Iulian Chifu // Negocieri la Paris: coeziunea transatlantică în raport cu Rusia lui Putin
Secretarul de stat Marco Rubio, trimișii speciali pentru Ucraina, Rusia și Orientul Mijlociu, Steve Witkoff și Keith Kellog au prezentat un cadru al unui acord de încetare a focului pe care l-au comunicat și ministrului de Externe Serghei Lavrov, așteptând săptămâna aceasta un răspuns al părții ruse. Drumul spre pace justă și durabilă, care să includă un contingent multinațional de reasigurare și garanții de securitate a fost tema reuniunii anunțată de ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, pentru încheierea agresiunii Rusiei în Ucraina. Rusia a condamnat întâlnirea de la Paris, deși a fost ținută la curent despre conținut, considerând că e o încercare de a scurt-circuita negocierile ruso-americane. Participanții au salutat, însă, schimbul excelent de poziții și susținerea planului primit de la partea americană. Planul nu ia în considerare respingerea de către Rusia a oricărui acord sau compromis și forțarea unor amânări succesive și tărăgănări pentru a determina plictisirea lui Trump și abandonarea subiectului care reclamă timp, efort și costuri diplomatice pentru a fi atins, după cum s-a văzut în cazul Bosnia-Herzegovina sau Orientul Mijlociu, reuniunile de la Dayton și Camp David.
Rusia victorioasă, jucându-se pe sârmă cu Trump
Într-adevăr, Rusia lui Putin consideră că este victorioasă pe teren, transmite această imagine propriului public și celui global, și nu dorește să facă nici o concesie de la propriile cerințe maximale, extreme. În rest, e doar un joc, un balet cu Donald Trump pentru a obține abandonarea unei acțiuni minuțioase și care durează față de așteptarea unui acord rapid, dar fără să declanșeze furia lui Trump și eventuale accese voluntariste și reacții sau condiții mai dure împotriva Rusiei. Din contra, orice poate fi câștigat la masa verde fără a antrena costuri de război este binevenit pentru Putin. Cam cum s-a jucat cu perioada de armistițiu – niciodată public și fără condiții cunoscute – în care, în 22 zile de după acord, armata rusă a ucis de 2,5 ori mai mulți civili ucraineni decât în perioada anterioară, fără moratoriu anunțat.
Respingerea oricărui acord a fost subliniată în mod repetat de către oficiali ruși. Reprezentantul Permanent al Rusiei la ONU, Vasily Nebenzya, a susținut formal respingerea de către Președintele Vladimir Putin a unei încetări generale a focului în Ucraina, la 18 aprilie, o asemenea discuție fiind “nerealistă” în condițiile acuzării Ucrainei de nerespectare a moratoriului temporar vizând infrastructura energetică. Apoi Putin însuși a respins propunerea americano-ucraineană de încetare completă a focului, într-o discuție telefonică cu Donald Trump la 18 martie, obiectivul ulterior al autorităților ruse fiind blamarea Ucrainei pentru neaplicarea acordului și câștigarea de noi concesii la nivel bilateral cu SUA pe alte teme colaterale, inclusiv refacerea relațiilor diplomatice și a reprezentării în ambasade și ridicarea sancțiunilor, respectiv accesul la rezervele financiare blocate în SUA și UE.
De altfel, chiar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a anunțat că încetarea temporară a focului privind loviturile cu rază lungă țintite asupra infrastructurii energetice ucrainene, singurul asumat de către Rusia până acum, fără condiții clare și fără respectarea reală a sa, a expirat la 18 aprilie. Potrivit purtătorului de cuvânt al lui Putin, președintele rus nu a emis un ordin de continuare a moratoriului, deci atacuri cu rachete pot continua – că despre reluarea lor nu poate fi vorba, atât timp cât nu s-au întrerupt vreodată. De altfel, în toată această pretinsă perioadă a moratoriului, Rusia a tras cu rachete balistice de diferite tipuri și a lovit în profunzime localități din Ucraina ucigând civili, inclusiv în timpul slujbei de Florii și din jurul Paștelui. De altfel, siguri de victorie și triumfaliști în comunicarea publică, oficialii ruși nu au arătat niciodată un interes pentru a extinde încetarea focului asumată deja sau a adopta o alta sub orice formă, chiar dacă Putin însuși a anunțat în ajunul de Paști un moratoriu unilateral, niciodată respectat. Chiar atunci când îl anunța, roiuri de drone plecau spre capitala Kiev pentru a lovi locuințe și clădiri civile, fără relevanță militară.
Pretenții maximaliste, ambiție de hegemon european
Chiar dacă au avut o problemă în calibrarea propagandei, care a trebuit să-l ocolească pe Trump, în contextul continuării blamării Occidentului cu care se luptă Rusia, și s-a ferit să critice ofertele și propunerile americane, purtătorii de cuvânt ai Rusiei la nivel public au respins toate propunerile Statelor Unite de a încheia războiul din Ucraina în orice condiții, insistând pe cedarea deplină la ambițiile și cerințele maximaliste ale Rusiei care includ schimbarea de regim, demilitarizarea și concesii teritoriale semnificative, inclusiv din cele care nu au fost cucerite și deținute niciodată de către Rusia. Astfel, redactorul șef al Russia Today – RT, Margarita Simonyan, o preferată a lui Putin, a subliniat că planul american e o afacere proastă pentru Rusia.
Bloomberg a întrebat-o pe propagandista șefă a Kremlinului dacă Rusia nu e interesată de propunerea americană privind înghețarea situației la linia de contact, lăsând teritoriile ocupate din Ucraina sub controlul Rusiei și respingând definitiv aderarea Ucrainei la NATO, iar Simonyan a susținut că Rusia ar trebui să respingă acest plan pentru că nu include termenii "denazificării" Ucrainei – adică ai schimbării de regim de la Kiev cu unul pro-rus, păpușat de la Moscova – și nu include recunoașterea formală a regiunilor ocupate ca parte a Rusiei. În plus, Symonian, în numele Rusiei, mai solicită asigurări suplimentare că Europa nu va desfășura un contingent de trupe de menținere a păcii sau de reasigurare în Ucraina rămasă liberă.
Desigur, Simonyan a continuat șarada rusă privind ilegitimitatea lui Volodimir Zelenski, președinte neales și dictator, după narațiunile propagandei ruse, dar și delegitimarea Statelor Unite ca partener de negociere amplasat în capătul celălalt de lume și care se bagă în afacerile europene și în spațiul de interese rus. De altfel, adjunctul Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a cerut la 18 aprilie ca Statele Unite să se spele pe mâini și să lase Rusia să rezolve războiul din Ucraina mult mai repede, în felul său. De altfel, și Vladimir Putin a subliniat în repetate rânduri că nu este de acord să accepte nici un acord care să nu satisfacă toate cerințele teritoriale ale Rusiei și cerințele politice vizând Ucraina, adică nici mai mult, nici mai puțin decât capitularea Ucrainei. Între altele, pe lângă denazificare-schimbare de regim – apare și demilitarizarea, introdusă la Istanbul, care cere ca Ucraina să scadă nivelul trupelor sub 50.000, deci să nu poată niciodată să se apere la orice intervenție a Rusiei.
În plus, oficialii ruși continuă să facă referire la eliminarea “cauzelor profunde” ale Războiului din Ucraina, respectiv revenirea la cele două ultimatumuri din 2021 către OSCE și NATO drept precondiții pentru pace. Desigur, ele sunt plasate în directă contradicție cu planurile de pace rapidă ale lui Donald Trump dar și cu cele vizând securitatea Europei. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, într-o convorbire cu omologul său Marco Rubio la 17 aprilie, a reiterat această abordare comprehensivă a cauzelor fundamentale ale războiului, definite anterior drept pretinsa violare a anajamentelor NATO de a nu se extinde către Est și discriminarea pretinsă a rușilor și a limbii ruse, mass media ruse, a culturii ruse în Ucraina, adică a instrumentelor de rusificare a Ucrainei și dominare a spațiului post-sovietic, dar și extinderea/împărțirea dominației în Estul post-comunist european, membru al NATO și UE, față de care Rusia are pretenții de superputere și ambiții de a obține drept de veto în securitatea europeană.
Reuniunea de la Paris – un pas enorm pentru apropierea pozițiilor transatlantice
Reuniunea de la Paris a avut multiple formate și abordări, dar a avut la bază dorința europenilor de a înțelege ce viziune au americanii și cât au vorbit și concedat rușilor în discuțiile bilaterale, dar și de a încerca să apropie pozițiile transatlantice și să elimine din pozițiile ruse reluate necritic de către partea americană și președintele Trump în public. De partea cealaltă, reprezentanții Statelor Unite au încercat să creeze o presiune suplimentară asupra ucrainenilor și europenilor pentru a obține acordul de încetare a ostilităților în orice condiții, inclusiv ridicarea sancțiunilor, accesul Rusiei la activele înghețate în Europa și blocarea aprovizionării cu arme a Ucrainei. Conștienți că abordarea era improbabilă, reprezentanții părții americane au amenințat chiar cu retragerea din negocieri și din orice susținere pentru Ucraina și normalizarea relațiilor cu Rusia, inclusiv recunoașterea anexării Crimeii.
“Președintele Trump și Statele Unite doresc încheierea războiului și am prezentat părților liniile mari ale unei păci durabile” a declarat Marco Rubio, cu aceeași formulă care elimină din discursul American condiția de pace justă pentru partea ucraineană. Totuși Ucraina și aliații europeni au arătat sprijin pentru proiectul lui Trump de a încheia rapid războiul. În “ziua mobilizării diplomatice”, cum a numit președintele francez Emmanuel Macron Joia Mare a negocierilor de la Paris, au avut loc discuții pozitive și constructive pentru un acord de încetare a focului și o pace comprehensivă și durabilă(din nou, fără a fi justă). De altfel, la acest crochiu de plan propus, partea rusă urmează să reacționeze săptămâna aceasta. Chiar președintele Donald Trump a afirmat în Biroul Oval “vom primi vești de la ruși săptămâna asta, în curând, și vom vedea. Dar vrem ca războiul să se oprească. Vrem ca moartea și uciderile să se oprească”. Totuși proiectul încetării focului de Paște nu s-a realizat, în ciuda deschiderilor (excesive) făcute de Trump către Rusia lui Putin.
În timpul negocierilor de la Paris, oficialii ucraineni au avut discuții bilaterale și cu reprezentanții americani, pe lângă cele multilaterale împreună cu reprezentații Coaliției de Voință, între 16 și 18 aprilie la Paris. Partea americană a fost reprezentată de către Secretarul de Stat Marco Rubio, trimisul special în Orientul Mijlociu (și la Moscova) Steve Witkoff și trimisul special al Președintelui SUA în Ucraina, Generalul Keith Kellogg. De partea ucraineană au participat șeful administrației prezidențiale, Andriy Yeremak, ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov și ministrul ucrainean de Externe, Andriy Sybiha. Tema principală a fost implementarea unei încetări a focului necondiționată și stabilirea unui proces larg pentru a atinge o pace justă și durabilă în Ucraina. O încercare temerară de a schimba accentul părții americane, preluat de la partea rusă, privind pace durabilă și comprehensivă versus conceptul consacrat și asumat internațional ca obiectiv de realizare a unei păci juste și durabile.
Propunerea echipei lui Trump, susținută 90% de ucraineni și europeni
Liniile majore ale proiectului american vizează înghețarea confruntării la actuala linie de contact, rămânerea componentei ocupate sub controlul Rusiei - cu evntuale schimburi teritoriale implicând regiunea Kursk și Volvograd din Rusia cu zone din Donetsk și Lughansk sau cedarea acestor teritorii în care a intrat Ucraina contra teritoriilor unde au intrat rușii în regiunile Sumî și Harkiv. Apoi nerecunoașterea cedărilor teritoriale de către Ucraina sau/și Europa și SUA, cu o excepție, recunoașterea de către SUA a anexării Crimeii de către Rusia, ca element de atracție pentru partea rusă, dar nu recunoașterea deplină a cuceririlor teritoriale. Se mai adaugă neadmiterea Ucrainei în NATO dar și formula convenită de prezență a forțelor de reasigurare europeană și garanții de securitate nepronunțate, dar cu care consilierul economic al lui Putin, trimis la negocieri la Washington, a semnalat că ar fi de acord și Rusia.
Desigur, liniile directoare, de forță, necesită rafinări și nuanțări, atât de către ucraineni și europeni cât și de către partea rusă. Partea americană a comunicat ucrainenilor prezenți că acceptarea cadrului propus va face la “încheierea conflictului la nivel de zile”. Partea ucraineană și europenii prezenți în Coaliția de Voință pentru Ucraina au subliniat că punctul de plecare este o încetare necondiționată a focului în Ucraina, ca prim pas pentru o pace durabilă în Ucraina. Iar partea ucraineană a reiterat anunțul din 17 aprlie privind semnarea memorandumului de intenție pentru încheierea viitorului acord blateral vizând mineralele și întărirea cooperării economice cu Statele Unite, fără referire, însă, la livrări de arme și la garanții de securitate în care să se implice și partea americană.
Angajarea Rusiei la masa de negociere presupune și un număr de cedări, pe lângă simbolica recunoașterii anexării Crimeii de către America lui Trump, respectiv reducerea sancțiunilor și posibila dezghețare a 300 miliarde de dolari active înghețate de către Europa. Și în cazul Crimeii există nuanțe, Statele Unite fiind gata să recunoască “controlul Rusiei asupra Crimeii”, nicidecum anexarea ilegală a peninsulei sancționate deja. Iar Ucraina este de acord 90% cu propunerea americană, existând precizări necesare în acordul pentru încetarea invaziei ruse care privesc această “cea mai bună și finală ofertă” a părții americane și a Occidentului către Rusia. Ucraina nu este încă lămurită, și așteaptă reuniunea de la Londra de săptămâna aceasta, pentru a vedea cum e definit controlul teritorial după acord: dacă e vorba despre recunoașterea unei situații de facto, care suportă recucerirea teritoriilor, sau de jure, adică asta ar presupune recunoașterea unor pirderi teritoriale. Președintele Ucrainei a anunțat că nu e negociabilă recunoașterea controlului Rusiei asupra teritoriilor ocupate, pentru care au murit oameni și este consacrată situația teritoriilor în dreptul internațional, recunoscut și de Rusia.
Formula de ieșire optimă pentru Trump versus realitatea crudă a abandonării negocierilor
Președintele Donald Trump este într-o poziție complicată după ce a abandonat planul de pace din Gaza, negocierile cu Iranul nu sunt sub auspicii bune și amenință să deschidă un nou conflict, în care să antreneze America, iar abandonarea negocierilor din Ucraina din lipsă de răbdare și capacitate de negociere poate să atragă costuri majore politice și de imagine. Oricum este la cel mai scăzut nivel de credibilitate internă din istoria președinților americani la 100 de zile, mai puțin situația sa proprie din primul mandat. Amenințarea cu abandonarea negocierilor, refuzul de a vinde sisteme și rachete Patriot pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei și tentația de a pasa subiectul către europeni, dar continuând deschiderea către Rusia și afacerile cu aceasta în Marele Nord și în terțe spații antrenează oprobiul total asupra acțiunilor sale. Deja presiunea crescândă și excesivă asupra Ucrainei și lipsa totală a elementelor serioase de constrângere asupra Rusiei crează probleme majore de imagine și percepție publică a Americii lui Trump, afectând în mod fundamental prestigiul de către se bucura altădată.
Mai întâi, lui Trump i se reproșează că a creat doar avantaje Rusiei și presiuni și constrângeri Ucrainei, deși raportul în privința acceptării propunerilor sale este invers. Apoi după ce a încetat furnizarea de arme și intelligence pentru o scurtă perioadă de timp către Ucraina, în luna martie, astăzi amenință cu retragerea din negocieri dacă nu merg înainte și cu pasarea răspunderii complete către europeni. Deși a transmis săptămâna trecută un semnal de iritare maximă față de Moscova, cerând Rusiei “să se miște”, nu a existat nici un termen limită sau ultimatum lansat, cu posibile elemente de constrângere împotriva Rusiei – deși prețul petrolului continuă să scadă și sancțiunile se mențin neschimbate.
Secretarul de stat, Marco Rubio, a susținut că, dacă nu e posibilă încheierea războiului din Ucraina, Statele Unite vor abandona eforturile de pace și vor merge mai departe. “Nu este războiul nostru. Nu l-am pornit noi. Încercăm să ajutăm Ucraina de trei ani și dorim ca războiul să se încheie, dar nu e războiul nostru”, a mai susținut Rubio. “Președintele Donald Trump a petrecut 87 de zile la cel mai înalt nivel și a făcut eforturi repetate pentru a încheia acest război. Ajungem la punctul în care trebuie să determinăm dacă acest lucru e posibil sau nu. De aceea am angajat ambele părți cu acest cadru al liniilor directoare pentru o pace durabilă.”
Totuși poziția Americii lui Trump nu ia în discuție încălcarea consistentă și constantă de către Rusia a acordurilor precedente de încetare a focului cu care a fost de acord, faptul că aceeași Rusie a refuzat să negocieze termeni rezonabili și a lansat continuu rachete balistice și drone asupra civililor ucraineni. Și nu a urmat nici o acțiune reală și vizibilă de constrângere a Rusiei. Acest fapt îl pune pe președintele Trump într-o situație nefavorabilă, mai ales că nu există nici o discuție la nivelul administrației sau a Congresului de ajutor militar pentru Ucraina, cel aprobat de administrația Biden se va încheiea în curând, și sunt refuzate chiar și vânzările de armament defensiv anti-aerian către Ucraina. Și nu există nici o asigurare că măcar sprijinul cu intelligence necesar va continua după retragerea eventuală a Statelor Unite din aceste negocieri.
Este de înțeles atunci de ce este improbabil ca Vladimir Putin să fie de acord sau să cedeze ceva din pretențiile sale maximale odată ce va fi câștigător în ambele variante: fie că se încheie un acord în termenii săi, Washingtonul și Trump presând și plătind pentru concesiile pe care le extrage Rusia de la Ucraina și de la europeni, fie abandonează componenta diplomatică pentru că s-a supărat, s-a săturat sau s-a plictisit de o temă care nu duce nicăieri, cu atât mai puțin la premiul Nobel pentru Pace pe care și-l dorește, pe model Obama. Totuși Statele Unite nu au ieșit încă din joc, liniile cadrului de negociere a unei încetări a focului par acceptabile dacă ar fi îmbrățișate de partea rusă, care și ea are nevoie de o pauză, iar ieșirea serioasă din clinci nu se poate face decât cu angajarea unei formule dure de constrângere a Rusiei care presupune înarmarea în continuare a Ucrainei, menținerea și accentuarea sancțiunilor și impunerea garanțiilor de securitate și a unui mecanism solid de monitorizare a încetării focului și intervenție dacă ostilitățile sunt reluate după perioada de pauză.
Desigur, există și soluția de mijloc, în care SUA nu-și doresc să constrângă Rusia mai mult, acceptă să plaseze resposabilitatea negocierilor către europeni, dar își asumă partea de responsabilitate în Ucraina prin menținerea unui ajutor minim, vânzările de Patriot și livrării de intelligence și servicii de internet din spațiu pentru armata ucraineană, asigurând o tranziție convenită spre asumarea responsabilităților complete de către partea europeană, aliații europeni și non europeni din Coaliția de Voință și evită zdruncinarea bruscă a situației de pe teren din Ucraina, care să antreneze mai multe pierderi și mai multă suferință și cuceriri teritoriale pentru Rusia, cu punerea în pericol a securității europene.
Deja imaginea diplomației de extorsiune în cazul acordului pe minerale, a trădării Ucrainei prin retragerea din negocieri, abdicării morale sub faldurile retoricii târgurilor și coerciția asupra victimei din conflict au ajuns multiplicate în majoritatea analizelor, în timp ce târgul pentru minerale este considerat o nouă formă de colonialism sălbatic. Iar asemănările retoricii și ideologiei MAGA-trumpiste cu cea a lui Putin au început să-și facă loc în zonele de cercetare nepartizană, care conduc spre influențe și inspirație venind de la teologia politică a lui Carl Schmitt și conservatorismul naționalist-ortodoxist al lui Dughin.
