Iulian Chifu // Linia roșie a Occidentului pentru Coreea de Nord: co-beligeranța în Ucraina
Coreea de Nord pare să fi depășit o linie roșie împreună, deopotrivă cu Rusia. Prezența trupelor nord-coreene în Rusia nu mai este pusă sub semnul întrebării, ba nu e negată nici de către Vladimir Putin. Implicarea sa direct în război, ca forță co-beligerantă de partea Rusiei, schimbă însă dramatic statutul actual al războiului de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate al Rusiei în Ucraina și extinde confruntarea spre Indo-Pacific prin pregătirea de trupe, implicarea în dotare și transfer tehnologic dar și celelalte angajamente pe care acordul militar ruso-nord-coreean, proaspăt ratificat de către Duma de Stat, le aduce în peninsula coreeană și în întreaga regiune indo-pacifică.
Coreea de Nord în Rusia
Statele Unite au fost retincente în a confirma prezența trupelor nord-coreene în Rusia, în Extermul Orient, până ce au apărut probe clare. Nici acum scopul real al acestor trupe nu e cunoscut dincolo de orice dubiu, și se împarte între training, exerciții comune, asistență tehnică pentru utilizarea tehnologiei nord-coreene livrate Rusiei și o implicare directă în război. Secretarul Pentagonului, Lloyd Austin, a declarat miecuri, 23 octombrie că trupele nord-coreene sunt pe teritoriul Rusiei, primul oficial american care confirmă acest fapt, în contextul creșterii relațiilor prietenești între Coreea de Nord și Rusia de la invazia Rusiei în Ucraina.
Desigur, e prematur, încă, pentru o concluzie despre rolul forțelor nord-coreene în război. Principala preocupare este, bineînțeles, perspectiva călătoriei spre granițele Ucrainei, intrarea acestor trupe în confruntări directe în regiunea rusă Kursk cu forțele ucrainene aflate acolo, pătrunderea pe teritoriul Ucrainei în regiunile ocupate de ruși sau chiar angajarea în război în lnia întâi. Aceste trei praguri sunt momente evidente de escalare care vor reclama reacții extrem de dure și structurate ale Occidentului. “Dacă vor deveni co-beligeranți, intența lor fiind de a participa în acest război de partea Rusiei, acest fapt este extrem de serios și va avea un impact nu numai asupra Europei, ci și asupra Indo-Pacificului”, a subliniat generalul Austin.
Ucraina și Coreea de Sud au vorbit anterior despre desfășurarea a câtorva mii de militari de către Coreea de Nord în Rusia. La reuniunea miniștrilor apărării NATO, Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că 10.000 de soldați și personal tehnic nord-coreean sunt pregătiți pentru a interveni în război de partea Rusiei. Deja un număr redus de nord-coreeni lucrează cu militarii ruși în special pe diemensiunea inginerească și pentru a ajuta a schimbul de informații pentru utilizarea muniției nord-coreene livrate. Marți, 22 octombrie, președintele Zelenski a prezentat date ale serviciilor de intelligence ucrainene potrivit cărora Rusia antrenează în prezent două unități militare din Coreea de Nord, cel mai probabil două brigăzi de 6000 de persoane fiecare. În plus, Ucraina a văzut ofițeri și personal tehnic în regiunile sale ocupate de către Rusia și consideră că Rusia pregătește regruparea lor și intrarea în Ucraina.
În același timp, agenția de spionaj sud-coreeană, Serviciul Național de Intelligence – NIS susține că au sosit deja în Rusia 1500 de soldați nord-coreeni, inclusiv luptători în forțe speciale, pentru antrenament. Soldați nord-coreeni au fost filmați primind uniforme și echipament pe baza de antrenament Sergeevka din Extremul Orient Rus, lângă frontiera cu China, unde ar fi ajuns pe mare. Se vorbește alternativ despre 10.000, 12000 sau 15.000 de oameni în primă instanță, dar Coreea de Nord are o armată de 1,2 milioane de oameni dintre care 200.000 forțe speciale cu nivel de pregătire superior. În orice caz, asumarea de către Coreea de Nord a unui rol în războiul Rusiei în Ucraina este o schimbare relevantă de paradigmă.
Ce primește Coreea de Nord în schimb?
O altă preocupare majoră a comunității internaționale, cu precădere a statelor din zona Indo-Pacific, Coreea de Sud și Japonia în primul rând, este ce primește Coreea de Nord în schimbul acestei implicări? Rusia și Coreea de Nord au semnat în luna iunie un pact de apărare care vorbea despre utilizarea tuturor mijloacelor la dispoziție pentru a acorda imediat asistență militară în cazul unui atac asupra celuilalt semnatar. Un acord militar mai amplu pare să existe, în afara celui ratificat în Duma de Stat Zilele trecute.
Deja Phenianul livrează armament către Moscova, chiar dacă ambele state au negat acest lucru, în ciuda evidențelor și probelor venite din teren, din Ucraina. Este vorba, cu precădere, despre mii de tone de muniție, de asemenea despre rachete balistice cu rază scurtă de acțiune și lansatoare KN-23, care au fost livrate de către Phenian. Coreea de Nord a primit în schimb, potrivit datelor disponibile, alimente și alte necestăți, în condițiile izolării sale, sancționării pentru accesul și exercițiile nucleare și a lipsei de valută. În schimb, nivelul de ambiție al lui Kim Jong un este mult mai ridicat și vizează cunoaștere în domenul spațiului, a rachetelor și programele nucleare ilegale.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a respins toate aceste alegații. El susține că este vorba doar despre un vecin apropiat, Coreea de Nord, cu care Rusia dezvoltă relații în toate ariile de cooperare. Iar “această cooperare nu este îndreptată împotriva nici unei terțe părți”. Chestionată în marja unei reuniuni de luni, 21 octombrie a Adunării Generale a ONU, Coreea de Nord a negat și ea, susținând că e vorba despre bârfe fără nici o bază, stereotipuri de atacuri la adresa sa.
Coreea de Nord are una dintre cele mai mari armate din lume, cu 1,2 milioane de soldați, însă nivelul de pregătire nu este egal și nici cel mai bun, mai ales în ceea ce privește experiența de luptă. A transmite nord-coreenilor experiență pe tren și training tehnic, eventual arme și tehnologie superioară, afectează direct echilibrele în regiune și capacitatea actuală de descurajare a Coreii. Pe teren, forțele speciale nord-coreene prezente, mai bine pregătite, vor dobândi experiența necesară inclusiv în privința infiltrărilor în spatele liniilor inamice, iar acest lucru constituie o schimbare majoră de paradigmă pentru Seul.
În contrapartidă, Rusia obține forță de muncă sau, cum este gândită utilizarea militarilor în linia întâi, carne de tun care lipsește astăzi, forțele sale și sistemul de recrutare fiind sub presiune maximumă, în dorința de a evita o nouă mobilizare, în timp ce nord-coreenii primesc experiență, bani și tehnologie. Dar resursele, tehnologia militară și capabilitățile pe care le-ar puta livra Rusia în schimb ar schimba dramatic situația din peninsula coreeană și Indo-Pacific, iar mutarea unei crize militare direct în regiune după revenire este extrem de posibilă.
În ecuația escaladării, Kim Jong un nu se limitează la rivalitatea cu vecinul său din sud, ci joacă și echilibrul cu cele două mari puteri vecine, Rusia și China, și formule mail argi de independență, cu riscul de a-l suspăra pe Xi Jinping. Rusia folosește înclinația sa spre risc. Desigur, un eventual transfer tehnologic pe dimensiunile strategice – programul balistic sau nuclear – ar avea un impact și mai mare asupra ehilibrelor din lume. Nu există probe iar analizele arată existența unor dubii și la nivelul Rusiei privind transmiterea către Phenian a unor cunoștiinț critice în domeniu, dar certitudinea nu există aici.
Trecerea Rubiconului: co-beligeranța
Desigur, pasul spre co-beligeranță este greu de făcut. Trupele nord-coreene au provocări importante în a se adapta la noul teatru de luptă și a se integra, a deveni interoperabili și chiar a se înțelege cu Armata rusă din jur. Prima problemă este, firește, bariera lingvistică. Puțini nord-coreeni vorbesc limba rusă, iar coreeana este o limbă rară în Rusia, vorbită de foarte puțină lume, în orice caz infim față de nevoile comunicării în linia întâi, mai ales prin translator.
Cea de a doua problemă majoră este una de structură: Coreea de Nord utilizează ofițeri politici care trebuie să valideze ordinele comandanților. Sistemul construit în perioada comunistă și la noi presupune că orice ordin trebuie să fie confirmat de către ofițerul politic, în caz contrar nu se execută. Sistemul a fost construit pentru a menține controlul partidului asupra armatei dar și pentru a bloca orice rebeliune. Sistemul ofițerului politic este complet neproductiv în condiții de luptă, introducând distanțe de timp între decizia profesională și exeutarea ordinului, decalaj care poate fi dezastruos și costisitor în vieți omenești în război. Chiar dacă sunt mai vulnerabile, trupele speciale nord-coreene nu sunt, însă, mai puțin letale.
Autoritățile sud-coreene nu au luat deloc evoluțiile drept elemente marginale. Luni, 21 octombrie, Ministrul de Externe al Coreii de Sud l-a convocat la MAE pe ambasadorul Rusiei și a cerut retragerea imediată a trupelor nord-coreene din Rusia. Prim-Viceministrul pentru Afaceri Externe, Kim Hong-Kyun, a avertizat asupra faptului că desfășurarea acestor trupe încalcă Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU(în care Rusia e parte, chiar membru permanent). În același timp, Biroul Național de Securitate a convocat o întâlnire de urgență pe această temă analizând scenarii de reacție. Ca urmare, Kim Tae-hyo, prim adjunct al directorului pentru securitate națională, a anunțat măsuri fazate, potrivit nivelului de progres al cooperării militare dintre Rusia și Coreea de Nord, fiind pregătite măsuri în domeniul diplomatic, economic și militar.
Coreea de Nord s-ar afla, potrivit evaluărilor sod-coreene, în faza preliminară a desfășurării trupelor sale în Rusia. Și Coreea de Sud ar putea proceda la participare efectivă în activitățile de luptă, dacă lucrurile evoluează în această direcție. Dar pentru moment sunt desfășurate scenarii pentru a înțelege impactul potențial al acțiunilor Rusiei și Coreii de Nord asupra Seulului. Până în prezent, Coreea a livrat Ucrainei sprijin umanitar și financiar și s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei. Dar nu au fost livrate arme letale către Kiev din cauza limitărilor în privința livrărilor de arme către statele aflate în război.
Una dintre opțiunile Coreii de Sud este de a extinde ajutorul militar pentru Ucraina pe dimensiunea armelor defensive, ce urmează a fi livrate, ca ajutor letal, prin intermediari, respectiv autorizarea livrărilor de către terțe state către Ucraina a armelor vândute acestora sau livrate prin diferite programe. De asemenea, trimiterea de personal militar sud-coreean este luată în considerare, nu numai pentru a ajuta la utilizarea materialului și capabilităților livrate, cât mai ales pentru a învăța din război direct, a studia tacticile forțelor speciale nord-coreene, inclusiv pe cele dobândite în pregătirea făcută de ruși, dar și pentru interogarea prizonierilor capturați în Uraina. Iar livrarea de ajutor militar letal Ucrainei e o modalitate de a presa Rusia.
Preocuparea cea mai importantă este transformarea acțiunii de acum a nord-coreenilor într-o obișnuință și asumarea statutului de bază de soldați bine antrenați de închiriat pentru conflicte terțe. Și ca resursă financiară, de transfer de tehnologie, dar și ca rol la nivel global, care s-ar adăuga dimensiunii de prestigiu pe care Coreea de Nord ar dori să și-o edifice. Mii de militari sunt în Kursk, s-ar putea implica în luptele directe. Orice acțiune și succes aici ar putea să se soldeze cu mutarea ulterioară a trupelor nord-coreene, la dorința Rusiei sau al terților, în diferite state africane sau peste tot prin lume.
BRICS și limitele cooperării Rusiei cu Sudul Global
Interesant a fost și impactul evoluțiilor actuale în marea reuniune făcută de Putin la Kazan, în Tatarstan, la nivelul BRICS, acolo unde a strâns cât mai mult din virtualii susținători ai săi și a dorit să dea un semnal de ieșire din izolare și de primire a susținerii de către majoritatea lumii, un mesaj pe care să-l poată difuza credibil măcar către propriul său public. Totuși, în cea de a doua zi a summitului, Declarația de la Kazan adoptată la 23 octombrie probează lipsa sprijinului pentru poziția Rusiei lui Putin și a războiul său. Mai mult, participanții au blocat orice formă de alunecare a BRICS către o organizație anti-americană, anti-occidentală sau anti-democratică.
Declarația de la Kazan nu menționează războiul Rusiei în Ucraina decât o singură dată, într-un singur loc. Aici se notează faptul că “toți semnatarii trebuie să acționeze potrivit principiilor Cartei ONU, inclusiv – menționate explicit – prevederile privind integritatea teritorială a statelor”. Apoi BRICS salută orice ofertă relevantă de mediere al cărei scop este să asigure soluționarea pașnică a războiului prin dialog și diplomație. Dacă adăugăm aici și declarația Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, care a spus explicit în plen că Rusia a încălcat Carta ONU, rezultatul formal este unul complet negativ pentru Rusia.
Aici mai trebuie adăugată poziția președintelui chinez Xi Jinping, care a insistat asupra soluției pașnice rapide, dar și a condițiilor: evitarea extinderii teatrului de operații din Ucraina(și Rusia), evitarea extinderii și amplificării acțiunilor pe linia de contact a frontului existent și evitarea antrenării unor forțe terțe – aici am putea lectura dezacordul față de aducerea trupelor nord-coreene în Rusia. Xi Jinping a reiterat poziția constantă a Chinei pentru “dezescaladarea războiului Rusiei în Ucraina și descurajarea implicării terților în război”. De-zescaladarea rapidă în Ucraina, evitarea aruncării benzinei în foc și evitarea răspândiri războiului către terțe părți a fost o poziție asumată la nivelul BRICS, care are și format și un grup al “Prietenilor Păcii”.
Rusia a eșuat și în tentativa de a-și exporta vederile privind schimbarea ordinii globale și a arhitecturii de securitate. Statele participante la reuniunea BRICS au respins atât alinierea în jurul Rusiei în războiul împotriva Ucrainei, măcar formală sau utilizabilă de către propaganda rusă la nivel de percepție, în timp ce India, Emiratele Arabe Unite, Brazilia și Africa de Sud s-au opus explicit, uneori vehement, transformării BRICS într-o coaliție anti-americană. Singura realizare reală a fost bilaterală, semnarea acordului militar comprehensiv cu Iranul.
Cu aceeași ocazie s-a mai dovedit un element important: BRICS nu este organizația coordonată sau condusă de Rusia, nici măcar împrumutată Rusiei pe parcursul summitului. Ba mai mult, față de momentul înființării sale, și China o controlează tot mai puțin, singura prevedere adoptată fiind mutarea cât mai multor părți și a schimburilor economice ale participanților în monedă națională, în încercarea de a ocoli dolarul și salvgarda economiile și comerțul statelor aflate sub sancțiuni. Altfel, chiar de la origine, BRICS nu a fost o organizație ideologică, nici a autocrațiilor sau a renegaților, iar prin extinderile acceptate în ultimii ani, a devenit mai degrabă un spațiu al producătorilor și consumatorilor de petrol și produse petroliere, deloc interesate de ideologie și cu atât mai puțin de război. Rusia și interesele sale actuale o fac o anomalie a formatului, rămas la nivelul unui club de discuții, nu al unei organizații instituționalizate.
