta europeană din cadrul NATO. Franța este o campioană în a promova așa-numita viziune a “autonomiei strategice”, pe care o interpretează astăzi și folosind perspectiva sosirii la Casa Albă a lui Donald Trump și prezumata retragere a SUA din prim-planul NATO și din Europa. Președintele Biden susține o apărare europeană puternică, cu investiții substanțiale în Apărare și tehnologie militară, muniție și pregătire, dar într-o cooperare strânsă UE-NATO, atât instituțională, cât și strategică. Pentru că SUA asigură și umbrela nucleară, și principalele instrumente de apărare convențională ale Europei. Din contra, o Europă “suverană” ar presupune o mult mai mare diferență de abordare și lipsă de coordonare, fapt pentru care atât Statele Unite cât și Germania consideră că, astfel, Franța ar urma să-și întărească propria influență pe seama relației transatlantice, care ar urma să fie slăbită.
Relațiile comerciale pe cele două maluri ale Atlanticului ridică și ele probleme, mai ales după Legea de Reducere a Inflației adoptată de SUA în 2022, investind în elemente tehnologice produse în Statele Unite, cu impact relevant asupra economiei europene. Washingtonul a făcut puține concesii, Europa rămânând cu piața afectată de deschiderea sa, dar și cu o creștere economică mai redusă. Aceste fricțiuni economice au fost traduse prin acuzația lui Macron de nerespectare a regulilor comerțului liber global pe baza protecționismului introdus, prin supra-reglementare, o acuzație la care președintele Biden a replicat prin perspectiva coordonării împreună mai departe a acestor teme. Macron a vorbit despre „resincronizarea economiilor noastre, între cea a Statelor Unite și economiilor europene, în materie de reglementări, niveluri și termene pentru investiții”.
Relația cu China rămâne de asemenea un punct de divergență. Dacă Președintele american Joe Biden încearcă să convingă Franța și toate statele europene să se alăture Statelor Unite în excluderea Chinei de pe piața globală prin ridicarea tarifelor la bunurile chinezești, Președintele Macron a manifestat nervozitate pe această temă, considerând că astfel Washingtonul ar dicta europenilor abordarea față de Beijing. El susține faptul că liderii UE nu pot urma orbește Statele Unite.
Și în privința Israelului și hotărârilor Curții Penale Internaționale, Franța a făcut opinie separată față de ceilalți aliați occidentali, atunci când ministrul de Externe francez a susținut hotărârea Curții Penale Internaționale de a obține mandate de arestare pentru liderii israelieni, inclusiv premierul Benjamin Netanyahu alături de cei ai Hamas, în frunte cu liderul militar din enclavă, Yahya Sinwar. În același timp, președintele Biden a numit hotărârea drept „scandaloasă”.
În privința Ucrainei, diferențele sunt de nuanțe între SUA și Franța și vizează situația activelor imobilizate și hotărârea de la summitul NATO de la Washington și formula privind Ucraina. În privința bunurilor imobilizate, SUA dorește confiscarea lor și oferirea către Ucraina pentru a finanța războiul. E vorba despre cica 300 miliarde de dolari. Franța e mai reticentă și optează doar pentru un împrumut către Ucraina de 50 miliarde de dolari pe baza acestor active, sume ce ar urma să fie returnate cu dobândă. Generarea acestui ajutor suplimentar pentru Ucraina urmează să se decidă la summitul G7, pentru care SUA speră să fie depășit impasul aparent. În ceea ce privește relația Ucraina-NATO, Franța optează astăzi pentru a-i fi acordat Kievului statutul de membru al NATO și invitația, iar Președintele Biden susține că nu este pregătit pentru a susține NATO-izarea Ucrainei.
Securitatea regională și globală între aliați
Pe masa discuțiilor dintre cei doi șefi de state s-a aflat o gamă largă de teme de securitate între care războaiele din Ucraina și Gaza, situația din Indo-Pacific și Orientul Mijlociu-Africa de Nord. Desigur cea mai discutată situație este cea din Ucraina, războiul de agresiune al Rusiei și posibilitățile de întărire a Kievului pentru a putea repurta o victorie dorită de toți actorii democrați. Sprijinul puternic pentru Kiev în lupta sa cu invazia rusă a fost marcat de ambele părți, președintele Biden insistând asupra faptului că Putin nu se va opri la Ucraina dacă va avea succes și că amenință întreaga Europă.
Franța și-a reafirmat planul de a merge înainte cu trimiterea câtorva sute de soldați care să pregătească trupe ucrainene pe teren, în primul rând echipe de deminare, apoi instruirea unei întregi brigăzi mecanizate. Mai mult, Parisul dorește să conducă o întreagă coaliție de state care doresc să trimită instructori în Ucraina. A fost subliniat efortul și nevoia de continuare a înarmării, instruirii și echipării armatei ucrainene. Se așteaptă concluzia dezbaterii în cadrul G7 pentru crearea unui Fond de Solidaritate pentru Ucraina de 50 miliarde de dolari pe baza activelor ruse indisponibilizate în Occident. Desigur, principiile generale respectate de statele democratice au fost reafirmate: respectarea dreptului internațional, libertăților popoarelor de a-și decide propriul viitor, auto-determinarea în raport cu fostele imperii, inclusiv cel sovietic și rus.
Președintele Biden a anunțat livrarea celui de-al șaselea pachet de sprijin de la adoptarea legislației vizând cele 61 miliarde de dolari pentru Ucraina, de 225 milioane de dolari, constând în muniție, rachete, mortiere, obuze de artilerie și rachete pentru apărarea anti-aeriană, în timp ce UE a livrat asistență de 107 miliarde de dolari de la începutul războiului. Președintele Macron a anunțat crearea celei mai largi coaliții cu putință pentru instructori militari în Ucraina, dar și un pachet pentru instruirea piloților și livrări ale avioanelor de luptă Mirage 2000 pe care Franța le va transfera Kievului. Instructorii francezi vor ajunge la centrele de antrenament din Ucraina cât de curând posibil, chiar dacă Rusia i-a declarant ținte legitime. De altfel, postura Franței s-a întărit și radicalizat puternic în ultima vreme, după ce a recunoscut faptul că nu a ascultat suficient vocile din Europa de Est care avertizau despre Putin și perspectiva războiului în Ucraina.
Macron susține că, prin deciziile sale vizând libertatea de a trage cu arme franceze pe teritoriul rus și prezența instructorilor direct pe teren, în Ucraina, a crescut ambiguitatea strategică și a creat noi dileme pentru Rusia, în loc să accepte trasarea unor linii roșii chiar de către Occident care să-l blocheze în diferitele sale forme de sprijin pentru Ucraina. În cadrul formatului Ramstein, Macron a propus o a noua inițiativă și grup de lucru vizând aprovizionarea cu rachete cu rază medie și lungă de acțiune, dar și lucrul asupra conceptelor operaționale, în timp ce prezența personalului militar occidental ar contribui la creșterea capacității operaționale a trupelor ucrainene, alături de Estonia, Țările de Jos și Lituania, vizând roluri de sprijin logistice, de mentenanță și instruire, creșterea rezilienței ucrainene în fața războiului electronic rus și o înțelegere mai bună a terenului și cunoașterii forțelor ruse și a modului lor de acțiune, util și Occidentului.
Părțile au convenit prevenirea escaladării războiului din Gaza în regiune, în special în Liban prin calmarea tensiunilor dintre Israel și Hezbollah, în timp ce au salutat eliberarea a 4 ostatici de către forțele speciale israeliene. Obiectivul este încetarea focului, o soluție politică corectă și o pace care să răspundă preocupărilor de securitate ale ambelor părți, Franța susținând planul american de încetare a focului contra eliberării tuturor ostatecilor. În discuțiile franco-americane s-a menționat faptul că operațiunile israeliene ar trebui oprite. S-a remarcat și escaladarea continuă și extinsă a Iranului, de la atacul fără precedent asupra Israelului, interceptat în întregime, la destabilizarea regională și programul nuclear. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, părțile s-au angajat să colaboreze pe temele de importanță critică pentru pacea și stabilitatea regională, inclusiv securitatea alimentară și contra-terorism. De altfel, ambele state au fost obligate să părăsească Nigerul, care era bază regională, SUA începând evacuarea forțelor proprii chiar în aceste zile.
În același timp, Franța a fost expulzată din nenumărate state africane foste colonii unde s-a dovedit foarte prezentă compania militară rusă Wagner. Coordonarea eforturilor în Africa, criza din Sudan și din Estul Republicii Democratice Congo au fost abordate, ca și alte cazuri din regiune. Despre regiunea Indo-Pacifică, acordul unei cooperări mai profunde franco-americane vizează inclusiv crearea unei capabilități maritime de aplicare a legii mării, alături de asigurarea libertății de navigație, guverne transparente și practici economice corecte.
Desigur, fără a intra în temele aflate pe agenda directă, spectrul alegerilor europarlamentare de duminică și perspectiva extremei drepte de a câștiga aceste alegeri în Franța, alături de o cădere majoră în sprijinul popular pentru partidul lui Macron a planat asupra tuturor discuțiilor, ca și perspectivele electorale americane din noiembrie.