Iulian Chifu // Trump mută presiunea pe Rusia pentru a încheia un acord cu Ucraina
Ulterior, ideile din campanie se confruntă cu fezabilitatea și costurile planurilor, în fine, cu realitatea, efectele secundare și suprizele ce vin din cursul vieții de zi cu zi pe o temă sau alta. Totuși merită analizată poziția membrilor de frunte ai Administrației Trump 2025, în primul rând a Președintelui Donald Trump, față de Ucraina, un bun indicator al modului de a gândi, aspirațiilor și ambițiilor dezvoltate, a ceea ce cred fiecare dintre membrii actualei administrații. Au făcut-o Meduza și KyivPost, de unde am realizat o sinteză și o frescă a acestor abordări.
Cele mai importante 10 comentarii ale lui Donald Trump despre Ucraina
Istoria pronunțărilor lui Donald Trump despre Ucraina este lungă și provine încă dinaninte de lansarea campaniei electorale, având diverse tonuri și susțineri. Esența întregii sale abordări este credința în diplomația personală, în constrângere și pace cu sau prin forță, cu un accent substanțial pe dimensiunea economică și nu pe înarmarea Ucrainei, fără a considera atributele și regulile dreptului internațional și a lumii bazate pe reguli ca obligatorii, ci printr-un efort abordat tranzacționist, urmărind avantaje imediate, cu maximă eficiență și fără a exclude constrângerea deopotrivă a ambelor părți implicate în conflict, așa cum s-a întâmplat cu Guvernul Netanyahu în Gaza.
Înainte de preluarea mandatului, principalele idei erau încheierea războiului în 24 de ore, forțarea liderilor Volodimir Zelenski și Vladimir Putin să negocieze între ei și să ajungă la un acord. În discuție a intrat tăierea ajutorului pentru Ucraina și negocierea cu Putin a unor teme precum aderarea Ucrainei la NATO, folosirea constrângerilor economice și a unor compensații pentru retragerea din conflict. Admirația pentru Putin și nevoia ca Ucraina să accepte concesii teritoriale oficiale, explicite sau implicite, au fost constante ale proiectelor sale de soluționare a războiului.
Pentru Trump nu a fost evidentă, nici prezentă explicit tema importanței suveranității Ucrainei, ci totul s-a reașezat având ca principal obiectiv reducerea implicării SUA în acest conflict pentru a se putea concentra pe teme interne și pe Indo-Pacific și rivalitatea cu China. Acolo unde Rusia lui Putin ar putea avea un rol, mai spun exegeții candidatulu prezidențial republican. Tot așa cum securitatea Ucrainei sau precedentul agresiunii și modificării granițelor unui vecin de către Rusia nu sunt teme luate în considerare vreodată în analizele și evaluările Președintelui.
De altfel, numirea generalului Keith Kellogg în calitatea de trimis special pentru pacea din Ucraina și mandatul pentru primele 100 de zile ale președinției Trump e o ilustrare a acestei opțiuni, odată ce planul lui Kellog anunțat în aprilie 2024 cuprinde încetarea focului de-a lungul actualei linii de contact(sau cea care va fi la data semnării păcii), presiuni asupra Rusiei și Ucrainei deopotrivă pentru a începe negocierile și a realiza un acord, continuarea ajutorului militar american condiționat de derularea negocierilor de pace și amânarea ambițiilor de a se alătura NATO(pentru o perioadă de 20 de ani).
De la respect pentru Putin la constrângerea și amenințarea Rusiei
După alegerea în calitate de președinte, Donald Trump și-a nuanțat opțiunile. A trecut de la 24 de ore la 100 de zile pentru a avea o soluție, împreună cu o discuție rapidă cu Președintele Putin și o negociere cât de curând, în câteva luni. Dar Donald Trump își propune să preseze pentru un acord Putin-Zelenski în primele câteva luni ale președinției sale – cu sau fără dorința neapărată a părților, deci dorința de a realiza pace cu forța. Și abordările sale au migrat spre o constrângere mai directă și evidentă a Rusiei, de la preocuparea inițială care viza strict Ucraina. Pe fond, Donald Trump știe că nu poate pierde prin favorizarea exclusiv a lui Putin și a agendei acestuia de a obține capitularea Ucrainei, chiar dacă trupele de menținere a forței pe teren ar urma să fie numai europene.
Astfel, o parte din mesajele în special în social media au fost de invocare a bunei relații presonale cu Putin și a nevoii, dorinței și chiar a speranței că se va ajunge la un acord. La 20 ianuarie Trump scria “m-am înțeles bine cu Putin. Aș spera că vrea să încheie o înțelegere”. La 22 ianuarie, pe Truth Social, președintele scria “nu doresc să afectez Rusia, iubesc poporul rus și am fost întotdeauna în relații bune cu Președintele Putin.” Apoi, în discursul și declarațiile de la World Economic Forum din Davos, la 23 ianuarie, tot el susținea că “eforturile noastre de a asigura o soluție de pace între Rusia și Ucraina sunt în curs astăzi. E important să o realizăm.”
A doua direcție a comunicării strategice a lui Trump vizează nenorocirile și pierderile în război ale ambelor părți, dar cu un accent special pe Rusia. La 20 ianuarie a spus despre Putin că “ar trebui să facă o înțelegere. Cred că distruge Rusia dacă nu face înțelegerea. Cred că Rusia trece prin multe turbulențe. Uitați-vă la economie, uitați-vă la inflația din Rusia.” În aceeași zi, în discuții cu reporterii, Trump a spus “din ce am auzit, Putin ar vrea să se vadă cu mine, și mergem acolo cât de repede putem, imediat dacă se poate. Fiecare zi în care nu ne întâlnim soldații sunt uciși pe câmpurile de luptă.”
În același sens, la Davos, la 23 ianuarie, Trump a reiterat poziția sa privitor la greutățile lui Putin și ale Rusiei, deja vorbind despre carnaj: “chiar mi-aș dori să pot să-l întâlnesc repede pe Președintele Putin ca să încheiem războiul, nu neapărat din punctul de vedere al economiei, ci din punctul de vedere a milioane de vieți care sunt risipite astăzi… Este un adevărat carnaj. Și chiar trebuie să oprim acest război.”
Pe de altă parte, există și declarații mult mai amenințătoare la adresa Rusiei, postate în paralel pe Truth Social sau rostite la Davos, în paralel cu pretenția creșterii bugetelor pentru apărare a statelor membre ale NATO la 5%: la 22 ianuarie “încheiați acest război ridicol acum! VA MERGE DIN RĂU ÎN MAI RĂU. Dacă nu faceți rapid o înțelegere, nu voi avea altă posibilitate decât să cresc niveluri mari de taxe, tarife și sancțiuni asupra a orice e vândut de către Rusia în Statele Unite”. Este vorba despre abordarea Reagan în finalul Războiului Rece, care a dus la prăbușirea URSS.
Tot atunci, Trump mai spune: “putem să mergem pe calea ușoară sau mai grea, dar cea ușoară e mai bună întotdeauna. E timpul să ‘FACEȚI UN ACORD.’ NU TREBUIE SĂ SE MAI PIARDĂ MAI MULTE VIEȚI!!!”(cu ortografia proprie). În fine, la Davos, Trump a dezvăluit că a cerut Arabiei Saudite și OPEC să scadă prețul petrolului pentru că, dacă acesta scade, “războiul dintre Rusia și Ucraina se va încheia imediat. Acum prețul este suficient de mare pentru ca războiul să continue. Trebuie adus prețul jos. Și atunci veți încheia războiul.”
Echipa Trump în siajul președintelui intrat în al doilea mandat
Și echipa lui Donald Trump a avut luări de poziții despre Ucraina în campania electorală și după desemnarea și numirea în funcție, poziții care au fost în același ton, uneori cu tușe mult mai apăsate și radicale, alteori mult mai nuanțate. Astfel, Marco Rubio, actualul Secretar de Stat al SUA, pe când era senator a promovat o rezoluție pentru recunoașterea acțiunilor Rusiei în Ucraina ca genocid, așa cum a andorsat și co-autorat legea ce previne extragerea SUA din NATO fără acordul Congresului. El a spus în campanie că războiul trebuie încheiat prin negocieri pașnice și nu prin mai mult ajutor militar. Rubio a avertizat că o eventuală lovitură a Rusiei la un punct de distribuție aliat al armamentului poate duce la un al Treilea Război Mondial.
La audierea sa din Senat, Marco Rubio a confirmat politica oficială a SUA de încheiere a războiului prin stabilitate în Ucraina și garanții care să prevină războiul să fie reluat în 2-3-4 ani. Atât Moscova cât și Kievul trebuie să facă concesii, Putin nu poate câștiga totul – Ucraina e prea mare, ucrainenii sunt viteji – așa cum nici Ucraina nu poate recupera întregul teritoriu, oricât de incompenenți sunt militarii ruși și câte distrugeri și pierderi a înregistrat Rusia, la rândul ei. Nici neutralitatea și revenirea în război în 4-5 ani, așa cum vrea Putin, nu e acceptabilă, ci trebuie pârghii pentru ambele părți asupra celeilalte. Dependența Europei de gazul rusesc ar fi contextul în care războiul a putut fi lansat în 2022, în primul rând, Rusia sperând că are instrumente și pârghii pentru a prelua Ucraina rămasă fără sprijin occidental, iar orice sprijin posibil era controlat prin această dependență. Evaluarea a fost greșită.
Și noul secretar al Pentagonului, Peter Hagseth, s-a pronunțat în timp asupra situației din Ucraina și a războiului și agresiunii ruse. În martie 2022, l-a numit pe Putin un criminal de război și l-a lăudat pe Volodimir Zelenski. În campanie, Hagseth l-a apărat pe Putin spunând că anexarea Crimeii a fost o “incursiune minoră”, așa cum a explicat agresiunea asupra Ucrainei prin existența împreună a celor două state în Uniunea Soietică, iar Rusia ca moștenitoare a URSS își vrea teritoriile înapoi. Pentru că acum este suficient de puternică, și le ia înapoi pentru că Vestul s-a apropiat de frontierele sale. Noul secretar al Pentagonului a respins vreo perspectivă a atacului nuclear al Rusiei în Ucraina ca fiind exagerată pentru că Putin nu este “un maniac suicidar.”
Într-un interviu din noiembrie 2024 Hagseth a respins faptul că Putin s-ar gândi mai departe de Ucraina, în Europa de Est și teritoriul statelor NATO, dar o prezență americană profundă în Ucraina l-ar putea obliga pe Putin să escaladeze confruntarea cu Vestul. În audieri a pledat pentru ca Pentagonul să dețină rolul cheie în efortul întregului guvern de a sprijini Ucraina și pe trimisul special al Președintelui. Aici a relevat amenințările Rusiei asupra SUA și intereselor americane și a revizuit abordarea anterioară că Rusia se va opri la Ucraina, amintind că e posibil un atac mai departe, în inima Europei și pe teritoriul statelor NATO. A avut referiri la Wagner și proiecția extraregională a forței de către Rusia. Contracararea influenței maligne prin efort inter-agenții e relevată de noul secretar al Apărării, în audierea de la 14 ianuarie.
Oficialii din Intelligence și Ucraina: realism și nuanțe pragmatice față de Trump
Și nominalizatul pentru funcția de director al CIA, John Redcliffe a avut propriile abordări privind Ucraina și războiul de agresiune al Rusiei. În audierea pentru confirmare, Redcliffe a descris Rusia drept adversar al SUA și a subliniat economia mică a Rusiei, comparabilă cu cea a statului Texas, fapt care-i slăbește capacitatea de a se lupta cu SUA. Există totuși arii precum zborurile hipersonice sau armele nucleare, unde Rusia se plasează într-o relativă egalitate. Toate vin cu costuri, și ele s-au văzut cu ușurința de a trece la agresiunea Ucrainei(singurul oficial care prounță efectiv războiul drept agresiune a Rusiei). Totuși el vorbește despre cooperarea cu oficialii ruși pentru contracararea amenințărilor comune precum terorismul. Informațiile și intelligence pot fi împărtășite, în aceste cazuri, și acțiunile pot fi duse spre beneficiul reciproc.
Cel mai mare critic al politicilor americane față de America în epoca Biden a fost noul Director al National Intelligence, Tulsi Gabbard. Ea a amestecat, în timp, referințe inexacte despre biolaboratoare, miliarde aruncate pe fereastră prin livrarea de arme în Ucraina sau perspectiva unui Armageddon nuclear. A pledat în primele zile ale războiului pentru o Ucraină neutră, repetând cererile de capitulare ale Moscovei, reluând elemente de propagandă rusă – sancționate de senatorul republican Mitt Romney, împreună cu referirile la biolaboratoare care ar fi fost create în Ucraina pentru a răspândi patogeni. Apoi a reproșat NATO și lui Biden că au provocat invazia rusă și au pus America în pragul Armageddonului nuclear. S-a declarat un adversar al președitelui ucrainean Volodimir Zelenski, susținând că Ucraina nu mai e o democrație, în timp ce avea consumuri neuzuale de media rusă precum Russia Today, potrivit membrilor fostei sale campanii.
În cazul lui Kristi Noem, desemnată pentru poziția de Secretar al Homeland Security, este celebră în SUA pentru că, imediat după anexarea Crimeii, în 2014, a declarat că nu-și va critica președintele, pentru că trebuie să fim uniți în abordarea marilor provocări. Apoi, în calitatea de guvernator al South Dakota, doamna Noem a descris politicile energetice ale lui Biden ca responsabile pentru invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina(numită ca atare!). Susținerile au trecut prin reproșul că politicile de sancțiuni ale lui Biden îl vor îmbogăți pe băiatul său Hunter și a reproșat ridicarea de către Biden a unor sancțiuni adoptate de Trump pentru a bloca Nord Stream 2, așa cum a criticat și blocarea conductei Keystone XL Pipeline.
În martie 2023, într-un interviu cu Tuker Carlson, doamna Noem a reproșat faptul că americanii au depășit și au extins prea mult ajutorul pentru Ucraina, reproșând livrarea sumelor către un guvern corupt, în detrimentul cetățeanului american. Totuși a menționat că SUA nu pot da înapoi din fața unei amenințări legitime cum este cea a lui Putin împotriva Statelor Unite. Utilizarea armelor tactice nucleare e mai aproape ca niciodată astăzi, doar că Putin e primul care le utilizează. Nu înseamnă lansarea unei bombe nucleare în New York sau Los Angeles. De asemenea, Noem a vorbit despre mii de suflete pe care Putin le-ar lua într-un mediu în care să se rezume doar la îndiguirea Rusiei.
Trupe europene de menținere a păcii și ajutoare pentru Ucraina
Nuanțele în politica administrației Trump au venit chiar de la începutul mandatului, spre deosebire de susținerile făcute în campanie. Marea diferență a făcut-o condiționarea vizitei trimisului special pentru conflictul de Ucraina, gen. Keith Kellog, de discutarea în același timp a temei încetării focului și acordului de pace viitor în Ucraina cu Marele Târg SUA-Rusia privind securitatea europeană, în linie cu ultimatumurile lui Putin din decembrie 2021, respectiv propunerile de acorduri cu NATO și OSCE.
Altfel, administrația Trump a rămas la nivelul instrumentarului constrângerilor economice și livrărilor de arme ca pârghii de constrângere a Rusiei să intre în negocieri reale și serioase, alături de sancțiuni directe și dure. Dar conflictul pare a fi privit în cheie economică mai degrabă decât în cea geopolitică, umanitară, de precedent și impunere de către Rusia a unor noi reguli(sau lipsă de reguli) la nivel global. Argumentele merg de la inflație și prețurile petrolului la comerț, supralicitând atât problematica, precum și instrumentul financiar în detrimentul sprijinului militar și al strategiei diplomatice care să angajeze parteneri și aliați.
Dar limbajul lui Trump în prima sa săptămână la Casa Albă a devenit mai aspru, iar ținta e direct Rusia lui Putin, nicidecum Ucraina. Amenințările privind creșterea tarifelor și întărirea sancțiunilor sunt clare, chiar dacă nu există referiri la suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei sau alte principii ale dreptului internațional, cum nu apare nimic despre întărirea apărării Ucrainei în fața Rusiei. Temerea de presiuni și obligarea la concesii inacceptabile dăinuie la Kiev, în timp ce prezența forțelor europene de menținere a păcii și verificare a acordului atins e neclar dacă e ideea lui Zelenski, a fostei administrații americane sau a vreunui membru dintre republicani, sau e rezultatul discuțiilor în formatul Reimstein. Un lucru rămâne cert și verificabil: tăierile recente de ajutoare externe – de dezvoltare, democratizare, etc – nu vizează Ucraina.
